Contemporan s-a născut după ce Alex și Denisia au devenit un cuplu și au simțit nevoia de a-și combina meseriile, creând un concept nou.
Alex Munteanu este botoșănean și este hairstylist. Denisia Călin este artist vizual. Contemporan s-a născut după ce Alex și Denisia au devenit un cuplu și au simțit nevoia de a-și combina meseriile, creând un concept extrem de interesant: un salon privat pe ai cărui pereți sunt expuse cele mai bune lucrări ale tinerilor artiști din România.
Alex a ales această meserie ca o soluție de moment după terminarea liceului, când nu avea nici cea mai mică idee încotro vrea să se îndrepte. A fost talentat, a învățat mult, a muncit și mai mult și a deprins tehnica de la unul dintre cei mai buni.
Și-a făcut mâna în marile saloane și apoi a cunoscut-o pe Denisia care l-a introdus în lumea fascinantă a artei. De aici nu a mai fost decât un pas, o idee și un vis.
Azi au împreună un salon cu totul inedit, unde în fiecare lună apare câte o expoziție nouă de artă, timp în care Alex se ocupă de părul tău. E singurul din țară care știe să tundă modern shag. Asta înseamnă că în salon, în timpul programării tale ești doar tu și el, fără să mai fie nevoie să fii pasat de la un stilist la altul și fără să mai fie nevoie să faci față discuției de salon.
Iată o poveste de succes ce ne poate inspira pe fiecare dintre noi, pe care ne-o prezintă life.ro:
-Alex, Contemporan este doar studioul tău sau ești asociat cu cineva?
-Sunt împreună cu iubita mea, Denisia, care e artist vizual. Așa a și pornit toată treaba și așa am descoperit arta în primul rând. Am plecat de la a căuta un atelier pentru ea, unde să picteze. Am găsit o casă numai că era puțin cam scumpă chiria pentru un artist la început de drum. Atunci ne-a venit ideea să ne combinăm cumva. Am împărțit spațiul și am încercat să combinăm două lucruri care deși par apropiate sunt foarte greu de asociat, astfel încât să iasă ceva armonios. Din nefericire am fost cumva înaintea trenului, chiar dacă acum 3-4 ani mai găseai câteva locuri unde se combina arta cu diverse, însă erau într-un spațiu restrâns și atât. Noi am încercat să dezvoltăm puțin conceptul acesta și să nu fie doar un salon. Eu am lucrat în saloane și pot să spun că nu-mi prea plac saloanele, așa că am vrut să fac ceva pentru sufletul meu. Când a fost ceva pentru sufletul nostru nu a fost prea bine, dar am trecut de pragul acela.
-Ce înseamnă că nu a fost prea bine?
-Lumea nu înțelegea ce facem noi acolo, nu înțelegea că putem combina arta cu părul, să schimbăm puțin conceptul acesta de a merge într-un salon doar ca să te tunzi.
-Spune-mi te rog, cum era atunci și cum e acum? Care e diferența?
-Atunci, la început, încă eram în căutare de identitate, să reușim să creăm un concept care să ne definească. Și am încercat să combinăm un atelier de pictură cu un salon. Nu prea a mers pentru că oamenii nu erau foarte interesați.
-Adică ea picta în timp ce tu tundeai?
-Da, ea picta în altă cameră în timp ce eu tundeam în alta. După ceva timp am spus că nu merge, oamenii nu înțelegeau și unii din ei erau puțin siderați. Suntem puțin în urmă, nu suntem la Berlin din păcate. Și după câteva luni am schimbat și l-am transformat în galerie de artă. Așa am început să facem expoziții. Oamenii în continuare nu au înțeles ce se întâmplă și mă întrebau dacă e muzeu sau e salon. Am răspuns că pot fi amândouă, că te poți destinde în timp ce te tunzi. Cu greu am reușit să trecem de pragul acesta și am reușit să creăm ce se cheamă azi Contemporan. E un salon privat unde sunt doar eu stilist, împreună cu clientul și mă ocup doar de el, nu-l pasez de la un stilist la altul simțindu-se ca o oaie la tuns. Astfel clientul se simte bine în pielea lui. Important e să se relaxeze și să plece mulțumit de ce a primit, asta pe lângă faptul că poate da o tură și să vadă ce s-a mai expus pentru că mereu se schimbă tablourile.
-Se percepe o taxă pentru vizitarea expoziției?
-Nu se percece nici o taxă, nici pentru vizitatori, nici pentru expozanți.
-Asta nu prea am mai auzit: să mergi într-un salon și să fii doar tu cu stilistul… Nu e costisitor?
-Încercăm să păstrăm un preț decent astfel încât să fie toată lumea fericită, nici clientul să nu-și lase toți banii din buzunar, dar să putem menține și noi ceea ce am construit.
-Adică e mai ieftin decât la saloanele de fițe?
-Cred că da. Suntem puțin peste medie, dar nu exagerat.
-Alexandru, ce vârstă ai tu?
-30 proaspăt împliniți
-Cum de ai ales meseria asta? Dacă întrebi într-o școală de băieți ce vor să se facă când vor fi mari, nu cred că va spune vreunul că vrea să devină stilist?
-Nu, nici eu nu am spus. După liceu nu știam încotro să o apuc, nu mă vedeam nici atunci și nu mă văd nici acum lucrând la un birou. Nu-mi găseam locul și mă întrebam ce aș putea să fac de moment, ceva care să-mi placă, să mă facă să mă simt bine, să nu muncesc mult, dar să și câștig bani. Mi-am dat seama că mi-ar plăcea să fac asta. De ce? Pentru că a fost un moment al vieții în care îmi aranjam părul înainte să ies cu prietenii în oraș și tot timpul îmi schimbam look-ul. Mai mult decât atât, apropiații mei mă rugau să merg cu ei la tuns ca să le explic stiliștilor cum să-i tundă. Atunci mi-am spus că dacă tot am avut atracție către zona asta, hai să fac asta de moment. Și momentul s-a transformat în aproape 10 ani de meserie.
Pe parcurs am descoperit-o și pe iubita mea care m-a introdus în lumea artei și atunci am putut să văd lucrurile cu alți ochi.
-Ești din București?
-Nu, sunt din Botoșani.
-Dar dacă nu te-ai gândit niciodată la meseria asta, ce vis ai avut în copilărie?
-Nu are nici o legătură cu nimic din ceea ce fac acum. Îmi doream să fiu avocat. Dar nu a fost să fie.
-Și la București cum ai ajuns?
-Am venit să fac cursuri de coafor. Nu găseam în altă parte, am găsit doar la București. De atunci m-am mai plimbat foarte puțin, nu m-am regăsit în București, nu-mi plăcea, dar am revenit după o perioadă, după ce am cunoscut-o pe Denisia.
-Când ați deschis Contemporan?
-Am deschis în 2018.
-Asta înseamnă că au fost vreo 7 ani în care ți-ai făcut mâna prin alte saloane?
-Da, am lucrat în câteva saloane. Am evitat saloanele de stradă sau pe cele clasice pentru că nu mă regăseam acolo, le-am preferat pe cele cu circuit închis unde oamenii erau puțin altfel. Am preferat să și pot învăța.
-E greu să răzbești în branșa asta? Ca să ajungi să faci meseria asta la un nivel performant e un drum lung și greu?
-Este greu ca în orice domeniu. Trebuie multă muncă. Fără muncă nu reușești să vezi anumite dedesubturi și atunci ești predispus la greșeli. E vorba de multă tehnică în spate, chiar dacă nu pare și anumite mici detalii pot face diferența. Iar asta se simte. Și pentru a fi bun e nevoie de multe cursuri care sunt foarte costisitoare. Majoritatea aleg să învețe de la cineva. Aceasta e cea mai ușoară cale și pe asta am ales-o și eu.
-Când ai cunoscut-o pe Denisia?
-Am cunoscut-o în 2014 și datorită ei sunt înapoi în București. Ea era studentă la facultatea de Arte, eu am vizitat-o și nu m-am mai întors. I-am sunat pe ai mei să-mi trimită bagajul că nu mă mai întorc
-Ce meserie au părinții tăi?
-Meserii normale. Tata e electrician și mama lucrează încă în afară.
-De mult timp?
-Da, de destul de mult timp.
-Ești copilul acela crescut de un singur părinte?
-Nu, i-am avut pe amândoi până ce și eu și sora mea ne-am făcut mari. Părinții au încercat să-și facă propriul business, la un moment dat nu a mai mers și atunci au fost nevoiți să aleagă anumite destinații care nu neapărat le convenea, dar nu au avut încotro pentru că ne aveau pe noi.
-Ce spun ei acum despre tine?
-Eu nu am fost cel mai cuminte copil, sincer să fiu, dar cred că dacă nu aș fi avut susținerea lor poate nu eram aici, poate se alegea ceva rău de mine. Mi-au dat tot ce am cerut și m-au susținut în orice decizie. „Dacă vrei să faci asta, fă asta, dacă vrei să-ți deschizi salon, deschide, dacă merge bine, dacă nu, o iei de la capăt”. Nu mi-au spus niciodată „nu”. Mai degrabă m-au îndrumat spre partea pozitivă și m-au ajutat să găsesc o cale bună spre ce vreau să fac.
Interviul integral pe life.ro…
(Foto: life.ro)
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
