Corneliu Dumitriu, Aurelian Antal, Sonia Iacinschi, Octavian Liviu Șovan, Ionel Bichir, Mihai Cristea, Viorica Weber, Elena Grigore, Maria Cojocaru, dar și Daniela Șfaițer, Tiberiu Furdui sau preoții Emil T. Ciomârtan și Dumitru Budeanu... și încă.

La final de an, le aducem un mic omagiu, prin dreptul la memorie. Înainte de a privi explozia de lumină a trecerii dintre ani, să le mulțumim celor care nu mai sunt: pentru frumosul creat, pentru educația copiilor noștri, pentru bucuria de pe scenă, pentru binele dăruit, pentru sănătatea spirituală sau pentru cea vegheată pe patul de spital. 

Dumnezeu să îi odihnească în pace, iar rudelor și prietenilor să le aducă mângâiere!

12 februarie. Sonia Iacinschi a plecat la Domnul lăsând un mare gol în rândul meșterilor populari. A iubit arta olăritului și a lucrat cu dragoste și măiestrie ceramica autentică până în ultima clipă. Din păcate, odată cu trecerea sa în lumea celor drepți, dispărea, pe lângă un meșter popular talentat, și o parte din tehnica și specificul ceramicii de Kuty, atât de valoroasă și atât de importantă în contextul artei tradiționale. 

Prin măiestria operelor sale a făcut cinste Botoșaniului, lucrările sale ajungând să fie vândute în toată lumea. A dus mai departe cu cinste și responsabilitate arta ceramicii, promovând în cei 50 de ani de activitate, autenticul și specificul tradițional al acestui frumos meșteșug! 

24 februarie. Pleca la Domnul ”Academicianul din Cucorăni”, botoșăneanul care a înființat prima Bancă de Gene din România. În ziua în care ochii întregii lumi se îndreptau către Ucraina, invadată de Rusia lui Putin, Mihai Cristea se stingea din viață într-o discreție exemplară, așa cum a trăit întreaga viață, scriindu-și opera și muncind pentru a salva  "moștenirea bio-culturală a poporului nostru". Născut în 1929 la Cucorăni, în județul Botoșani, a fost membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" din anul 1990, a activat în câmpul cercetării vreme de 42 de ani, dintre care 35 ca director al Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare Suceava.

A fost un cercetător recunoscut pe plan mondial, deschizător de drumuri în ştiinţa românească. A fost decorat cu 10 medalii de stat pentru merite ştiinţifice. În anul 2002 a primit Ordinul "Serviciul credincios în grad de Cavaler" din partea Preşedintelui României, iar pentru ridicarea ştiinţei agricole în Bucovina a fost declarat Cetăţean de Onoare al Municipiului Suceava. Academicianul Mihai Cristea a fost distins şi cu titlul de Cetăţean de Onoare al comunei Mihai Eminescu. Mihai Cristea este cel care a înființat Banca de Resurse Genetice Vegetale la Suceava (instituție care astăzi îi poartă numele), una dintre cele mai spectaculoase instituții din ultimul secol, un tezaur care păstrează nealterate și nemodificate semințele țărănești tradiționale din toate soiurile care se cultivă în prezent în țara noastră.

25 februarie. Se stingea din viață o actriță din Generația de Aur a Teatrului botoșănean. Elena Grigore, actriță și Societar de Onoare în Teatrul pentru Copii și Tineret ”Vasilache” Botoșani, a lăsat în urmă personaje, roluri, turnee, premii. În urmă cu doi ani, actorul Sergiu Grigore, cel care i-a fost coleg de scenă și soț, trecea la cele veșnice.

”Pios omagiu și veșnică recunoștință”, au transmis reprezentanții Teatrului ”Vasilache”, spunând despre distinsa lor colegă de scenă că a fost ”un exemplu de profesionalism pentru generații întregi de actori”.

