Deputata Mihaela Huncă a susţinut pe 19 septembrie de la tribuna Legislativului declaraţia politică intitulată: “Strategia Ministerului Educației Naționale privind formarea continuă a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar”. O redăm integral mai jos.
Realitatea contemporană demonstrează că rolul şcolii nu numai că s-a diminuat, așa cum ni se sugerează prin sfidarea și subfinanțarea sistemului de învățământ, ci a devenit tot mai complex, în prezent nemaiputându-se discuta despre competitivitate, performanță economică sau integrare socio-profesională fără conștientizarea practică, nu teoretică, a conceptului educaţia este un continuum existenţial. Așa cum s-a accentuat, încă din octombrie 2000, la nivelul Comisiei Europene, sistemele de educaţie şi formare trebuie să se adapteze noilor realităţi ale secolului al XXI-lea, iar învăţarea permanentă trebuie să fie o politică esenţială pentru dezvoltarea cetăţeniei active, a coeziunii sociale şi a ocupării forţei de muncă.
În acest context, sistemul educațional își redobândește rolul central, iar profesorul redevine unul dintre principalii actori ai societății. Formarea continuă a cadrelor didactice trebuie să reprezinte o strategie esențială pentru asigurarea adaptării sistemului educaţional la cerinţele societăţii actuale şi, totodată, pentru asigurarea calităţii procesului educaţional.
În România, formarea continuă a cadrelor didactice, deși este impusă prin legislație, nu a depășit încă inutilitatea multora dintre cursurile propuse, necorelate cu nevoia autentică de formare atât a profesorilor, cât și a beneficiarilor procesului instructiv-educativ. Lipsa unei strategii coerente, lipsa unei indisolubile legături între programele de formare și realitatea socio-economică, lipsa unei motivări reale și lipsa unei finanțări decente fac din ceea ce colegii noștri europeni consideră a fi condiția sine qua non a dezvoltării, o Cenușăreasă tolerată a societății românești.
Câte parteneriate școală – comunitate – universitate sunt astăzi în derulare? Câți profesori au fost chestionați privind nevoia de formare și câți elevi au răspuns la chestionare vizând nevoile lor, în cadrul procesului educațional? Ce resurse financiare au fost alocate caselor corpului didactic? Care sunt prioritățile legate de formarea cadrelor didactice pe care actuala guvernare dorește să și le asume?
Stimați colegi, în lipsa unei strategii viabile privind formarea continuă, o strategie capabilă să se așeze lângă strategiile celorlalte state europene, învățământul românesc va fi incapabil, în scurtă vreme, să mai fie ancorat în contemporaneitate. Iar un sistem educațional retrograd anulează șansa la un viitor prosper propriilor noștri copii!
