„Ai rămas fără subiecte”, aceasta este una din cele mai des întîlnite replici în urma unor texte nu tocmai comode la adresa, mai ales, a unor oameni politici. Chestia nu e nouă, dar este dusă aproape de perfecţiune de oamenii actualii puteri.

Este un lucru pe care l-am învăţat încă de acum vreo 10 ani, cînd am făcut primele emisiuni TV, tu întrebi una, el îţi răspunde alta, tu îi prezinţi acte că a furat, că a dat oameni aiurea afară, că firma lui a început brusc să devină profitabilă după ce el a urcat pe nu’ş ce funcţie, el îţi spune că ai rămas fără subiecte. Este o tactică vecină cu nesimţirea a actualilor oameni ai puterii, atît de la centru, cît şi de la Botoşani, prin care refuză practic să discute despre fondul problemei. Tu scrii, arăţi şi acte că un om a fost dat afară de două ori într-un an, başca şi după o penalizare şi-o mutare prin unitate care i-a diminuat salariul la jumătate, apar o sumedenie de reacţii după materialul acesta, însă acestea sunt de genul că respectivul seamănă cu Hitler (eu aş propune să-i disponibilizăm pe toţi care au musteaţa, numai că, aveţi grijă, că şi Nelu are dintr-asta sub nas), ori că directorul şi-a lăsat nevasta pentru nu ştiu care angajată (probabil că era nervos pe nevastă-sa şi de asta s-a apucat de dat oameni afară aiurea), ori că nu ştiu care juristă şi-o trage cu nu ştiu care de pe acolo şi alte dintr-astea. Tactica este minunată, în loc ca oamenii să discute despre cazul în sine, se abate atenţia de la el cu tot felul de prostii. Amintiţi-vă de Miss Roberta, prima deputată a ţării, care atunci cînd a făcut 100 şi ceva de voturi din vreo 80 ea zicea că nu ştiu ce au furat PSD-ştii şi liberalii. Ştiţi cum e, hoţul strigă hoţii.

Bine, la toate astea se adaugă invariabilul „cîţi bani ai luat pentru articolul ăsta?”. Adică, „băi nu puneţi botu’ la ăsta că a luat bani ca să scrie”. Cu alte cuvinte, „nici nu mai are rost să vă bateţi capul cu ce a scris acolo”. Nici nu mai contează că e vorba de un om care n-are serviciu de mai bine de jumătate de an, o fi făcut el un credit şi a rezolvat-o şi cu banii de articol. Acesta-i şi scopul, să se trimită orice lucru scris negativ la adresa politrucului în derizoriu, ca nu cumva să se ajungă să se discute fondul problemei pentru că atunci chestia se nasoleşte, îşi dă seama lumea cam cum ţi-ai făcut de cap.

Sigur, totul se schimbă atunci cînd trimitem noi comunicat în care iar mîncăm rahat că aducem nu ştiu cîte zeci de milioane de euro pentru termoficare. Ce mai contează că mîncăm rahatul acesta de vreo trei ani de zile fără încetare, dacă ne place… Atunci nimeni nu mai scrie pe bani, nu! Atunci toţi băieţii veseli cărora le dăm reclamă din bugetul acela baban de reclamă şi publicitate o scriu aşa fără nici un interes, doar n-o scriu că noi luăm subvenţie de la stat şi-o băgăm în reclamă.

Sergiu BĂLĂŞCĂU