28 februarie. Era doliu în lumea medicală. A salvat mii de vieți, dar și-a neglijat propria sănătate. A tratat mii de botoșăneni, însă nu s-a putut salva pe sine. A fost medic, dar și consilier județean, a fondat o echipă de fotbal și a arbitrat meciuri oficiale. Nicolae Marius Bogdan a fost un profesionist autentic și un foarte bun diagnostician, spun cei care l-au cunoscut.

Medic de familie în zona Frumușica și Flămânzi, a fost mereu o prezență apreciată și în comunitate. Adept al proverbului ”Mens sana in corpore sano”, domnul doctor a fost fondatorul, președintele de onoare și finanțatorul echipei de fotbal ,,Flacăra 1907”- Flămânzi, dar și arbitru de fotbal în cadrul AJF Botoșani. A investit atât în sport, cât și în cabinetele medicale dotate  la standarde înalte. A salvat mii de vieți, dar și-a neglijat propria sănătate crezând, probabil, că boala nu se poate atinge de medici.

11 martie. ”Suntem mereu nevoiţi să punem în sacul cu izbânzi verigi ale înfrângerilor”, spunea profesorul trecut la cele veșnice la vârsta de 69 de ani. Ionel Bichir era matematicianul îndrăgostit dintotdeauna de pictură, de poezie, de arta fotografică. A predat matematica la Darabani, dar a trecut granițele nu doar ale materiei căreia i-a dedicat viața, cât și pe cele ale omului de la catedră. Și-a iubit elevii, și-a respectat colegii și a manifestat curiozitate față de tot ce înseamnă artă. 

S-a născut la Bârlad, acolo unde tatăl său era un mare iubitor de vioară, dar a ales să își petreacă viața la Darabani, unde se afla din anul 1977. În universul infinit al cifrelor a scris, a sculptat. A publicat cărți, a avut expoziții, însă nu s-a străduit niciodată să îi fie recunoscute meritele. Și-a trăit arta într-o discreție care îi făcea bine. S-a stins din viață la vârsta de 69 de ani, lăsând în urmă trei copii, mii de elevi care îi vor păstra o pioasă amintire și colegi pe lângă care a activat în zeci de ani de catedră la Darabani. 

16 martie. După aproape o lună și jumătate de când suferise un infarct în trenul București - Botoșani, deputatul Lucian Feodorov se stingea din viață, la vârsta de 82 de ani. Lucian Feodorov a fost decan de vârstă în Camera Deputaților, el conducând prima ședință a actualului Parlament. ”A fost un om minunat, un bun patriot, de la care am avut de învățat cu toții”, transmitea atunci președintele AUR, George Simion.

20 martie. Dispărea un om căruia cultura botoșăneană îi datorează enorm. Octavian Liviu Șovan a lăsat în urmă mii de pagini, cercetări uriașe și mulți ani de muncă în slujba culturii. Se specializase în arheologie medievală, dar deținea și atestat de topograf arheolog. A activat o vreme în calitate de consilier superior la Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural National Botoșani.

Octavian Liviu Sovan era, deopotrivă, unul dintre puținii experți în bunuri mobile (istorico-documentare și arheologice) și arheolog expert. Timp de 28 de ani a activat ca muzeograf, dar a fost și șeful Oficiului pentru patrimoniul cultural național al județului Botoșani. Din 1996 până în 1999 a îndeplinit funcția de director adjunct la Muzeul Județean Botoșani. Rămân în urma sa zeci de ani de cercetare, de muncă pe șantiere arheologice. A scotocit ca nimeni altul pământul Botoșanilor, în căutarea mărturiilor istorice.

25 aprilie. O altă veste tristă: pleca la Domnul botoșăneanul premiat de Ambasada Franței. În a doua zi de Paști, în Săptămâna Luminată, se stingea Emanoil Marcu, un om de cultură ale cărui traduceri au fost recunoscute nu doar în România, ci și peste granițe. Un bun profesionist, un exemplu de modestie.

