S-a născut și a crescut la țară, într-un sat din nordul județului Botoșani. De când abia a învățat a merge a prins drag de animalele din gospodăria bunicului său și nimic nu l-a mai îndepărtat de ele.
Dumitru Fodor a ales mai întâi un liceu agricol, apoi facultatea de medicină veterinară și a rămas ani de zile să aibă grijă de animale.
La un moment dat, Dumitru Fodor și-a făcut o firmă de distribuție de medicamente veterinare și tot importând și-a pus întrebarea: Dar noi nu știm să facem? Așa că a construit o fabrică de suplimente și medicamente veterinare.
Mai mult decât atât, Dumitru Fodor este membru al Romanian Business Leaders și se implică în tot felul de proiecte de voluntariat menite să sprijine comunitatea antreprenorilor români. Ultima la care lucrează este aceea prin care încearcă să convingă Ministerul Agriculturii că e nevoie de o etichetare specifică a produselor românești, care să asigure transabilitatea acestora și consumatorul că a cumpărat ceva făcut cu adevărat în România.
Dumitru Fodor a vorbit despre Botoșani, despre meseria de care este pasionat, într-un interviu pentru Life.ro.
-Medic veterinar de țară sau de oraș?
-Am început la țară. Eu sunt născut și crescut la țară, cu bunicii, printre animale. Încă din liceu am început să fac practică cu tehnicienii veterinari din satul natal. Am făcut medicină cu animalele încă din vacanța de după clasa a IX-a și când am terminat liceul mi-am dat seama că nu vreau să fiu tehnician veterinar, că vreau mai mult.
-Care e diferența dintre a fi medic veterinar la țară și a fi medic veterinar la oraș?
-Eu am făcut liceul agricol și după terminarea liceului aveam și o meserie, aceea de tehnician veterinar. Puteam să fac injecții, să administrez pastile, să fac tratamente la animale în satul meu.
-Dar nu era suficient…
-Nu. Așa că am vrut să încerc ceva mai mult. Inițial am terminat colegiul și apoi am terminat și facultatea de medicină veterinară. După colegiu am obținut o altă diplomă, aceea de asistent medical în cabinetele veterinare. Iar din anul III am început să fac asistență și pentru animalele de companie. La oraș…
-De unde începe pasiunea pentru medicină veterinară? Spuneți că v-ați născut la țară. Ce erau părinții?
-Tata electrician, lucra pe sisteme electrice de pompare a apei, o pasiune se pare moștenită de fiul meu care merge către zona de electronică și mecanică, iar mama lucra în comerț. Însă eu am crescut cu bunicul și el era îndrăgostit de animale. Practic din asta trăia, din dragostea pentru pământ și animale, iar eu am crescut cu el de pe la 2-3 ani. În nordul județului Botoșani. De fapt am locuit în aceeași curte cu bunicii, ne despărțea doar o poartă și era foarte simplu să stau la ei. Cred că pe la 3 ani m-am mutat cu bunicul pentru că-mi plăcea foarte mult să stau cu el și mă lăsa să îngrijesc animalele. A fost o copilărie foarte frumoasă și cred că bunicul a fost cel care mi-a inspirat dragostea pentru animale.
-Dar de ce ați ales un liceu agricol?
-Dacă îmi amintesc bine, la vremea aceea mă uitam către liceul agricol sau către unul de contabilitate, deoarece îmi plăcea și partea de comerț, inspirat de mama. Însă când a fost să mă înscriu, instinctiv m-am dus către cel de tehnicieni veterinari.
Interviu integral pe Life.ro...
(Foto: Life.ro)
