„Ai grijă că e prieten cu Aioanei de la Poliţia Economică”, „vezi că e rudă cu Radu Ţurcanu de la Fisc”, „băi, îl are avocat pe Popovici, ăla are relaţii multe în Justiţie”, „opreşte-te odată că strângi prea tare şurubul”, „nu te mai băga cu capul înainte”... Aş putea continua timp de o oră să scriu ce mi se transmite de câteva zile de apropiaţi ai primului şef de la Botoşani. Ameninţările curg de ani buni, de când tot scriem, dincolo de imaginea de om de la ţară simplu şi cinstit, cine este de fapt personajul şi cu ce se ocupă, dar s-au înteţit considerabil... Mai nou, în scenă a intrat însuşi
Împăratul care mai în glumă, mai în serios, a anunţat că-mi pune un detectiv pe urme.
Peste toate, la mai bine de trei ani şi jumătate de la lansarea acestui ziar încă nu poate conştientiza că aparţine chiar unui jurnalist şi s-a ajuns cu ameninţările şi la un om de afaceri suspectat că ar deţine publicaţia asta. Disperarea a ajuns până la adresări de genul
"nu te mai prind prin Consiliu dacă mai scrie ăla".
Cu aproape zece ani în urmă preşedinte la Consiliul Judeţean era Constantin Conţac. Ani de zile am scris despre traseul banilor de la drumuri: CJ, preşedinte Constantin Conţac – DJDP, director Liviu Conţac – Transporturi Auto, acţionar principal Constantin Conţac. Ca şi acum ameninţările curgeau vârtos, celebră rămânând expresia
„te calc cu Jâpul” (omul îşi luase Jeep). La fel ca acum, nici un om dintre cei care ar fi putut lua atitudine nu a făcut-o. Brusc, după ce PSD a trecut în Opoziţie, o grămadă de oameni a descoperit afacerile de care scrisesem zeci, poate chiar sute de articole, şi s-au sesizat. Finalul îl ştiţi cu toţii...
Ce legătură are una cu cealaltă? Are... Sunt chiar asemănări teribile. Şi atunci, ca şi acum, unii se cred nemuritori pe funcţie. Şi atunci, ca şi acum, funcţiile publice şi afacerile se împart în familie. Şi atunci ca şi acum personajul principal este şeful partidului aflat la putere şi nici o autoritate nu are tupeul să se sesizeze. Şi atunci ca şi acum jurnaliştii care scot la iveală matrapazlâcurile sunt puşi la pământ în organele de presă care fac sluj la curtea
Împăratului. Şi atunci, ca şi cum, sunt o mulţime de oameni pe care
Împăratul şi-i crede supuşi, dar care-i divulgă orice mişcare la „duşmanul” său din presă fiindcă ei nu au curajul să-i sară la gât. Şi atunci ca şi cum omul vizat inventează tot felul de pretexte pentru ceea ce se scrie, "uitând" esenţialul: se scrie în baza unor acte.
Ce poţi să transmiţi unui asemenea om, unor asemenea oameni? Că aici nu se fac ştiri în genunchi? Că avem în spate peste 5.000 de oameni care ne citesc zilnic şi pe care îi respectăm şi nu ne permitem să scoatem după două ore ştirile care nu dau bine la
Împărăţie? Că în atâţia ani de presă am cunoscut deja trei preşedinţi de CJ şi tot atâţia primari de municipiu reşedinţă, care rând pe rând s-au crezut nemuritori pe funcţii? Aş răspunde până la urmă cu un mesaj pe care tocmai Crin Antonescu l-a dat în timpul guvernării PDL, când a transmis celor înjuraţi şi ameninţaţi de portocalii:
„nu vă pierdeţi speranţa. Există viaţă şi după PDL!”
Da, cred că, aşa cum a existat viaţă după stalinism, după comunism, după PDL-ism, va exista viaţă şi după USL, şi după PNL, şi după PSD, şi după împăraţi, tot aşa cum a existat şi după regi. Iar unii dintre ei mai au deja, în cel mai fericit caz, doar vreo trei ani şi vreo două-trei luni de condus regatul. Iar drumul de la prinţ la cerşetor este atât de scurt... Nu degeaba spunea cineva că,
„la urcare trebuie să ai grijă pe ce oameni calci, fiindcă atunci când coborî s-ar putea să îi întâlneşti din nou”.
Sergiu BĂLĂŞCĂU
CITEŞTE ŞI:
Debut cu ameninţări