Emanoil Marcu, profesorul de franceză din Botoșani, a fost cunoscut drept cel mai bun traducător din franceză al lui Cioran, Kundera, Monica Lovinescu. Era respectat de Franța și căutat de editurile din toată țara. S-a născut pe 17 octombrie 1948, la Săveni, județul Botoșani. A urmat Facultatea de Filologie, secția franceză-română, de la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, promoția 1972. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. În 1995 și 2000 obținea burse pentru traducători literari din partea Ministerului francez al Culturii și Francofoniei, fiind solicitat de Serviciul Cultural al Ambasadei franceze ca formateur la Atelier de traduction, organizat în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România.

3 mai. ”Prea repede, prea trist / Vei fi și tu o stea…”. Era doliu în presa din Botoșani. Wily Ungurean s-a stins din viață la 55 de ani, lăsând în urmă prietenii pe care le-a cultivat cu discreție, o soție îndurerată și nemângâiată care, în urmă cu numai trei ani, își pierduse și fiul de doar 27 de ani. Wily Ungurean a absolvit Liceul ”A.T.Laurian” Botoșani, apoi a studiat Finanțe-Bănci la Universitatea București. De-a lungul timpului a activat ca operator imagine la Rapsodia TV și Somax TV, apoi în calitate de cameraman la Tele'M Botosani.

3 mai. Pleca în veșnicie ultima actriță din Generația de Aur a Botoșanilor. Viorica Weber a scris istorie în teatrul botoșănean, a fost – alături de soțul său, Max Weber – o legendă a scenei. Botoșanii datorează familiei sale nu doar un trecut glorios, ci și înființarea a două dintre instituțiile reprezentative ale orașului: Teatrul și Filarmonica. 

Născută pe 12 decembrie 1931, Viorica Weber a fost purtătoare de blazon artistic. Și nu doar prin soțul său, Max Weber, ci și prin propriul talent probat și aplaudat ani și ani pe scenele de la Botoșani și Brașov, dar și în legendarele turnee prin țară și străinătate. A fost ultimul martor al unui timp-emblemă pentru Botoșani, ultimul artist din Generația de Aur a Teatrului de păpuși ”Vasilache”. Alături de Max Weber, soțul său, Viorica Weber, absolventă a Institutului de Teatru, a pus bazele primului teatru de marionete din acest nord de țară – numit inițial ”Cravata Roșie”, apoi Teatrul de păpuși „Vasilache", și care mai târziu a fost redenumit Teatrul pentru Copii și Tineret „Vasilache” din Botoșani.

10 mai. Cristina Livadariu murea la doar 52 de ani. A fost profesor, psiholog, mentor. A activat ca profesor psihopedagog la Școala Specială din Botoșani, devenind apoi psiholog în Comisia județeană de expertiză pentru învățământul special, tot în Botoșani. Începând cu luna iunie a anului 2000, Cristina Livadariu a ocupat un post de ofițer psiholog în cadrul Penitenciarului Botoșani, post pe care l-a dus vreme de 6 ani.

Din 2010 și până în 2013 a fost expert psiholog în unitatea penitenciară. De asemenea, din 2006 era director adjunct Educație și Asistență Psihosocială (Reintegrare socială) în Penitenciarul Botoșani.

11 mai. Învățământul botoșănean mai pierdea un om, un suflet dedicat copiilor, un exemplu de entuziasm și de devotament. Figură emblematică a învățământului dărăbănean, educatoare cu suflet mare, cu inima bună, care a ținut de mână, Alexandrina Măciucă a educat peste 25 de ani zeci de promoții de copii, a părăsit pentru totdeauna lumea pentru care a ars precum o lumânare în slujba educației. Sub îndrumarea cadrului didactic și-au făcut ucenicia majoritatea educatoarelor din oraș și împrejurimi, a fost și va fi un exemplu pentru colegi prin entuziasmul, devotamentul și puterea sa de muncă.

