Da, in buna parte, criza economica pe care o traverseaza Romania este si una a nesimtirii. Ea porneste de la Palatul Cotroceni, unde Administratia Prezidentiala si-a marit considerabil bugetul pe 2009, ca, deh, e an electoral si Basescu trebuie sa aiba bani de deplasari ca sa ajunga sa bea tuica si sa mulga oi prin toata tara. Continua cu Secretariatul General al Guvernului, care, la rindul sau, si-a majorat cheltuielile fata de anul precedent pentru ca si Boc trebuie sa bata tara in lung si lat ca sa taie cite panglici apuca, doar-doar sa priceapa lumea ca face treaba.
Cu asemenea ilustre exemple nationale ce se intimpla la judet aproape ca intra in sfera normalitatii. Prime de vacanta la functionari, consilii de administratii cu tot felul de politruci si sindicalisti, deplasari prin Elvetia, sint doar citeva din cheltuielile efectuate in vremuri de criza.
Criza este astfel mutata aproape exclusiv in mediul privat. In afara unor aberatii de masuri antricriza, precum introducerea unei ore de stingere in Spitalul Judetean, suportata de fapt tot de botosaneanul de rind, in rest efectele recesiunii se resimt in general doar la privat. Peste 2.000 de botosaneni si-au pierdut locul de munca in ultimul an. A fost macar unul dat afara de la o unitate de stat? O multime de intreprinderi si-au inchis portile si au trimis oamenii acasa. Aici, nici nu mai are rost sa vorbim de vreo unitate de stat care sa fi facut disponibilizari.
In acest timp sindicalistii misca ceva tot cind apar probleme la o institutie a statului, cazul Directiei pentru Protectia Copilului. In rest, desi s-a dublat numarul somerilor, nu s-a organizat nici macar o singura actiune revendicativa in sprijinul celor ramasi pe drumuri. Dar cum sa se intimple asta cind chiar cei care ar trebui sa puna la cale astfel de actiuni si-au gasit locuri caldute prin consilii de administratie la unitati de stat?
Sergiu BALASCAU
