”Ne-am întâlnit de câteva ori, până în august 2021, când m-a sunat să-mi spună că în dimineața aceea aflase că are cancer și i s-au mai dat de trăit 6 luni”.
Proiectele omului de afaceri Gelu Tofan par să îi supraviețuiască și după plecarea sa la cele veșnice. Înainte de a muri, în octombrie 2021, Gelu Tofan a vorbit despre planurile măreţe care ar fi scos Moldova din umbră, poate și din sărăcie.
Despre unul dintre aceste proiecte scrie astăzi Cristian Grosu, în ideea credibilă că ”familia sa a preluat ștafeta și, înțeleg, că insistă să-l rostogolească”.
Pe la începutul anului 2020, în plină pandemie, scrie Cristian Grosu în cursdeguvernare.ro, ”m-a sunat un om de afaceri foarte prezent în economia și pe scena anilor 90-începutul anilor 2000”. S-a prezentat ca fiind Gelu Tofan și voia ”să discutăm de un proiect adevărat pentru România”.
Mai exact: ”Ţinea să afle ce cred de un atare proiect, eventual să-mi dau cu părerea despre cum i-ar putea imprima o dimensiune europeană. Am acceptat discuția. Nu-l știam pe Gelu Tofan decât din presă, nu comunicasem niciodată în vreun fel cu el – știam doar că, după dezastrul afacerii cu anvelope, se retrăsese la Botoșani, unde investise, într-o manieră prosperă – în agricultură”.
(Gelu Tofan)
Discuțiile au continuat pe marginea proiectului care îl preocupa pe Gelu Tofan. Discuții întrerupte, însă, brusc: ”Ne-am întâlnit de câteva ori, până în august 2021, când m-a sunat să-mi spună că în dimineața aceea aflase că are cancer și i s-au mai dat de trăit 6 luni. Avea să moară 2 luni mai târziu – Dumnezeu să-l odihnească – și, din ce aveam să aflu mai târziu, s-a preocupat până în ultimele săptămâni de proiect”.
Un grup de oameni de afaceri din regiunea Nord-Est, de la intersecția României cu Republica Moldova și Ucraina, s-au gândit ca, pentru a-și rezolva problema transportului ieftin de cereale până la Dunăre, să dezgroape un proiect vechi de aproape 100 de ani: Prutul Navigabil.
Ultimul care s-a preocupat de acest proiect a fost Ceaușescu, însă el data din anul 1926, când era desenat pentru a avea o anvergură mult mai mare.
Care e utilitatea acestui proiect, așa cum o vedea Gelu Tofan:
-s-ar scoate de pe șosele cele câteva zeci de mii de camioane anual care aduc cerealele din Nord către Dunăre
-transportul ar fi de circa 3 ori mai ieftin
-s-ar putea adresa inclusiv firmelor din Ucraina (mari exportatoare de cereale) care n-ar mai trebui să ocolească Republica Moldova pe rutier, s-ar adresa chiar Republicii Moldova
-ar putea avea 4-5 ecluze și circa 2 hidrocentrale (nu mai mult, întrucât diferența de nivel de la intrarea Prutului în țară și până la Dunăre e mică)
-ar putea revigora porturile Galați și Brăila, ar putea pune pe hartă niște porturi de agrement pe ambele maluri
-ar putea asigura, pe anumite porțiuni, ”înțeparea” unor sisteme de irigații pe ambele maluri.
1, Prutul navigabil al fi un proiect comun al României cu Republica Moldova, cu avantajele descrise mai sus pentru ambele părți. De altfel, legislația internațională prevede că o atare utilizare a graniței are nevoie de acordul ambelor părți.
Cu Maia Sandu la Chișinău și cu politica de deschidere spre România lucrurile ar putea funcționa – exact după principiul de care scria Exupery în Citadela: ”dacă vrei să-i unești, pune-i să construiască împreună un turn”.
Pe lângă ”sângele” pe care-l poate pompa pe ambele maluri ale Prutului, el ar putea fi o gură de oxigen și pentru județele sărace (cele mai sărace din România), ocolite de infrastructura de transport și de investiții.
2, Prutul navigabil ar fi, în sfârșit, un proiect de anvergură, care ar pune România pe harta europeană a investițiilor în acord cu economia europeană – dincolo de pietruiri de drumuri, de asfalt turnat pe ploaie, de licitații trucate sau contestații la documentații realizate de incompetenți și sabotori.
Chiar ar putea fi realizat, date fiind avantajele, într-un parteneriat public-privat – eventual cu o finanțare prin emiterea de green-bonds.
3, Proiectul ar putea fi primul de o asemenea anvergură care ar introduce și România, printr-o acțiune foarte concretă, în programul ”Cele 3 Mări”. Partea de deasupra României, spre Marea Baltică prin Vistula ar putea fi discutată cu Polonia (interesată de astfel de lucrări) și Ucraina.
Problema aici este, în acest moment, dacă în ce privește Ucraina nu e o chestiune de securitate.
4, Proiectul s-ar încadra perfect în Pactul de mobilitate al UE, care favorizează căile de transport ”verzi”, la care se pot adăuga sursele de energie verde din hidrocentrale.
5, Proiectul s-ar putea numi chiar așa: ”Autostrada verde dintre cele 3 mări” – cea de-a treia fiind Mediterana, către care se poate ieși din Marea Neagră.
Integral pe cursdeguvernare.ro...
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
