40 de ani. O aniversare care, dincolo de (sub)stratul de meritat/necesar festivism literar pe care îl îmbracă, poartă pe umeri și o prelungă undă de tristețe.

Într-un timp în care cultura se dorește a fi mai mult decât un brand, o marcă la loc de cinste, ”județul Botoșani este singurul din țară care nu acordă finanțare unei reviste de cultură, având aici una dintre cele mai longevive reviste de cultură din istoria presei culturale botoșănene, dar și una dintre revistele recunoscute pe plan națioal”, după cum remarcă, chiar în Accentul publicației, redactorul-șef al revistei ”Hyperion”, Gellu Dorian.

Editată de Fundația Culturală ”Hyperion – Caiete botoșănene” Botoșani, aflată sub egida Uniunii Scriitorilor din România, revista a căpătat, de-a lungul timpului, și rol de tezaur cultural național, publicația înmagazinând nu doar informație, cât mai ales istoria unui timp.  

Cu toate acestea, în prezent, revista apare cu sprijinul ”unor sponsori care n-au vrut să lase să dispară o instituţie de nivel naţional, de valoare recunoscută, aşa cum este revista „Hyperion“, revistă care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România. (...) Sperăm în vremuri mai bune, fără umilinţe şi cu recunoaşterea unei astfel de instituţii de interes naţional, care nu a făcut rabat de calitate şi a rezistat peste toate obstacolele puse de inşi aflaţi vremelinic la cîrma administrativă a instituţiilor care ar fi putut fi onorate de un astfel de parteneriat. Redacţia revistei, formată din redactor şef, redactor şef adjunct şi trei redactori, este una obştească, la fel cum, de altfel, şi colaboratorii permanenţi ai revistei, care nu sunt plătiţi pentru o muncă de reală valoare, dovedită în timp. Le mulţumim tuturor, precum şi sponsorilor noştri!”, scrie Gellu Dorian.

Peste 200 de pagini ale numărului aniversar ”Hyperion”. Interviuri, poezie, proză, teatru, jurnal, cronică literară, eseu, dar și consacratele rubrici ”Eminescu in aeternum, Universalis, Memoria.

”Este semnificativ şi providenţial ca această revistă de prestigiu să apară în Botoşanii lui Eminescu şi să poarte un nume eminescian, mai ales în ultimele decade când în Eminescu s-a dat şi se dă cu pietre, în această eră de relativism axiologic, de confuzie de sens şi direcţie, unde spectacolul contradicţiilor şi al dezbaterilor goale (referirea este numai la cele goale) care la noi, se pare, a anticipat ceea ce în America se numeşte o cultură a anulării (cancel culture) şi cultură a dispreţului (culture of contempt). Nu intru aici în descrierea conţinutului revistei care prin diversitatea şi valoarea rubricilor şi articolelor ei a devenit un fel de catedră de literatură şi de bun simţ în cultura română contemporană. Şi acest fenomen pentru care este greu de găsit cuvinte potrivite de apreciere, datorită acestui om pe cât de modest pe atât de puternic: Gellu Dorian. Axios! Vrednic este!”, scrie Theodor Damian, scriitorul-preot plămădit în pământ botoșănean și trăitor în depărtate Americi.

”O revistă de cursă lungă”, transmite și Dumitru Augustin Doman, cel care punctează faptul că, ”în peisajul literaturii române atât de nestatornice, în care totul curge, în care totul se schimbă de la un anotimp la altul, puţine reviste se pot lăuda cu o viaţă atât de lungă precum Hyperion: 40 de ani de apariţie neîntreruptă”. ”Dar nu doar textele valoroase fac din revista Hyperion una de prim raft, ci şi modul cum e structurată număr de număr, cu sumar bogat care, în ansamblu, face o antologie de literatură. De pildă, să luăm un singur aspect: dacă se strâng de-a lungul celor patru decenii studiile, eseurile, articolele despre Eminescu, ar rezulta un volum de exegeză eminescologică de ţinută. Exerciţiul poate fi repetat şi în ceea ce priveşte literatura originală… La mulţi ani, Gellu Dorian! La mulţi ani, Hyperion!”, încheie Dumitru Augustin Doman.

”Publicată în anii '80, ca supliment al Ateneu-lui băcăuan, revista Caiete botoşănene se va metamorfoza în anii postrevoluţionari în Hyperion – Caiete botoşănene, ca în final să rămînă doar Hyperion. Editată de Fundaţia Culturală „Hyperion – Caiete botoşănene“, sub inspirata oblăduire a lui Gellu Dorian – iniţiatorul marelui Premiu Naţional „Mihai Eminescu“, ce se acorda, pînă nu demult, anual la Botoşani –, şi suntem încrezători că, pe plan local, guvernanţii vremelnici vor înţelege şi vor reveni la a susţine acest important premiu–, revista Hyperion, una bine structurată, cu texte de înaltă calitate şi semnături pe măsură, a împlinit patru decenii, sau, cum îi plăcea lui G. Călinescu, opt lustri de continuă prezenţă în peisajul atît de variat şi bogat al publicisticii naţionale. În vremurile de mare neaşezare în care ne aflăm o astfel de continuitate este şi rămîne un semn al tenacităţii şi încrederii în fapta culturală, care merită toată admiraţia. Redactorul şef, Gellu Dorian, a coagulat o echipă redacţională profesionistă, suficient ar fi să-i menţionăm pe Nicolae Corlat şi Vlad Scutelnicu, care a reuşit să impună pe plan naţional o publicaţie născută iniţial ca un supliment spre a deveni, indubitabil, una de referinţă. În cei opt lustri de reale împliniri, Hyperion a ştiut şi reuşit a răsări, cum spune Poetul, c-o-ntreagă lume, spre încîntarea degustătorilor de literatură. La moment sărbătoresc îi dorim revistei şi celor care o edifică încă multe apariţii, la care autoritatea locală şi cea judeţeană să fie parte, nu ca în prezent, cînd a dezertat de la singura datorie care îi înnobilează numele în urbea marelui Poet”, este mesajul transmis de Cassian Maria Spiridon.

 CITEȘTE revista Hyperion aici

La împlinirea celor 40 de ani, dorim publicației botoșănene La mulți ani!