16 mai. Pleca la cele veșnice prof. Elena Irimescu, un dascăl respectat, iubit, admirat. Cei care au cunoscut-o - colegi, părinți, elevi - vorbesc despre firea blândă, despre chipul mereu zâmbitor, dar mai ales despre inima care a bătut mereu pentru copii: ”Mi-a frânt inima! O doamnă simplă, mereu zâmbitoare, a cărei inimă a bătut mereu pentru copii. Și-a pus la dispoziție timpul, resursele, familia... slujind cu dăruire, cu dragoste! Nu pot să uit sacrificiile pe care le-a făcut cu generația copiilor mei și nu numai, sădind în ei plăcerea pentru învățătură, consecvență, disciplină, atitudine pozitivă etc., etc. Entuziasmul, corectitudinea și buna dispoziție au apropiat copiii asemenea unei mame! Dumnezeu să mângâie întreaga comunitate! La revedere, aleasă doamnă!”.

22 mai. S-a stins din viață fostul comandant al Centrului Militar Botoșani, colonelul Ionel Constantin Florea. Cu doar o zi înainte, pe 21 mai, de Sfinții Împărați Constantin și Elena, își sărbătorise ziua onomastică pe patul de spital. A primit urări de La mulți ani și ”însănătoșire grabnică”. Către seară le mulțumea celor care s-au gândit la el: ”Mulțumesc prietenilor care m-au felicitat și mi-au transmis urări de ziua numelui. Gândurile voastre bune m-au ajutat sa fiu mai aproape de voi”. Acestea aveau să fie și ultimele cuvinte transmise către prieteni.

27 mai. Pleca la Domnul un profesor-poet, un model de profesionalism, pedagog de şcoală veche şi sănătoasă. Gheorghe Ţuculeanu a slujit Cuvântul până la sfârșitul vieții. S-a dedicat școlii, copiilor și cărții. A scris poezie, a cules folclor autentic, a îndrăgit satul românesc. Considerat de către scriitorul Gellu Dorian drept un ”model de profesionalism în domeniul învăţământului”, dar și un ”pedagog de şcoală veche şi sănătoasă”, care ”nu s-a limitat doar la programa şcolară şi la îndatoririle faţă de şcoala pe care a şi administrat-o ca director, ci a și cules folclor literar din zona Conceștilor, folclor autentic, nu contrafăcut”. Absolvent al Facultăţii de Filologie a Universității ”Al. Ioan Cuza” din Iași, Gheorghe Ţuculeanu a devenit profesor de Limba română după ce, mai întâi, a fost învățător în comuna natală, unde avea să profeseze întreaga viață. 

27 mai. S-a stins un mare folclorist născut în Botoșani, unul dintre cei mai importanţi dirijori de orchestre populare din ultima jumătate de veac. Maestrul George Sîrbu, renumit compozitor, dirijor şi folclorist, a murit la vârsta de 85 de ani. Născut în județul Botoșani, însă stabilit de mulți ani la Suceava, compozitorul, dirijorul şi folcloristul George Sîrbu a fost „unul dintre cei mai autorizaţi culegători de folclor din Moldova”.

A absolvit Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu“ Bucureşti în anul 1973. Între anii 1990-1995 maestrul George Sârbu a fost numit dirijor, director şi secretar muzical la Ansamblul „Ciprian Porumbescu“ Suceava, iar în 1990 a înfiinţat Ansamblul „Balada“, cunoscut mai apoi ca Ansamblul de copii şi tineri „Balada Bucovinei“, care a dat scenei folclorului românesc numeroşi interpreţi talentaţi.

2 iunie. Se stingea din viață, la Vorona, colonelul în rezervă Tiberiu Furdui. Unul dintre ofițerii reprezentativi de după revoluție ai Inspectoratului de Poliție Județean Botoșani. A fost pentru cea mai lungă perioadă de după decembrie 1989 purtător de cuvânt al IPJ Botoșani, după care a activat în structurile Direcției Generale Anticorupție a Ministerului Afacerilor Interne. Colonelul în rezervă a fost înmormântat în Vorona, acolo unde locuia de mulți ani.

23 iunie. Încă un dascăl s-a înălțat la Cer. Devotament, profesionalism, blândețe și bunătate oferite până la sacrificiu. Alexandrina Zvorișteanu, de la Școala Gimnazială ”Leon Dănăilă”, din Darabani, a educat multe promoții de copii, a oferit mângâiere și a îndrumat cu înțelepciune cele mai tinere vlăstare.

