Dimineață a sunat telefonul. Nu îmi era greu să-mi imaginez cine ar fi putut să fie. N-am răspuns. În sfârșit eram liberă de contract. Apoi telefonul a sunat din nou. „Te caută Președintele”, m-a informat bine cunoscuta voce de la secretariat. ”Nu mai lucrez la Cotroceni. Poți să-i spui că nu am răspuns la telefon”.
Detalii picante, jocuri de culise, momente pline de penibilitate în vizite extrem de înalte, dedesubturi ale președinției de la Cotroceni, sub cârma lui Traian Băsescu. Iar cea care le scoate la iveală, este Adriana Săftoiu, una dintre consilierele care i-a fost aproape fostului președinte, timp de un deceniu. La despărțire a rupt tăcerea și-a scris o carte. Carte care a fost primită ca pâinea caldă de românul avid după astfel de relatări picante, după povești interzise și amantlâcuri.
La librăriile din capitală, volumul care numără peste 300 de pagini pline cu tot felul de episoade interesante ce au fost ținute cu grijă după perdea, devine piesă rară. A fost vândut ca pâinea caldă încă din primele zile de la tipărire, iar exemplarele rămase au fost deja rezervate.
La Botoșani, aproximativ la fel. Deși s-a dovedit că a avut un succes nebun, „Cronică de Cotroceni” a fost tipărită într-un număr limitat de exemplare. La Librăria Luceafărul au ajuns doar patru. ”S-au dat în primele două zile, de atunci lumea tot ne întreabă, probabil că vom primi pentru că am înțeles că se vor retipări mai multe exemplare”, povestește vânzătoarea amuzată.
Librăria Alexandria din Uvertura Mall, același răspuns. Aici s-au primit doar două exemplare, însă și acestea au dispărut de pe rafturi cât ai clipi.
Am avut totuși noroc la Librăria Orizontul din zona Primăverii, unde probabil amatorii de picanterii din relația Traian Băsescu – Elena Udrea (și nu numai) nu s-au gândit să o caute. Singurele două volume, s-au vândut luni, 8 iunie 2015.
Iată doar câteva crâmpeie din ”opera” Adrianei Săftoiu:
”După demisia Elenei Udrea, zilele s-au derulat într-un carusel al lamentării furioase. Se considera prostul satului, care pune botul la presiunea media. Evident, eu aveam o vină covârșitoare: nu eram de partea lui, ci de partea unei prese plătite, controlate, fraternizam cu ”javrele” și ”jigodiile” din mass media, după cum îmi reproșa”.
”Partea bună a faptului că Elena îl vizita aproape zilnic pe Președinte era că nu ne mai solicita după o anumită oră. Plecam relativ liniștiți acasă”.
”Traian Băsescu s-a lăudat de multe ori că Elena Udrea este produsul lui politic, că de la el a învățat tot ce știe. S-ar putea ca maestrul să fi fost ghinionul Elenei Udrea în politică. Dar linia de demarcație dintre cine pe cine a educat, cine ce lecții a predat este destul de firavă”.
”Probabil cel mai deconcertant dialog s-a desfășurat în cadrul discuțiilor oficiale cu Silvio Berlusconi. Era în timpul vizitei din martie 2005. Se vorbea despre relațiile bilaterale, despre susținerea Italiei pentru integrarea României în UE. Brusc, Berlusconi și-a mutat privirea spre Elena Udrea, care se afla în diagonală cu premierul Italiei. ”De ce sunteți așa îngândurată? Trupul dv. spune altceva decât chipul dv.”. Pur și simplu am rămas fără grai. Ne-am mutat privirile de la Berlusconi la Elena Udrea, apoi la Băsescu. Privea la fel de surprins. Am continuat totuși agenda discuțiilor. La puțin timp, Berlusconi a reluat tema neconcordanței dintre expresia și trupul consilierei care îl captiva. Băsescu a intervenit de data aceasta: ”Vă place? O mai aduc”. Și au râs împreună.
Gabriela ERDIC
[[galerie-foto]]
