Rețelele sociale sunt inundate de postări inflamate despre nivelul scăzut al umorului românesc, dar și despre glumele proaste, facile, fără haz care alcătuiesc dialogurile purtate de personajele din producțiile cinematografice cu pretenții umoristice sau burlești.
Discuțiile au fost generate de comedia-parodia românească ”Teambuilding”, recent distribuită pe Netflix.
Dacă tot se vorbește însă cu atâta patimă și interes despre umor și calitatea glumelor inspirate de realitate, publicația dela0.ro a apelat la „glumețul” Isac Lazarovici.
Isac Lazarovici este considerat „regele umorului” românesc – ori măcar unul dintre părinții săi fondatori. Printre altele, etnicul evreu născut în Botoșani a fost autorul (adică textierul) libretelor umoristice ale lui Constantin Tănase, poate cea mai importantă figură a teatrului românesc de comedie din Interbelic.
Lazarovici a semnat de-a lungul timpului sub mai multe pseudonime, cel mai cunoscut fiind Ion Pribeagu. S-a folosit însă și de criptonimele Ivan Turbincă, Vasile Găină (sau Ispravă) și Nae Pipirig.
Sub acest ultim pseudonim, Lazarovici a publicat în anul 1926 volumul ”Șugubețe”, o colecție de peste patru sute de pagini de glume adunate de la lume și de prin lume, inspirate din realitățile lumii românești de la începutul secolului XX.
”Viața este o înlănțuire de lucruri serioase, cu greutățile și necazurile ei și, atunci, câte odată, un cuvânt de spirit, o glumă îți sunt bine venite”, scrie Pribeagu în prefața cărții sale.
Ce-i amuza pe români în urmă cu aproape 100 de ani? Ce fel de glume circulau prin popor? Ce era considerat caraghios, demn de caricaturizat și ridiculizat prin vorbe de haz? Ne lămuresc ”Șugubețele lui” Isac Lazarovici, evreul român care a știut ca nimeni altul să decanteze comicul, pe alocuri grotesc, din lumea românească.
Citește în dela0.ro...
(Foto: dela0.ro)
