Demisia a fost semnată și depusă în data de 2 aprilie 2024.
Profesorul Daniel Botezatu, vicepreședinte al PNL Botoșani a renunțat la funcția politică dar și la calitatea de membru al partidului.
Daniel Botezatu este și consilier local ales pe lista PNL la alegerile din 2020 însă cel mai probabil își va duce mandatul la final.
Iată cum și-a justificat Daniel Botezatu demisia:
„Astăzi am mai întors o pagină din existența mea. La capătul mai multor luni de frământări, consultări cu familia și prietenii am luat, cred, decizia cea mai potrivită. La momentul la care fac această postare sunt proaspăt demisionar din funcția de vicepreședinte al Organizației Municipale Botoșani și din calitatea de membru al aceluiași partid.
Au trecut 19 ani de când, tânăr fiind și animat de dorința de a schimba ceva în bine la nivelul comunității am intrat în PNL. Alegerea nu a fost grea.
În anii studenției am fost simpatizant al proaspăt reînființatelor partide istorice, PNL și PNȚ-CD, calitate în care, alături de colegii mei de la Facultatea de Istorie, de la cea de Litere, ambele din cadrul Almei Mater Iasiensis, am organizat o Piață a Universității la Iași, devenită o Agora a opoziției intelectualității ieșene față de regimul neocomunist al lui Iliescu, fiind unul dintre „Golanii” ieșeni, am organizat și am participat la mitinguri și demonstrații, înfrățiți cu studenții politehniști, am „tapetat” cu lozinci anticomuniste monumentul ostașului sovietic din Copou, până când oficialitățile locale au catadicsit să îl ia de acolo, am militat pentru și am obținut dreptul de reprezentare a studenților la nivelul factorilor de decizie din cadrul Universității, am demascat profesorii și personalul administrativ informatori ai Securității, pe primii nemaiprimindu-i la ore, celorlalți obținându-le mutarea în alte funcții, am ales, democratic, primul decan postdecembrist al Facultății de Istorie, regretatul Academician Ioan Caproșu, în cabinetul căruia, înainte de 1989, discutam liber despre racilele sistemului comunist și multe altele am făcut.
În același timp, am avut grijă și de formarea profesională, obținând premiul II la finalul celui de-al doilea an universitar, primul an al libertății noastre, am participat, ca student, la Congresul al XIV-lea Mondial de Istorie de la Madrid, în august 1990, alături de unul dintre cei mai apreciați colegi ieșeni și prieten pe viață și însoțiți de către Academicianul Alexandru Zub, am absolvit Facultatea cu media de licență 10, am dat concurs și am ocupat, din prima, postul de profesor titular la catedra de Istorie a Colegiului Național „Mihai Eminescu”, din Botoșani, împlinind o carieră în ale cărei începuturi, între clasele II-IV și IX-XII, am fost elev al acestei prestigioase unități de învățământ, devenită a doua casă pentru mine.
În 2005 am devenit membru al PDL, iar din 2012, cu acordul conducerii de atunci a partidului, alături de alte persoane, am înființat Filiala Botoșani a Partidului Forța Civică, pe listele căruia, la poziția șase la nivel național, am candidat la alegerile europarlamentare din 2014, obținând un procent de 6% la nivelul municipiului Botoșani. Ulterior am fuzionat cu PDL, pentru ca în final să formăm, cu toții, marea familie liberală, în cadrul unui PNL capabil la acel moment să coaguleze dreapta românească.
Am avut, în politica de partid, suișuri și coborâșuri, am fost trădat, fără a trăda. Am cunoscut în PNL oameni de toată isprava, pe unii conducerile succesive ale partidului marginalizându-i, în ciuda bunei percepții și notorietății de care se bucurau la nivel județean. Am constatat, din păcate, că banul îți netezește drumul către funcțiile mai importante, de senator, deputat, președinte de CJ etc.
Cei cu bani, cu posibilitatea de a investi în propria campanie electorală au fost mereu primii pe aceste liste, deși câteodată nu-i votau nici măcar colegii de partid. După 2020, conducerea partidului a fost acaparată de o camarilă de primari cu cefe late și pungile pline, ceea ce a dus la scăderea considerabilă a onorabilității partidului și a percepției alegătorilor asupra lui, ajungându-se la faimosul slogan „PSD-PNL aceeași mizerie”.
Nu a fost ușoară decizia de a părăsi rândurile partidului acum, în prag de alegeri. În primul rând, pentru că străbunicul meu patern, originar din Mănăstirea Doamnei, a fost primar liberal al comunei pe atunci Stâncești, în această calitate aplicând marea reformă rurală din 1921.
În al doilea rând, am constatat că odată cu preluarea conducerii organizației județene a PNL de către Valeriu Iftime și cu tranșarea, pe această cale, a candidaturii lui Cătălin-Mugurel Flutur la funcția de primar al municipiului, un suflu nou, puternic, a animat partidul, scoțându-l din lentoarea rudă cu agonia.
Oameni tineri, unora le-am fost profesor și sunt mândru de ei, femei puternice, antreprenori de succes, lideri de marcă ai societății civile din Botoșani au devenit membri ai partidului, pentru care lucrează cu un entuziasm debordant. Cât despre mine, încă analizez oportunitatea unei candidaturi, ca independent, pentru funcția de consilier local, fie părăsirea cu totul a politicii.
Un prim pas l-am făcut, renunțând la politica de pe listele unui partid. Rămas bun tuturor foștilor colegi, succes în tentativa de a reda PNL-ului din Botoșani demnitatea și onorabilitatea de altădată și pentru a-l parafraza pe Alexandru Ioan Cuza, el însuși un înaintaș liberal, fac mutatis mutandis următoarea urare: „Să dea Dumnezău să-i meargă PNL mai bine fără mine decât cu mine”!