6 iulie. Era doliu la Biblioteca Județeană ”Mihai Eminescu”. Maria (Greta) Grădinaru, profesionist desăvârșit, care slujise Biblioteca o viață întreagă. „A fost sufletul acestui lăcaș de cultură și cel mai bun cunoscător al patrimoniului său. Orice titlu de carte ar fi apelat cititorul, îl obținea în câteva clipe, căci Doamna știa locul fiecărei cărți dintre miile existente acolo. Excelent comunicator, avea răbdare explicând cu căldură, pricepere și îngăduință, și copiilor, și adulților, până la ultimul înțeles, datele de care aceștia aveau nevoie”, scria poeta Maria Baciu. Maria Grădinaru, pe care toți iubitorii de carte o știau drept ”Tanti Greta”, a fost o vreme profesoară de limba română. Apoi s-a înscris la Școala de Bibliotecari din București, pe care a absolvit-o cu brio, activând apoi decenii întregi în biblioteca de la Botoșani. 

19 iulie. Durere și tristețe. Niculina Mocanu se stingea la doar 54 de ani! A activat în Primăria Botoșani.

A făcut parte din Corpul Profesional al Mediatorilor Botoșani, dar era și arbitru judiciar la Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași, fiind mediator autorizat în municipiu. Lucra la o teză de doctorat: Teoria, metodologia administrației publice, la Academia de Administrare Publică. Nu a mai apucat să o finalizeze.

4 august. Maria Alexandroaie, un apreciat medic botoșănean, se stingea din viață. Un medic care şi după pensionarea la termen şi-a continuat activitatea în Spitalul Municipal Dorohoi, fiind în slujba pacientului pentru o perioadă de 47 de ani, atât timp cât starea de sănătate i-a permis. Dr. Alexandroaie Maria a fost şi va rămâne un exemplu de devotament pentru toţi medicii şi pentru toţi cei care au avut prilejul să o cunoască.

6 august. Doliu în Biserica Ortodoxă Română. Se stingea din viață părintele Dumitru Budeanu, de la Parohia Vârfu Câmpului. Din anul 1982 până în noiembrie 1998 a fost preotul Parohiei Ionăşeni, slujitor la Bisericile Sfântul Gheorghe - Ionăşeni, Sfântul Nicolae - Bogza şi Biserica Bohoghina. Din 1998 era preotul Parohiei Vârful Câmpului, Biserica Sfântul Dumitru.

Pentru deosebitele sale realizări a ajuns în scurt timp să câştige inimile tuturor. A reuşit să refacă din temelii Bisericile din Bohoghina-Bucecea,Biserica Sfântul Nicolae din Bogza, să execute reparaţii capitale la Biserica Sfântul Dumitru din Vârful Câmpului, să construiască în satele Bogza,Vârful Câmpului, Maghera, case praznicale.

22 septembrie. A plecat la cele veșnice un poet botoșănean. Constantin Cristescu, poetul boem al Botoșaniului, era cunoscut în cercurile literare. El scria poezii, activând și în cenaclurile urbei. A debutat cu poezie în anul 1974, în revista "Izvoare, din Câmpulung-Moldovenesc. A publicat poezie în Zori Noi, Clopotul, Gazeta de Botosani.

A luat parte la înființarea ziarului Atitudinea. ”Dumnezeu a fost darnic cu mine. Am primit bucurii la care nu visam, le-am trăit şi lăsat în amintiri. Viaţa este, însăşi, o bucurie. Încă mai pot şlefui sentimente, trăiri. Le mai pot face să rotunjească cuvintele în suflete de cititor”, spunea poetul Constantin Cristescu într-un interviu. 

27 septembrie. Pleca în veșnice un mare dascăl și om de cultură al Botoșanilor. Generații întregi de elevi îi poartă veșnică recunoștință, fie că vorbim despre cei de la Liceul Pedagogic, Liceul de Artă sau de la Școala Populară de Artă din Botoșani. Maria Cojocaru a fost profesoară de vioară, dar a predat și muzica vocală, ocupându-se de ansambluri corale.

