Ieri pe la amiaza am fost strafulgerat la auzul vestii ca fostul subprefect Constantin Hutu a plecat dintre noi. E greu sa legi citeva cuvinte in astfel de momente, mai ales cind disparitia este fulgeratoare. Mi-l amintesc pe “Talpes”, asa cum ne placea la citiva ziaristi sa ii spunem din pricina asemenarii izbitoare cu fostul sef al SIE, cum l-am cunoscut in urma cu vreun deceniu. Eu proaspat jurnalist, d-lui sef al Partidului Socialist. Undeva in centrul vechi, formatiunea avea un sediu. Era iarna si frig, nea Costica statea cu caciula de miel in cap, iar mie imi ingheta mina pe pix. Pe o masa erau teancuri de ziare ingalbenite, iar pe pereti nu var, ci faianta … Pe undeva, daca bine imi amintesc, parca era si o chiuveta. Simteam ca ma aflu intr-o bucatarie imensa transformata ad-hoc in sediu de partid. Am notat rapid citeva rinduri pe agenda si am plecat zgribulit si nedumerit : Ce politica o mai fi si asta, sa ingheti intr-o bucatarie careia ii zici partid?
… Apoi ne-am intilnit de zeci, sute de ori … d-lui consilier judetean sau subprefect, eu tot jurnalist. Uneori l-am pus la zid, alteori i-am redat rece activitatea, insa nu imi amintesc sa-l fi laudat vreodata pentru ca, deh, stirile pozitive nu prea se cheama ca sint stiri.
Indiferent insa de continutul lor ma intimpina cu un unic “sa traiti frumos” … Nu stiu in ce masura Constantin Hutu a trait frumos, stiu insa ca a plecat cam repede, fara sa ne anunte.
Dumnezeu sa-l ierte.
