Scriitorii români deveniţi cunoscuţi peste graniţe sau doar în ţara noastră au avut, de multe ori, vieţi la fel de fascinante precum cărţile pe care le-au scris. Dramele lor nu au fost doar de natură emoţională. Şi acum o sută de ani, problemele cu banii îi loveau, în acelaşi timp, şi pe cei talentaţi, şi pe cei mai puţin talentaţi. Vă prezentăm o trecere în revistă a unora dintre cei mai cunoscuţi scriitori şi a statutului lor social.
Unul dintre scriitorii botoşăneni care nu a dus grija zilei de mâine a fost Max Blecher
Acesta s-a născut la Botoşani în anul 1909, în familia unui negustor bogat de origine evreiască. Tatăl său, Lazăr Blecher, a fost patronul unei fabrici de sticlă din Botoşani. Prozator şi romancier, Max Blecher a fost trimis de părinţii, care îşi permiteau acest lux în acele vremuri, la Paris la Facultatea de Medicină. Tot aici avea să îşi înceapă cariera literară. Max Blecher era considerat un talent în proză, dar şi un romancier de elită. Puterea financiară a părinţilor nu a putut preveni, însă, îmbolnăvirea timpurie a tânărului Blecher. La doar 19 ani este diagnosticat cu „Morbul lui Pott”, o formă rară de tuberculoză care îi mănâncă coloana vertebrală. Susţinut financiar, acesta reuşeşte să primească tratament adecvat şi mai supravieţuieşte 10 ani. Până la sfârşitul vieţii primeşte toate îngrijirile necesare.
Luceafărul poeziei române a trăit din chetă în ultimul an de viaţă
Poetul Mihai Eminescu şi-a petrecut mare parte din penultimul an de viaţă la Botoşani, în grija surorii sale Harieta Eminovici. Rămas fără bani, fără alte mijloace de trai, bolnav la pat, poetul nepereche trăia în anul 1887, la Botoşani, într-o clădire cu două camere lângă Biserica „Sfântul Dumitru”. Sora poetului abia se întreţinea, aşa că abia putea să plătească poetul un om care să îl îngrijească şi să îi ofere tratamentul necesar. Rămasă fără bani, Harieta nu mai îl mai poate plăti nici pe argat, tocmai în preajma incendiului din iunie 1887, care a mistuit o mare parte din casele si dughenele Botoşaniului de sfârşit de secol XIX.
Sorescu, bursă în SUA
Marin Sorescu este considerat unul dintre cei mai mari scriitori contemporani. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de ţări, totalizând peste 60 de cărţi apărute în străinătate. Şcoala primară a făcut-o în Craiova, însă în anul 1954 a fost transferat la Şcoala Medie Militară din Predeal. Sorescu a absolvit Facultatea de Filologie din Iaşi în anul 1960, dar a fost plecat cu bursă în SUA la Universitatea din Iowa. Operele lui Marin Sorescu au fost traduse şi prezentate pe scene din Paris, Zurich, Tampere, Berna, Geneva, Napoli, Dortmund, Helsinki şi Port-Jefferson (SUA). Scriitorul a fost înlăturat în anul 1991 de la şefia revistei Ramuri. Colegii lui Marin Sorescu au trimis o scrisoare către conducerea Uniunii Scriitorilor de la vremea respectivă. A fost redactor-şef la revista Ramuri timp de 12 ani. Colegii poetului au declarat în 1991 că acesta a denigrat mai mulţi scriitori, refuzându-i sistematic să-i publice. Confraţii l-au acuzat de comportament dictatorial.
Citeste mai mult pe adevarul.ro
