Potențialul turistic al unui oraș ca Botoșaniul a fost mereu (supra)licitat în campaniile electorale sau în discursurile ocazionale menite să creeze un plus de imagine, un adaos de noblețe, un aer aristocrat într-o lume în care modernismul a devenit soluția facilă și argumentul folosit de unii dezvoltatori imobiliari, pe motiv că monumentele istorice nu își mai găsesc locul în ambientul actual.
Între județele Moldovei, Botoșaniul păstrează încă un număr însemnat de case vechi, de mănăstiri, spații protejate, chiar conace și case memoriale ale unor personalități dintre cele mai cunoscute (Iorga, Enescu, Eminescu).
Însă turistul care nu călătorește într-un cadru organizat (excursii, tabere etc.) nu beneficiază de o infrastructură care să îi vină în întâmpinare. Desigur, politicile la nivel local au creat un centru turistic, de câțiva ani au apărut și câteva indicatoare către principalele obiective. Se simte prezența la târguri, de unde ni se transmit semnale încurajatoare: avem tradiții, avem locuri minunate, oameni care duc mai departe istoria.
Doar că nu toți turiștii care ajung în nordul țării văd Botoșaniul din această perspectivă.
Iar unii dintre cei care vin, văd și pleacă lansează apoi în spațiul public opinii care, de multe ori, au un impact mult mai mare decât discursurile din târgurile de turism, oricât de motivante ar fi acestea.
La o simplă căutare prin lumea vloggerilor – fiind și cei cu cea mai mare audiență la publicul de toate vârstele – am aflat și cum se vede Botoșaniul prin ochii unui om aflat pentru prima dată în Botoșani sau a unuia revenit după multă vreme în oraș.
Andreea Balaban, de pildă, este din București și a făcut o vizită rapidă la Botoșani. Început de an 2018. Pasionată de antichități, a decis să vină în nordul țării pentru a achiziționa un obiect. A profitat de călătorie pentru a vedea și câteva locuri din oraș.
”E prima dată când merg la Botoșani, nu am mers niciodată până acolo. Dar a dat Dumnezeu și am găsit biroul perfect. Nu găseam un birou, o masă de toaletă, un scrin care să fie fain. Din vară tot caut pe diverse site-uri, pe cele noi, pe site-uri de antichități. Să fie și pe stilul meu, dar și accesibil ca buget. Cel pe care l-am găsit, deși nu este ieftin, este absolut superb. O masă de toaletă de fapt, franțuzească, cu niște detalii superbe. Cu picioare curbate, oglindă și scăunel. Vă dați seama, din moment ce sunt dispusă să fac un drum atât de departe, într-o singură zi, cu tot ce implică asta, mi-l doresc foarte tare”, spune Andreea.
Contactul cu Botoșaniul se întâmplă pe la orele amiezii. Prima oprire: la Bălușeni, într-un peisaj feeric de iarnă.
”Suntem foarte aproape de Botoșani, în comuna Bălușeni. Ne-am oprit pentru că e o pădure, este totul alb, picior de om foarte puțin, ne-am bucurat de peisajul de poveste”.
Peisajul feeric nu este însă de ajuns pentru a cunoaște Botoșaniul.
Operațiunea ”biroul” s-a încheiat cu succes, spune Andreea, așa că a pornit în căutarea unor case vechi. A fotografiat, a ”fragmentat” detalii prin obiectivul aparatului de fotografiat, a filmat interioare și… Concluzia nu a fost deloc surprinzătoare: splendid, dar frumusețea este tristă, dezolantă.
”Am căutat pe net case vechi și am găsit două foarte frumoase. Bineînțeles, este foarte trist când vezi cum arată, pentru că nu știu cât vor mai rezista. Casa este absolut superbă, o bijuterie, însă lăsată în paragină, cu geamuri sparte, nimeni nu o repară și probabil că va cădea la primul cutremur”.
.jpg)
Este vorba despre Casa Silion, cu adevărat o bijuterie arhitectonică. Situat pe strada I.C.Brătianu, în municipiul Botoșani, monumentul este o adevărată operă de artă, care amintește de Belle Epoque şi de Botoşaniul de început de secol XX. Despre această casă, Eugenia Greceanu, în lucrarea „Arhitectura civilă a oraşului Botoşani în veacul al XIX-lea“, spunea că este un ”exemplar de arhitectură Secession, remarcabil prin frenezia tratării volumelor”.
