Cuvinte greu de străbătut, în vremuri în care omenirea a ajuns să creadă mai mult în doctori decât în Dumnezeu. Cu toate acestea, dramele se întâmplă astăzi acolo unde oamenii caută salvarea.
Florentina Dănilă, vreme de peste 40 de ani cadru didactic la un liceu din Botoșani, și-a pierdut unica soră în urmă cu exact patru luni. O durere peste care nu a putut trece nici astăzi, mai ales pentru mama celor două surori, o femeie de 90 de ani imobilizată la pat.
”Azi s-au împlinit 4 luni de când am fost pozitive la testul Covid. Era sâmbătă, 14 noiembrie 2020! Pe sora mea, bolnavă psihic(suflet bun , dar uneori chinuit de boală!) am lăsat-o la Spitalul Judeţean pentru că era grav, avea nevoie de oxigen. Nu am putut rămâne cu ea pentru că acasă era mama de 90 de ani, paralizată la pat. O încuiasem de 10 ore in casă. Nu avea cine să stea cu ea, la frica ce ni s-a băgat in suflet cu această nenorocită de pandemie”,
Florentina Dănilă
Însă, în ziua în care s-au scurs cele patru luni de doliu și de neîmpăcată durere, Florentina Dănilă a avut puterea să deschidă pentru prima dată săculețul galben primit de la spital după moartea ființei dragi. Ce a constatat întrece orice închipuire.
”Azi, după 4 luni, am avut puterea să desfac nenorocitul de sac galben în care ne-au fost returnate lucrurile ei şi ce am mai trimis la spital. Sora mea a stat in spital sâmbătă noapte, duminică, luni, şi marți la 18.00 am fost anunțată că a murit. Nu aveau notat corect numărul meu de telefon şi au apelat la intermediari ca să intre in contact cu mine”,
Florentina Dănilă
Dar cel mai crunt a fost să constate că medicamentele trimise (pentru bolile grave de care suferea sora), sticlele cu apă, schimburile…
”Duminică dimineaţă am trimis medicaţia pe care trebuia să o ia, cu modul de administrare. Punga era in sac aşa cum am trimis-o eu. Nu s-a îndurat nimeni din spital să o desfacă, să vadă ce medicaţie are şi să găsească o rezolvare, deşi anunţasem. Am sunat in fiecare zi şi m-am interesat de starea ei şi am întrebat ce să mai trimit. Schimburile erau aşa cum le-am trimis. Cred că au folosit 2-3 pampers. Sticlele cu apă erau sigilate. Nu s-au îndurat să i le deschidă şi să-i dea o gură de apă. Erau exact cum le-am trimis. Ea nu putea, sărăcuţa! Avea nevoie de ajutor pentru că îi era foarte rău. Nimeni in aceste zile nu mi-a spus că este singură în salonul 19 (nu ştiu de ce au lăsat-o singură!),nu mi-a spus că nu au personal suficient şi să fac cumva să mă internez cu ea. Rezolvam cumva cu mama! Nimeni!!!”,
Florentina Dănilă
Un om care s-a născut sănătos, dar care a ajuns suferind pentru că medicii, la naștere, au făcut câteva greșeli iremediabile, a fost îngrijit vreme de 50 de ani de o mamă trecută prin greutăți și de o soră care și-a dedicat viața celor două ființe dragi. Au fost de ajuns trei zile pentru ca destinul să se frângă brusc.
”Am lăsat-o în spital convinsă fiind că acolo este personal medical calificat şi ştiu ce au de făcut. Am crezut că , dincolo de echipamentul de protecţie sunt OAMENI. Putea fi sora lor! Era unica mea soră! Am iubit-o şi am îngrijit-o cum am putut mai bine in cei 50 de ani şi le-am lăsat-o lor, cadrelor din spital, ca să o ajute să depăşească starea critică. Marţi, la 16, am vorbit cu ea. Era conştientă, lucidă. În acea zi m-a anunţat cineva din spital că este mai agitată. Era normal. Pe lângă alte suferinţe îi opriseră brusc medicaţia ei. Cei care sunt de profesie ştiu că asta nu se face la un bolnav psihic. Cei care ştiu meserie şi sunt responsabili! Înapoi nu pot s-o mai aduc”,
Florentina Dănilă
Convinsă că sora ei ar fi avut șanse să trăiască, Florentina Dănilă a depus un memoriu, cerând să i se explice de ce femeia de 50 de ani a murit brusc pe un pat de spital. Au trecut două luni de tăcere!
”De două luni am depus un memoriu la conducerea spitalului şi am cerut unele explicaţii. Nu am primit niciun răspuns. Este un drept al meu, al aparţinătorului. De mâine începe marele Post al Sfântului Paşti! Lacrimile noastre, durerea noastră sunt fără alinare, chiar dacă trece timpul! Iar acum când am deschis acest nenorocit de sac şi am văzut lucrurile trimise sunt convinsă că sora mea a murit cu zile, fără o îngrijire corespunzătoare. Cineva, cândva, va plăti scump pentru lacrimile noastre şi pentru faptul că nu a fost îngrijită. Era un suflet bun, un om care nu se culca seara până nu se ruga jumătate de oră. Este imposibil ca Dumnezeu să nu facă dreptate. În dreptatea oamenilor nu mai am încredere. Nu există iertare pentru asemenea fapte. Nu există! Este viaţa unui om neajutorat. Acolo sunt oameni plătiţi bine ca să aibă grijă de bolnavi. Sora mea nu a băut apă in acele zile cât a stat in spital. Nu s-a îndurat nimeni să-i dea o gură de apă. Nu pot să cred că am ajuns la atâta dezumanizare. NU POT SĂ CRED!!! Personalul medical are echipament de protecţie! NU POT SĂ CRED CĂ POATE FI ATÂTA DEZUMANIZARE!”,
Florentina Dănilă
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
