Spartaki Tskhinvali, reprezentantă a capitalei Oseţiei de Sud, adversara Botoşaniului din această seară, nu a mai jucat acasă de la războiul care a distrus oraşul de 30.000 de locuitori. Echipa este finanţată sută la sută din fonduri guvernamentale şi a fost suspectată de blaturi, primind informări oficiale de la UEFA în această privinţă, scrie Prosport.
Oraşul Tskhinvali e mai cunoscut pentru scenele de război din 2008 decât pentru echipa de fotbal din localitate. Micuţa localitate de 30.000 de locuitori, care are o suprafaţă mai mică şi decât oraşul Făurei, din judeţul Brăila, se bucură pentru prima dată de fotbal european. Se bucură şi, de fapt, nu prea! Pentru că din 2008, Spartaki Tskhinvali nu mai joacă pe teren propriu, ci în deplasare, la Tbilisi sau la Gori, în funcţie de partidă. Este un handicap major pentru o echipă mică, lucru confirmat şi de Mircea Lucescu, care s-a plimbat pe la Lvov şi pe la Kiev cu Şahtiorul, după izbucnirea conflictului din Ucraina.
Să ne întoarcem, însă, puţin în timp. Înfiinţată în 1936, Spartaki Tskhinvali a dispărut din fotbalul gruzin după căderea Uniunii Sovetice. Dar în 2006, s-a reînfiinţat sub numele FC Tskhinvali. Problema a fost că după doar doi ani, capitala Oseţiei de Sud a fost scena unor conflicte sângeroase în războiul ruso-gruzin, în urma cărora oraşul a fost distrus, iar aproape 300 de soldaţi şi-au pierdut viaţa. Ca urmare, acum, în Tskhinvali, nu poţi intra decât cu paşaport rus sau dacă eşti cetăţean al Oseţiei de Sud, fost oblast sovietic, şi, momentan, o republică autonomă recunoscută doar de Rusia, Nicaragua, Venezuela şi Nauru.
Evident, în aceste condiţii, echipa a trebuit să se mute. Mai întâi la Gori, la 30 de kilometri distanţă, apoi în capitala Tbilisi. Doar că războiul a lăsat urme adânci şi în performanţele echipei de fotbal. Trimisă direct în prima ligă la reînfiinţarea din 2006 - pe modelul CSU Craiova - Tskhinvali n-a rezistat decât două sezoane, retrogradând în 2008. Potrivit site-ului futbolgrad.com, decizia Federaţiei a fost una politică, pentru ca o reprezentantă din Oseţia de Sud să joace pe prima scenă a fotbalului gruzin.
”Guvernul a găsit o modalitate de a menţine flacăra aprinsă pentru cetăţenii din Oseţia, dar şi pentru gruzini, reînfiinţând această echipă. Iar dacă fotbalul reprezintă politica, atunci rolul echipei în această situaţie este unul foarte important. Însă chiar dacă echipa nu a jucat acasă de mai bine de şapte ani, clubul reprezintă mulţi fani cu rădăcini din Oseţia de Sud, care se consideră încă gruzini, practic, fiind un colac de salvare pentru cei care speră la o reîntregire”, notează sursa mai sus menţionată.
Interesant e, însă, că nimic nu ar fi fost posibil fără ajutorul Guvernului de la Tbilisi. Practic, echipa gruzină este finanţată sută la sută din bugetul statului, care se îngrijeşte de fotbal din cauza problemelor financiare ale sportului. Stadionul din Tskhinvali are doar 1.600 de locuri, în timp ce arena din Gori are doar 5.000 de locuri. Doar arenele din Tbilisi sunt mai mari, însă chiar şi aşa, nu aduc mai mult de 5.000-10.000 de oameni la stadion.
”Problema e că multe dintre meciuri sunt aranjate în liga gruzină, chiar Tskhinvali a primit câteva atenţionări de la UEFA pentru sume suspect de mari pariate pe jocurile sale”, notează sursa citată. Însă ascensiunea adversarei Botoşaniului este una spectaculoasă: a revenit în prima ligă în 2012 şi, de aici, a urcat până la debutul în Europa. Şi rămâne ”o echipă normală într-un campionat cu totul anormal”, cum a relatat jurnalistul Manuel Veth în articolul citat.
