De nouă ani pe drumul Siciliei
Este povestea lui Gabriel Turtureanu, din Cucuteni, care a plecat în Sicilia pentru a se apuca de lucru.
Stă singur într-o cămăruță modestă printre sere. La el, în sat, și-a ridicat cea mai mândră casă în care îl așteaptă trei copii frumoși.
Botoșani, prima oră a dimineții. Forfotă mare într-o parcare din oraș. Două autocare pleacă în Sicilia. Printre cei cu bilet se află și Gabriel Turtureanu, venit dintr-un sat botoșănean.
Gabriel Turtureanu, muncitor Sicilia:„Pentru 2015 plec cu gândul să mă întorc înapoi acasă sănătos. Și ca să pot să pun câțiva bani deoparte pentru copiii mei. Cu atâtea gânduri plec eu acolo. "
Este al nouălea an când
Gabi pleacă să lucreze în serele
provinciei Ragusa din Sicilia. Acasă, în
satul Cucuteni, drumul e plin de noroi, dar au cel mai frumos imobil de pe uliță. E singura realizare, cu banii drămuiți de
Gabi prin străinătate.
Soția are un regret. Același în fiecare an, ori de câte ori soțul revine:
„În fiecare vară când vine acasă, lasă că mergem și noi undeva, la mănăstiri, pe la munte, nu, se ivește câte ceva, tot am făcut în fiecare vara câte ceva. Ba grajd, ba magazine, ba trotuare".
O casă străină de șapte ani
Autocarul se pune in mișcare,
Gabi părăsește
România. I se citește pe chip mâhnirea că-și lasă familia acasă. Știe că și-a dezamăgit și în acest an copiii, plecând de lângă ei, si duce cu el reproșul până în Sicilia.
Patronul său i-a lăsat una dintre mașini la autogara, ca sa ajungă mai repede în
localitatea Santa Crocce Camerina, la ferma aflata la 140 de km de
Catania. Din
Botoșani pana la serele unde este angajat a parcurs peste 70 de ore.
Locuiește singur la ferma. Și tot singur muncește serele unui sicilian care i-a permis sa stea fără să plătească într-o căsuță veche, de la tara. Numește „acasă" aceste încăperi, pentru că aici locuiește de șapte ani.
Pleacă an de an, pentru ca nu știe cum să renunțe la un venit sigur în Italia, departe de cei dragi. Când ajunge în Sicilia i se pare ca trăiește în pielea altcuiva. Aici e un om fără familie, o mașină de munca. Zilnic vrea să-și auda soția si copiii la telefon, pentru ca altfel, spune ca ar înnebuni in izolarea fermei italiene.
Gabriel Turtureanu:„De obicei când ajung, cam două saptamani, e greu si la masa mai curge o lacrima când mănânci."
Nu sunt soluții
Sunt lacrimi nu numai de dor, ci si de vinovăție: an de an își amăgește copiii ca va fi ultima deplasare. Ei il cred pe cuvânt și cresc fără tata.
Gabi a promis copiilor ca la vara se întoarce definitiv. Îl macină gândul că nu și-ar putea ține promisiunea.
An de an tot mai mulți romani demonstrează că nu știu și nu găsesc soluții sa rămână lângă familiile lor. Autogările sunt înțesate cu bărbați și femei care merg sa lucreze prin alte țări, dar platesc in tara lor un pret urias - isi lasa copiii in seama rudelor si uita sa mai fie părinți.
O femeie si-a legat tricolorul la bagaj, alta si-a luat cu ea o jucarie de plus, o a treia pleaca in papuci, semn ca stie ca va urma un drum lung si obositor.
Autocarele pornesc incolonate. Drumul e lung, sunt peste trei mii de kilometri pana in Sicilia. Dureaza aproape 3 zile si 3 nopti sa ajungi din
Nordul Moldovei pana in
Sudul Siciliei. Drumul prin tara reprezinta jumatate din timp: autocarul aduna calatori din toata orașele mari, pana la ieșirea din România.
Toți trăiesc aceeași poveste
Drumul lung le oferă tuturor timp de reflexie. Cât mai sunt în
România pare că se întrec să-și sune rudele și apropiații.
Vama Nădlac e primul obiectiv care adâncește ruptura de cei dragi, pentru ca sistează ca la un semn, toate convorbirile. O femeie scoate din geanta o fotografie, odată cu pașaportul.
Pasagerii oftează pentru ca toți TRĂIESC ACEEAȘI POVESTE. Merg în Sicilia și lasă o parte din suflet acasă. Nu par genul de oameni care sa aprecieze frumusețile țărilor prin care trec.
Poate și pentru ca nu vad orașe, ci doar autogări, parcări si popasuri prin benzinării. Mulți sunt prea obosiți să mai privească pe geam, se urca dintr-un sat romanesc si se trezesc după trei zile, într-un sat sicilian. Doua lumi diferite sunt singurele puncte de referință pentru mulți dintre acești români.
Sunt nopți și zile anevoioase. Cu tot confortul pe care ți-l oferă un autocar modern, scaunul reglabil nu poate tine loc de pat. Toți caută o poziție în care să ațipească. Se descalță, sforăie, își împart coate. Cei mai mulți dintre ei trebuie să fie apți de muncă, odată ajunși la destinație.
Autocarul traversează
Ungaria si
Slovenia pe timp de noapte. Granița de la
Trieste se întrezărește la mijirea zorilor. Urmează autostrăzi pe lângă Padova, Roma si Napoli, iar primul popas in oraș e abia la Salerno, o localitate-port, la baza munților.
Traseul lung presupune si o trecere cu bacul, de pe continent pe Insula Siciliei, la
Messina. După alte 2 ore prin insula, călătorii ajung mai mult buimaci, în
Catania.
Pentru mulți romani, mediul rural de la noi rămâne un teritoriu neofertant si neprietenos. Lipsa unui loc de munca ii desparte de familii, de copii care au nevoie de ei. Sunt oameni care se condamna an de an, la o singurătate apăsătoare. Toți vor sa adune bani pentru casa si rude. Niciunul nu pare sa încheie acest plan. Toți spera ca se vor întoarce lângă cei dragi. Niciunul nu poate spune când.
CITEȘTE:
IATĂ în ce condiții inumane trăiește o familie din Botoșani plecată la muncă în Italia: stau într-o cameră fără nicio fereastră - VIDEO & FOTO
