După prăbuşirea comunismului, munca la negru a devenit un fenomen care păgubeşte statul român cu peste 4 miliarde de euro, în fiecare an. În plus, românii care acceptă să lucreze fără nicio acoperire legală se expun la riscuri enorme. În unele cazuri extreme, devin victime ale traficanţilor de persoane. În ultimii ani, zeci de cazuri de sclavie modernă au fost descoperite de autorităţi, atât în ţară, cât şi în străinătate.
Constantin Rudniţchi, analist economic: „Este o problemă mare a economiei”.
Bogdan Iancu, antropolog, lector SNSPA: „În condiţiile în care nu se găsesc locuri de muncă, munca la negru apare ca bubiţa la pojar”.
Într-un răspuns transmis Digi24, Ministerul Muncii recunoaşte că „este greu să vorbim de eliminarea” muncii la negru în România. Deşi, numai anul trecut, Inspecţia Muncii a făcut 100.000 de controale, a sancţionat mai mult de 34.000 de angajatori cu sume care se ridică la 110 milioane de lei. Este însă doar o frântură din munca „la negru” în România.
Lucian Liviu Albu, economist: „Ca să ne comparăm cu alte ţări, este comparabilă cu ţări din zona Balcanilor, Bulgaria, de exemplu, cu ţări din zona mediteraneană, unde în mod tradiţional, economia informală este prin tradiţie mai mare. În schimb, comparându-ne cu ţările nordice acolo ei zic că economia informală este controlată mult mai bine şi procentul este mult mai mic”.
De cealaltă parte, reprezentanţii patronatelor sunt de părere că munca la negru este un fenomen alimentat în special de taxele prea mari.
Adrian Izvoranu, reprezentant confederaţie de patronate: „Tentaţia de a risca să nu plăteşti dările, să angajezi la negru, să amâni, să nu facturezi deloc, tentaţia e foarte mare... când ai un TVA de un sfert din cifra de afaceri (...) păi tentaţia e mare. Că e mult, cifra e mare! Îţi mai vine şi taxa de salariu, (...) E enormă! (...) Şi peste toate astea vine şi se pune faptul că îţi plăteşti dările, eşti la zi şi constaţi că pentru dările pe care le-ai plătit n-ai servicii. De ce plătesc eu dările? N-am drumuri, n-am siguranţă pe şosele, (...) angajez un angajat cu toate actele, ăla nu ştie să lucreze (...). Toate lucrurile astea te pun în situaţia de om care îşi riscă banii într-o afacere să-ţi spui "Bun, merită să fiu 100% corect?", Da, ar merita. Dar te uiţi mereu prin toate părţile, îţi apare tentaţia. Şi dacă nu-ţi apare tentaţia, îţi apare sfidarea concurentului care nu are prea multă conştiinţă”.
Autorităţile sunt de părere că, la nivel naţional, nu se poate vorbi de un fenomen al sclaviei moderne. În ceea ce priveşte însă românii care pleacă la muncă în străinătate, lucrurile stau altfel. Specialiştii au stabilit o legătură clară între munca la negru în străinătate şi traficul de persoane.
Romulus Ungureanu, director Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP): „România rămâne în continuare la nivel european ca şi ţară sursă pentru victimele traficului de persoane, deoarece mulţi dintre cetăţenii noştri sunt încă în situaţii de vulnerabilitate. Din datele existente până în prezent la nivelul ANITP, pentru anul 2014, pentru primele 6 luni ale anului 2014, au fost identificate 141 de persoane care au fost traficate în scopul exploatării forţate prin muncă. Există o legătură în statele de destinaţie între piaţa de muncă la negru şi potenţiale situaţii de trafic de persoane.
Existau situaţii în care persoanele care lucrau la negru în ferme, ajungeau să fie ulterior exploatate de către cei care fie deţineau, fie administrau fermele respective. Pentru că observau că este mult mai uşor să forţezi pe cineva să desfăşoare acele activităţi şi să nu-l plăteşti pentru că se afla într-o situaţie mult mai vulnerabilă”.
În ultimii ani, ofiţerii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate organizată şi Terorism au descoperit mai multe reţele transfrontaliere de trafic de persoane. Un astfel de caz s-a petrecut, în anul 2007, în Cehia. Cinci ani mai târziu, trei cetăţeni români au fost condamnaţi la închisoare pentru că au trimis 100 de ţărani din Botoşani, la muncă, peste hotare. Au fost cazaţi în condiţii inimaginabile. Au fost vânduţi, pe sume cuprinse între 60 şi 100 de euro, unor cetăţeni ucraineni.
„Oamenii au fost ameninţaţi cu puşti, cu pistoale, au fost bătuţi, bătuţi foarte tare. Întotdeauna, în 99% din cazurile pe care le-am instrumentat noi, părţile vătămate provin din familii foarte sărace”, mai spune Iulia Diaconu, procuror.
