Începe să fie tot mai faină meseria asta de parlamentar independent. Candidezi uninominal ce-i drept, dar sprijinit fiind de imaginea şi forţa unui partid de anvergură, ajungi senator şi deputat, nu-ţi mai convine ce se întîmplă pe acolo şi îţi dai demisia. Apoi stai vreo cîteva luni să vezi ca nu cumva să faci pipi contra vîntului, te lipeşti la un candidat la prezidenţiale, respectivul scoate cel mai prost scor din ţară la Botoşani, dar totuşi cîştigă alegerile şi tu te trezeşti la putere. Şi începi să pui şefi prin judeţ.
Trimiţi la Prefectură un băiat de 31 de ani decupat parcă din revistele de modă, cu freză, ceas de firmă şi cămaşă cu floricele şi la care, în afară de chestiile astea, altceva nu ştiu ce s-ar putea remarca în astea 10 zile de cînd a intrat în Palatul Administrativ. N-are atribuţii pentru că prefectul oficial n-a avut timp să-i dea aşa că nici măcar la o inaugurare de magazin nu îl ia. După faza cu Prefectura te pregăteşti să pui şi directori. La început erau doar patru, acum cică ar fi vreo opt. Şi neapărat să fie Direcţia de Sănătate Publică. Şi asta n-ar fi tot. Mai e şi un secretar de stat care aşteaptă numirea.
Chestia asta cu aşa-zişii independenţi e un banc bun. Cînd mai mulţi oameni politici care se declară independenţi se adună într-un grup, susţin acelaşi candidat la preşedinţie, votează la fel bugetul şi aşa mai departe, adică fac cam acelaşi lucru, înseamnă că nu prea mai sunt independenţi. Din cîte ştiu eu independent înseamnă să ai o opinie proprie şi personală, nu una la comun. Dar na, dacă problemele ţării o cer, atunci te faci şi independent dintr-ăsta cu dependenţă portocalie.
Sergiu BĂLĂŞCĂU