Andreea nu se mulțumește doar cu acest obiectiv, astfel că ajunge și pe strada Maxim Gorki nr. 13. Încă un fragment trist din istoria orașului. Botoșănenii știu că este vorba despre o clădire datând de la mijlocul sec. XIX, aflată pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani (cod BT-II-m-B-01889). Adăpost pentru oamenii străzii, clădirea a fost de mai multe ori cuprinsă de flăcări, fiind nevoie ca pompierii să intervină pentru a mai salva ce se mai putea.
”Cea de a doua casă. În spatele meu sunt blocuri. Oare cum o fi să stai vizavi și să vezi asta când te uiți pe geam? E în paragină, geamuri sparte. Este dezolant”, spune tânăra bucureșteancă.
La revenirea în București, după 14 ore de condus - ”am ajuns bine, nu ne-au prins zăpezile” - Andreea reface drumul și trasează câteva concluzii.
”Case frumoase, dar în paragină, că nu are nimeni grijă de ele. Dacă s-ar ocupa cineva, ar putea fi niște chestii fabuloase și s-ar putea scoate bani din ele dacă le-ar restaura. Poate să le transforme în muzeu, cafenea, restaurant, sigur ar atrage atenția Superbe, dar totuși foarte trist. Interiorul cu mult moloz, cărămizi, mizerie, gunoaie, păreau să locuiască acolo oameni ai străzii. Foarte trist, dezolant. Păcat de ele, sunt atât de frumoase și ne batem joc de frumusețile pe care am putea să le avem, nu știu cu ce efort, dar e păcat că sunt lăsate să se degradeze”.
(Măsuța cumpărată de la Botoșani este o minune, spune Andreea)
Un alt anotimp, altă experiență. De data aceasta, cel care ne conduce pe străzile orașului este ”biciclist în Arad”. Luna iunie 2020, într-un Botoșani încă zdruncinat de tramvaie (între timp înlocuite cu autobuze).
Biciclistul parcurge drumul dinspre zona industrială către centrul orașului, pe bulevard, apoi coborând pe lângă Liceul Laurian. Prima observație: lipsa pistelor pentru biciclete.
”Frumușel Botoșaniul. Ce nu îmi place că nu văd pistă de bicicletă, cel puțin pe aici. Și nu îmi plac tramvaiele. Fraților, suntem în 2020, modernizați-vă și voi. În 2020 să mai aveți încă tramvaiele astea, domnul primar sau primăriță, ce-i fi, cam dormi pe tine. Mă gândesc că în majoritatea orașelor din țară e la fel…”.
Ajunge în centru, însă nici aici nu găsește piste pentru biciclete.
De-a lungul traseului, semnalează problemele din trafic: un pieton care aleargă pe trecere, o mașină parcată pe sens invers, un biciclist care nu semnalizează atunci când execută un viraj, vagonul tramvaiului plin ochi de călători, când regulile impus distanțarea din cauza pandemiei…
Andreea Mocanu este tot din București. Însărcinată, a venit cu soțul ei la Botoșani. Mai exact, la Avrămeni, la bunici.
”Am zis că este timpul să vă arăt și vouă pe unde am copilărit și cu ce bunătățuri m-a învățat mamaia de când eram mică”, spune tânăra.
Însă proba cea mai importantă - și dificilă – a fost pentru ea drumul până la Botoșani, cu mașina.
”A fost mai întâi un drum de la București la Galați, unde am stat o noapte la ai mei, apoi ne-am mobilizat pentru drumul către Avrămeni. Eu fiind însărcinată, drumul nu a durat 6 ore, cât ar trebui, pentru că știți cum sunt drumurile din Moldova… A durat cam 8 ore jumătate. Și cu mers de ziceai că sunt pe trambulină, ceea ce nu recomand deloc femeilor însărcinate, dar m-am mutat mai în față, sunt bine acum”, a povestit vloggerița din București.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