La Botoșani, alături de soțul său, regretatul Gheorghe Cojocaru, a trăit pentru muzică și pentru elevii pe care i-a îndrumat cu o rară abnegație. Au fost împreună modele de dascăli, au fost modele creștine pentru toți cei care le-au stat în preajmă. După plecarea la cele veșnice a profesorului Gheorghe Cojocaru, Maria Cojocaru a trăit într-o discreție absolută, într-o cumințenie lumească specifică oamenilor mari. 

4 octombrie. Se stingea din viață artistul Corneliu Dumitriu, la vârsta de 68 de ani. Ne-a lăsat o moștenire pe care încă nu am înțeles-o pe deplin. Corneliu Dumitriu a stăpânit necunoscutul, l-a ordonat, i-a luminat umbrele. Nu s-a temut de haos, dar a respectat mereu mersul lumii. Pentru că, prin culoare, Corneliu Dumitriu a rămas conectat la ”forța aceea specială numită Dumnezeu”. Fără să fi fost vreodată vreun boem, artistul s-a așezat mereu într-o paradigmă cu totul aparte, și-a asumat și a susținut pe toate căile arta autentică, a promovat valoarea și s-a situat de partea luminoasă a artei.  

A manifestat o decență aparte față de semenii săi, s-a îndreptat cu duioșie către copii. A fost un om riguros, dar o rigoare pe care a înnobilat-o cu un caracter moștenit de la părinții din Lunca Prutului. Iubea viața, culoarea, zborul. Arta era, pentru Corneliu Dumitriu, felul în care se raporta la Dumnezeu. Prin culoare, prin pictură, Corneliu Dumitriu ne arăta nouă, cei de aici, lumea nevăzută a lui Dumnezeu.

31 octombrie. Liea Lungu, un dascăl iubit de colegi, părinți și copii a urcat la ceruri, lăsând în urmă tristețe, dar și multe amintiri prețioase.

Ca educatoare, Liea Lungu și-a dedicat viața copiilor, fiind pentru cei mici nu doar un dascăl, ci și un suflet apropiat, plin de iubire. Pentru colegi a fost un model de profesionalism, iar toți cei care au cunoscut-o păstrează vie amintirea zâmbetului generos și plin de prietenie.

18 noiembrie. Trecea la cele veșnice preotul din Botoșani despre care neurologul Dumitru Constantin Dulcan spunea că ”are o voce parcă anume dedicată îngerilor”. Părintele Emil T. Ciomârtan și-a apărat întotdeauna credința ortodoxă cu demnitate și erudiție. A trăit monarhia, comunismul, democrația. A învățat din toate, a înțeles mersul lumii și le-a arătat multora calea către Dumnezeu. 

Părintele Emil T. Ciomârtan a fost paroh al parohiei „Nașterea Maicii Domnului” Trestiana, Protopopiatul Dorohoi. În tinerețe, părintele Emil  T. Ciomârtan a fost învățător, profesor de muzică, de limba și literatura română în Vatra Dornei, apoi la Dumbrăvița, județul Botoșani. A predat in învățământ deoarece era absolvent al Școlii Normale ”Alexandru Vlahuță" de la Șendriceni. Puțină lume știe că părintele Ciomârtan a scris, alături de Teodor Zugravu, cartea ”Credința adevărată”, iar apoi o alta, cu un nume care incită la lectură și la meditație: ”Gândul și virușii”. Neurologul Dumitru Constantin Dulcan a mărturisit prețuirea pentru preotul botoșănean, vorbind despre părintele Emil Ciomârtan în termeni admirativi. 

20 noiembrie. Urca la Ceruri un artist-emblemă pentru spațiul moldav și nu numai, un om generos, dedicat muncii și artei sale. Aurelian Antal a plecat la cele veșnice înainte de vreme, lăsând în urmă un noian de tristețe. Aurelian Antal a murit la  vârsta de 75 de ani.

