Claudia Țilia este nevăzătoare, însă a dezvoltat un altfel de văz. Curajul și determinarea, dar mai ales firea artistică au făcut-o să înțeleagă viața mai repede și poate mai dur decât noi, cei care nu mai știm să acordăm vederii frumusețea pe care o merită.
A absolvit Psihologia la Cluj, urmează un master în Psihologie Judiciară, fiind în același timp și studentă la Filozofie. A fost dintotdeauna o învingătoare. Fire artistică, dornică de experiențe noi, Claudia scrie de când se știe. Proză, poezie, eseu. Pentru ea, provocarea înseamnă evoluție. Acceptarea dizabilității nu se traduce prin renunțare. Pentru tânăra de 24 de ani, primul pas al acceptării este acela al drumului înainte care continuă, de fiecare dată, cu un nou pas.
Am rostogolit înaintea Claudiei Țilia un subiect pe care, într-un material anterior, l-am așezat și înaintea altor studenți sau absolvenți de studii superioare: De ce nu se întorc tinerii în Botoșani?
-Cine sunteți voi, Claudia?
-Unii oameni vorbesc despre tineri ca și cum aceștia ar reprezenta o specie aparte, distinctă de restul oamenilor experimentați și plini de argumente. Însă tinerii sunt doar niște persoane cu mai puțină experiență și mai multe posibilități, ipotetic vorbind. Tinerii își doresc cea mai bună variantă a vieții lor posibile. Și pe bună dreptate, în afara cazului în care și-au pierdut speranța și entuziasmul, au motive să aspire la cel mai mare bine posibil. Însă deseori oamenii se împiedică de lucruri mărunte și de prejudecăți în care se lasă prinși ca într-o plasă.
-Care ar fi aceste frici, aceste prejudecăți și cum se poate scăpa de ele? Care este antidotul?
-Fricile sau neîncrederea familiei, incompetența sistemului, dizabilități, statut socio-economic etc. Dar există și situații când oamenii devin mai ageri, mai sprinteni și nu se mai împiedică în astfel de lucruri. Atunci ei devin proactivi și încep să-și asume tot mai multe responsabilități, fac tot mai multe alegeri în mod conștient și caută oportunitățile prin care să-și împlinească viața. Nu mai așteaptă să vină ele către ei, ci le caută ei.
Astfel ajung să se înstrăineze mulți tineri din orașele sau satele natale. Dacă o comunitate, oricât de mare sau de mică, rămâne inertă într-o lume aflată în continuă schimbare, acea comunitate riscă să-și piardă vlăstarele tinere. Asta pentru că oamenii caută să evolueze, să devină tot mai buni sau să obțină mai mult, în funcție de valorile fiecăruia. Oamenii, în special cei tineri, caută să experimenteze cât mai multe lucruri. Pentru asta au nevoie de diversitate. De o lume plină de oportunități.
-De ce preferă tinerii să părăsească județul Botoșani după absolvirea studiilor?
-N-aș putea răspunde la această întrebare, deoarece cunosc foarte puțini tineri din acest județ. Știu însă de ce n-aș rămâne eu însămi în acest județ după absolvirea studiilor. Există foarte puține oportunități de angajare pentru persoanele cu dizabilități, dar și în general pentru absolvenții de studii superioare.
-Să ne oprim la problemele pe care le întâmpină persoanele cu dizabilități.
-Orașul e prea puțin accesibilizat pentru persoanele cu dizabilități. E adevărat că orice investiție trebuie să-și aibă și o justificare practică, adică e nevoie ca persoanele cu dizabilități să valorizeze demersurile instituțiilor și să utilizeze mijloacele de accesibilizare care le sunt puse la dispoziție. Altminteri autoritățile vor considera că investesc degeaba în accesibilizare și nu vor mai face nimic în acest sens.
Totuși, există și bariere ce țin de mentalitatea oamenilor, de felul în care persoanele cu dizabilități care circulă, de pildă, neînsoțite pe stradă vor fi percepute și acceptate de către cetățeni.
-Este și mentalitatea o piedică? Despre ce parte a ”baricadei” privim, atunci când vine vorba despre schimbarea mentalităților?
-Sunt impedimente peste care puține persoane sunt dispuse să treacă. Mă refer la lupta de a schimba mentalitatea oamenilor, la asumarea riscului de a nu fi în siguranță mergând pe străzile din Botoșani, unde șoferii nu sunt familiarizați să dea prioritate bastonului alb, iar pietonii manifestă o atitudine predominantă de compasiune nejustificată față de persoanele cu dizabilități. De aceea zona de confort e o alternativă mult mai tentantă.
-Ce nu (mai) oferă Botoșaniul unui tânăr care a trăit o vreme într-un centru universitar?
-Un alt motiv pentru care a rămâne în acest oraș mi se pare un lucru ce nu merită, este lipsa de diversitate. Evenimentele culturale sunt puține comparativ cu alte orașe, lipsa migrației și a experiențelor care să le ofere tinerilor oportunități de a cunoaște oameni noi sau noi obiceiuri deprinderi.
-Ce rămâne acasă și vei găsi mereu, cum arată pentru Claudia Țilia Botoșaniul profund, real, pe care ochii minții îl vor păstra totdeauna în inimă?
-Există și multe alte lucruri pentru care apreciez cu adevărat orașul Botoșani. Faptul că am atâtea amintiri legate de străzile, instituțiile, oamenii din acest oraș mă face să prețuiesc tot ce e frumos în el. Parcurile, accentul oamenilor, chiar și ignoranța unora îmi devine simpatică atunci când elimin orice complex de superioritate.
Pentru mine, județul și orașul Botoșani au ceva cu adevărat special, ceva ce oricât m-aș strădui încă nu regăsesc în alt loc. Acest ceva este poezia. E un aspect teribil de puțin pragmatic, dar poezia acestui oraș și amintirile care mă leagă de el mă determină să vreau mereu să mă reîntorc parcă pentru a nu uita, pentru a-mi aminti de rădăcinile mele. Și chiar dacă nu mă voi stabili în acest oraș, voi reveni aici ori de câte ori simt că vreau să o fac. Mă voi întoarce în special atunci când voi avea impulsul creator de a scrie o poezie sau o carte de poezii.
Poate unii dintre dumneavoastră m-ați întreba de ce nu rămân aici pentru a scrie mereu poezii și a mă bucura de această atmosferă și de trăirile înălțătoare care mi-ar umple viața. Ei bine, îmi place enorm poezia. Ador să citesc și să scriu poezie. Dar viața îmi cere să dau întâietate, cel puțin acum, altor lucruri. Lucruri mai pragmatice și în multe privințe mai puțin încântătoare, însă plăcute în alte moduri. Lucruri pe care trebuie să le fac pentru mine, semenii mei și evoluția societății. Lucruri pe care sunt datoare să le fac pentru ceea ce mi s-a oferit. Nu sunt lucruri pentru care voi intra vreodată în cartea recordurilor, dar nădăjduiesc ca ele să contribuie la îmbunătățirea unor aspecte ale lumii în care trăim. Și altul este locul din care deocamdată mă pot dedica mai ușor viitorului meu în această direcție.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