În comuna Gorbăneşti, judeţul Botoşani, 13 săteni au căzut victime reţelei de traficanţi de persoane. Pe Costică Chiriac (foto jos) l-a convins să plece propria soră. A avut încredere, aşa că a luat-o cu el şi pe fiica sa, în vârstă de 16 ani pe atunci.
.jpg)
„Ne-au dat la construcţii, ne-au pus acolo la construcţii. Care acolo a fost iar bătaie de joc.(...) Ne puneau ca să cărăm fier de 12, până la etajul 10... Încă aveam pe umeri, eram numai rană tot. Spuneau "Românul trebuie să robotai!. Mai rău ca sclavul! Dacă vedeaţi atunci spatele meu cum era... Când mă dezbrăcam de tricou seara să mă schimb ţâşnea sângele ca şi cum ai tăia un pui”, povestește Costică Chiriac.
Pe Ioan Căliniuc, un alt sătean din Gorbăneşti, traficanţii l-au găsit tocmai la marginea unei păduri, unde are o gospodărie izolată.
„Pe mine m-au băgat jos la tăiat, tăiam cu flexul plăci din astea pentru terasamente. De dimineaţa până seara. 12 ore”, își amintește el.
Înainte să plece din România, oamenilor li s-au promis salarii de 1.000 de euro, cazare şi masă. După ce au fost vânduţi, însă, traficanţii le-au reţinut actele, nu le-au plătit munca şi i-au păzit cu arma ca să nu fugă.
Botoşănenii au reuşit să fugă. Costică Chiriac și fiica sa au ajuns în România, cu autocarul, după ce s-au ascuns nopţi întregi ca să nu-i găsească exploatatorii. Ioan Căliniuc, însă, a venit pe jos tocmai din Cehia.
„Am mers trei săptămâni şi patru zile. Până am ajuns la unguri, am ajuns la unguri, pe urmă, gata, m-am dus la gară”, povestește Ioan Căliniuc.
„Am ajuns în Oradea la ora 12 noaptea. Am pupat toate pietrele! Am făcut cruce până-n ziuă! Şi m-am rugat că am ajuns pe pământ românesc”, spune Costică Chiriac.
Cele două victime spun că totul a pornit de fapt de la sărăcie. Şi că nu s-ar mai duce la muncă în străinătate.
Femeia care i-a recrutat pe cei doi bărbaţi locuieşte în aceeaşi comună. Elena Iftime este sora lui Costică Chiriac. Instanţa a găsit-o nevinovată, deşi victimele din sat o consideră şi pe ea responsabilă. Contactată de reporterii emisiunii "Din interior", femeia susţine că nu ştia unde i-a trimis pe oamenii din comună şi că a fost convinsă de un alt sătean, aflat în prezent în Marea Britanie, că totul este legal.
„În calitate de pârâtă că aş fi dus oameni eu în Cehia, dar nu este adevărat! Aici în sat, Boca Cornel, fostul ginere de-al meu, s-a dus în Botoşani cu un acordeon de vândut. Şi acolo, în faţa bazarului s-a întâlnit cu nişte oameni care au fost implicaţi, unul Marius şi nu mai ştiu cum. El îi cu mustaţă roşie. Eu puneam cartofii în fundul grădinii, în ţarină, aici la noi. Şi a întrebat dacă merg oamenii la lucru. (Aţi luat bani, pentru oamenii ăştia?) N-am luat de o îngheţată, mata înţelegi? (...) Eu să nu-mi mai văd copiii sănătoşi, dacă mi-au dat măcar o îngheţată, mata înţelegi? Eu n-am nimic pe suflet sau pe conştiinţă! Dacă fratele meu crede că am făcut aşa ceva să se gândească bine că are copil şi el. N-am făcut aşa ceva. Dacă era ca cum spun ei că aş fi făcut eu aşa ceva, eu eram arestată de atunci”, spune Elena Iftime, acuzată de trafic de persoane.
Specialiştii cred că astfel de cazuri de sclavie modernă sunt influenţate direct de gradul de sărăcie din zona de unde provin victimele.
„Ca şi factori sau premize care induc aceste vulnerabilităţi pentru infracţiunea de trafic de persoane, în scopul exploatării prin muncă, putem discuta în primul rând de calitatea vieţii la modul general: de ce oamenii se află în poziţia de a-şi căuta un loc de muncă în străinătate”, declară Romulus Ungureanu, director Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP).
„Pragul de disperare în căutarea unui loc de muncă a ajuns atât de ridicat, încât condiţiile pe care le accepţi pot să fie în vecinătate sclaviei”, argumentează Bogdan Iancu, antropolog, lector SNSPA.
Sursa foto: Captură video Digi24