Trăia și crea în Dorohoi, oraș de care a fost legat sufletește și unde, de câteva decenii, cu modestie şi seninătate, ”și-a dus crucea, aşa cum înţelegea el acest fapt: ca abandon întru şi prin creaţie”, după cum spunea în urmă cu ceva ani Ciprian Voloc. Plecarea lui Aurelian Antal lasă Botoșaniul mai sărac și fără culoare. ”Încercați să rămâneți tineri până când viața vă va pipăi în cer!”, era mesajul pe care artistul Aurelian Antal îl transmitea, în decembrie 2021.

1 decembrie. S-a stins din viață un antrenor de legendă. Savin Duțu a pregătit campioni, a luptat alături de sportivi în competiții naționale. Considerat drept ”pionierul și primul om care a adus boxul în Dorohoi”, Savin Duțu a practicat ”sportul gladiatorilor”, după cum scria conducerea clubului CSM Box Dorohoi. Fost campion național de juniori la box, Savin Duțu avea peste 35 de ani de experiență în sport.

4 decembrie. O veste cutremura întreaga comunitate: Daniela Șfaițer a murit fulgerător, la ceasul dimineții. Una dintre cele mai apreciate femei de afaceri din Botoșani pleca la cele veșnice la doar 56 de ani. Mamă, soție, femeie de afaceri. Dar mai presus de toate un om bun. Așa a trăit Daniela Șfaițer. Până în dimineaţa zilei de 4 decembrie, când inima ei a încetat să mai bată. Și-a iubit soțul, fetele, dar i-a iubit deopotrivă pe toți cei aflați în nevoie. Un suflet mare, care a știut că a dărui este mai presus decât a trăi pentru tine însuți.

Căsătorită de peste 35 de ani cu Cornel Șfaițer, Daniela Șfaițer nu a fost doar femeia din spatele unui om puternic. Și-a educat fiicele să respecte oamenii, să nu întoarcă spatele nimănui și să vorbească cu toată lumea, să-și respecte cuvântul dat și să nu uite de nicio promisiune făcută. Și să pună cel mai mare preț pe familie.

15 decembrie. Educația botoșăneană a mai pierdut un profesor care a format de-a lungul deceniilor zeci de promoții de elevi, dar și de dascăli. Artur Aanei a fost profesor la Liceul Pedagogic ”Nicolae Iorga” din Botoșani, dar și la Seminarul Teologic ”Sf. Gheorghe”.

De asemenea, s-a aflat și la conducerea Liceului Pedagogic. Un munte de inteligență, bunătate, optimism și, nu în ultimul rând, un model pentru toți cei ce l-au cunoscut, o adevărată personalitate.

26 decembrie. Sfârșitul anului a adus încă o veste tristă: s-a stins din viață un apreciat medic din Botoșani. Zeci de ani în slujba semenilor, medicul Margareta Muraru a fost dintre cei mai apreciați medici din Botoșani. A plecat la cele veșnice la 71 de ani, chiar în zi sfântă de Crăciun. A activat în cadrul Maternității Botoșani, acolo unde în zeci de ani a adus pe lume mii de copii. 

26 decembrie. Încă o veste dureroasă: A plecat la cele veșnice un om blând și bun. Așa va rămâne în amintirea celor care au cunoscut-o prof. Elena Gancecovschi. ”O întâlneam mereu în vizitele mele, am văzut-o și în Ajunul Nașterii Domnului, ea din păcate nu mă mai cunoștea deoarece suferea de o boală grea, boală ce poate afecta pe oricine, inclusiv pe intelectuali. Femeia asta, Dumnezeu s- o odihnească în pace, a fost un mare dascăl al Dorohoiului. Un fin psiholog, de o finețe și blândețe cum rar am văzut în anii pe care i-am petrecut pe băncile școlilor”, mărturisește Pr. Teodor Ciurariu. Un om demn, aşa cum şi+a educat întotdeauna elevii, va veghea de acum din ceruri!

Dumnezeu să îi odihnească în pace!