S-a născut, a copilărit și și-a trăit adolescența în Botoșani, pe care îl caracterizează drept un ”orășel cochet, ascuns în inima Moldovei, care a dat culturii române, de-a lungul timpului, personalități importante”.

Oana Popescu a rămas îndrăgostită de orașul natal, de unde a păstrat amintiri ce mai târziu aveau să se regăsească în poveștile scrise chiar de ea.

”Cei mai frumoși ani din viața mea au fost cei petrecuți în acest oraș care, după plecarea la facultate îmi părea uitat de lume și neatins de modernismul vremurilor cotidiene”, mărturisește într-un interviu pentru booknation.ro Oana Popescu.

După liceu a optat pentru Facultatea de Energetică, din cadrul Universității Politehnice București. Pentru că îi plăcea matematica, alegerea părea a fi una care să o satisfacă în viitor.

”Nu pot să spun că a fost o alegere inspirată, ci mai degrabă una bazată pe un impuls de moment. Chiar dacă astăzi aș alege, probabil, altceva, cred că anii de facultate mi-au testat foarte mult limitele și mi-au dat încredere că pot. Pot să fac orice. Pot să ajung acolo unde doar visez”, povestește Oana Popescu.

În același interviu, botoșăneanca spune cum, la sfârșitul anului întâi de facultate, s-a angajat într-o companie care-i permitea un program part-time, flexibil, și-n cadrul căreia a început să crească profesional.

”A fost, poate, cea mai mare șansă pe care am primit-o de la viață. Am cunoscut Managementul de proiect și am început să prind drag de meserie”, spune Oana Popescu.

Însă tot lipsea ceva. A realizat peste câțiva ani. Când și-a amintit de viața din Botoșani.

”Îmi lipsea ceva pe plan personal însă nu știam exact ce. Așa c-am început să mă gândesc la ce-mi plăcea să fac odinioară și mi-am amintit cu drag și dor de vizitele, pe care le făceam împreună cu tatăl meu, la Biblioteca Județeană din Botoșani. M-am reapucat de citit după o pauză de câțiva ani în care nu citisem mare lucru. A fost greu, însă, după o scurtă perioadă, am resimțit gustul unei cărți bune. Atunci mi-am zis că poate e momentul să ies din zona de confort și să îndrăznesc mai mult. Am început să scriu. Mi-am făcut un blog pe care am început să aștern cam tot ce-mi trecea prin minte. Am descoperit cât de mult îmi place să scriu dar și cât de multe am de recuperat. Au fost perioade în care am scris constant, în care am scris puțin și în care nu am scris deloc. Am avut 2-3 ani în care m-am concentrat doar pe cărți știind că scrisul trebuie să-și aștepte cuminte rândul”, spune astăzi Oana Popescu.

A devenit mamă, și odată cu minunea din viața ei s-a mai întâmplat ceva: a început să scrie.

Așa au apărut „Poveștile Popenchiului”.

”Scriind cărți pentru copii, cred că cercetarea este importantă însă consider că mai există ceva la fel de important sau poate chiar mai important decât asta. Imaginația. Acestea sunt instrumentele fără de care nu cred că aș putea scrie”, mărturisește pentru booknation.ro Oana Popescu.

Spune despre “Poveștile Popenchiului” că este un proiect personal, dedicat cu precădere fiului ei, Vlad Alexandru.

”Așa am început să scriu. Doisprezece povești, câte o poveste pentru fiecare lună din primul an de viață al lui Vlad”, spune Oana Popescu.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: