Când au descoperit botoșănenii cinematografia și când a ajuns la Botoșani primul film? Câte eforturi s-au depus pentru ca și botoșănenii să aibă parte de ”cea de-a șaptea artă” și cine a adus cinematografia la Botoșani?
În anul 1885, frații Jean și Auguste Lumiere din Paris au inventat aparatul de proiecție, deschizând drumul rapid și spectaculos pentru cea de-a șaptea artă: cinematografia.
Când a avut loc la Botoșani primul spectacol cinematografic?
Putem afirma cu toată certitudinea : 1898. Lipsa dosarelor cu autorizații pentru spectacole publice eliberate de Primărie în această perioadă ne împiedică să folosim date concrete. În schimb, le găsim cu prisosință în arhiva Primăriei Dorohoi. Și nu se putea ca aceste caravane mici sau mari să nu fi trecut mai întâi prin Botoșani, oraș mai mare ca Dorohoiul.
Primul mare cinematograf ambulant cunoscut venit la Botoșani pentru a da 40 de spectacole se numea ”Pathe Freres” și aparține lui Alexandru Ciudin. Cu toate că avea cort, primele rulări au avut loc în sala teatrului Popovici, începând din ziua de 16 martie 1908 când aveau loc ”reprezentanții excelente și senzaționale”.
Nu după mult timp, Ciudin a părăsit teatrul și și-a instalat cortul pe un teren viran din apropiere, lângă celebra berărie a lui Bucă Weinstein, loc unde staționau birjele, cunoscut de localnici sub numele de ”În birjărie”.
După plecarea lui Ciudin botoșănenii au rămas mereu cu gândul la a șaptea artă. Dorința lor cea mai arzătoare era fondarea unui cinematograf local care putea fi înfăptuit prin contractul direct cu una din casele de filme din apus.
Pentru aceasta, în cursul verii anului 1909 s-a înființat un comitet local care a luat legătura cu ”Pathe Freres”. După multe insistențe a descins la Botoșani însuși directorul marii case de filme pariziene, care în zilele de 28 și 29 septembrie, a ”cinematografiat” Botoșaniul.
Cu aparatul său, francezul a filmat edificiile mai importante, străzile, parcul ”Belvedere”, personalitățile orașului, parte din serbările ce au avut loc cu ocazia semicentenarului Liceului Laurian, iar ca punct culminant ”defilarea în haine de paradă a Regimentului Roșiori”.
Data când și-a început activitatea primul cinematograf local, nu se cunoaște (probabil în decembrie) și dacă botoșănenii au avut ocazia de a vedea filmul făcut la 28 și 29 septembrie. Un anunț din presa locală ca reclamă consemna la 24 septembrie 1909: ”cea mai frumoasă petrecere de sărbători și fără îndoială cea mai atractivă vor fi probabil reprezentațiile teatrului ”Pathe Freres” instalat în sala teatrului Popovici. Variația și frumusețea tablourilor cât mai cu seamă execuția tehnică ireproșabilă face ca reprezentațiile acestui cinematograf să fie cu atât mai vizitate.
Programul cinematografului consta dintr-o serie de tablouri (filme scurte de un act) care se schimbau de trei ori pe săptămână. Popularizarea lor se făcea prin ziare locale și cu afișe lipite pe zidurile orașului în care era menționat și numele demonstratorului (operatorului).
Cunoaștem doar câteva nume de tablouri rulate: Lăutarul din Cremona și Biaritzul pitoresc (23 ianuarie 1910), Inundațiile din Paris (6 – 7 martie 1910), Circuitul de la Est, celebrul concurs de aviație (octombrie 1910). În această perioadă exista obiceiul ca spectatorii să aplaude în timpul rulării, în special la sfârșit. În pauze își făceau apariția printre spectatori negustori ambulanți ce-și desfăceau cu succes produsele : semințe de dovleac, alune americane, rahat, susan, alviță și alte zaharicale.
Începând din 1912 au apărut filmele propriu zise din care amintim Quo Vadis (18 – 21 iulie 1913 căruia i s-a făcut o mare reclamă fiind denumit cel mai grandios film autentic al renumitei Cines – Roma de 3.000 m lungime și 9 acte), Pisica sălbatică și Fluturele de noapte după piesa lui Unban Gand, în rolul principal jucând Asta Nielsen (iulie 1913).
În acest timp au apărut primele filme românești de scurt metraj din care o parte au rulat și la Botoșani : O vizită la Mănăstirea Argeș, Cultura inului în România, Agricultura noastră, Întoarcerea de la pășune, Cum se fabrică ciocolata Zamfirescu ș.a.
După expirarea contractului, Mihalache Popovici a dat jos firma cu nume francez și a înlocuit-o cu una nouă: Cinema Popovici. Din iunie 1910 avea în curte o grădină de vară. În timpul călduros au funcționat două unități în grădinile de vară ”Victoria” ce se află în curtea hotelului Princiar și „Ovidiu„ situat pe strada Dragoș Vodă ce aparținea șefului gardienilor publici, Clopoțel. În cadrul Teatrului Mihai Eminescu au funcționat în perioada interbelică cinematograful cu același nume ce avea și grădină de vară.
Începând din 1929 au apărut filmele sonore care au deschis o nouă eră în istoria cinematografiei mondiale. Ele au înlocuit în scurt timp pe cele mute care au luat drumul depozitelor, rămânând documente de mare valoare pentru dezvoltarea celei de-a șaptea artă.
La trei ani de la apariția filmelor sonore, în Botoșani funcționau trei cinematografe, două rulând filme ”vorbitoare” (Eminescu și Popovici) și unul mut (Ovidiu).
(Sursa - Monografia orașului Botoșani, Ștefan Ciubotaru)
