Trăia în munți, unde păzea oile și se ruga neîncetat, singur cu Dumnezeu. Într-o zi, călugării mănăstirii au urcat la stână și i-au propus ciobanului rugător să le devină și lor păstor.
Ciobanul era părintele Cleopa, născut în Sulița Botoșanilor și bun prieten cu Părintele Paisie Olaru de la Mănăstirea Cozancea, în Botoșani. Ce i-a răspuns Părintele Paisie aflăm de la un alt călugăr care a trăit alături de cei doi mari duhovnici.
Întâmplarea este, așadar, consemnată în cartea Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, scrisă de Arhimandrit Ioanichie Bălan:
”După zece ani de ascultare la paza oilor schitului, părinţii din obştea Sihăstriei au urcat la stână pe munte, în vara anului 1942, şi i-au zis monahului Cleopa:
‒ Părinte Cleopa, iată schitul este ars de foc, stareţul nostru este greu bolnav la pat şi nu are cine conduce schitul. Te rugăm, vino devale şi rânduieşte toate ascultările din schit, că te va ajuta Maica Domnului!
Atunci, Părintele Cleopa le-a spus:
‒ Dacă este voia Domnului, fac ascultare! Dar mai întâi lăsaţi-mă să cer sfatul părintelui meu, pustnicul Paisie de la Cozancea.
După ce i-a scris, bătrânul a răspuns: „Părinte Cleopa, dacă obştea te-a ales, fă ascultare! Dar nu te bucura când te-or pune stareţ şi nu te întrista când te-or scoate din stăreţie! Roagă-te mai mult şi lasă-te în voia Domnului!”. Aşa a ajuns Părintele Cleopa egumen la Schitul Sihăstria, în anul 1942.
Mai târziu, mergând Părintele Cleopa cu căruţa la via schitului de la Buhuşi, l-a întâmpinat o creştină din partea locului, cu un rând de veşminte preoţeşti, un Liturghier şi un toiag şi i-a zis:
‒ Părinte, au rămas în casa mea aceste veşminte, cartea şi toiagul, de la un preot militar. Vă rog, luaţi-le dumneavoastră la mănăstire, poate vă trebuie, că noi ne temem să le ţinem în casă!
‒ Bine, soro, i-a zis părintele. Le luăm la mănăstire!
Aceste trei daruri le-au socotit părinţii din schit ca un semn că monahul Cleopa va primi în curând preoţia, că va povăţui bine obştea fraţilor şi că îi va învăţa pe toţi calea mântuirii.
Într-adevăr, după trei luni de zile, Părintele Cleopa a primit hirotonia în diacon, la 27 decembrie 1944; iar la 23 ianuarie 1945, a fost hirotonit preot şi duhovnic tot la Mănăstirea Neamţ, după care a fost numit egumen al Schitului Sihăstria.
În anul 1943, tatăl Părintelui Cleopa a plecat la Domnul, dar el nu s-a dus la înmormântare.
‒ De ce n-ai venit la înmormântarea tatei? l-a întrebat mama sa mai târziu.
‒ Eu am venit la mănăstire şi nu mai am tată şi mamă. Tată am pe Dumnezeu şi mamă am pe Maica Domnului!
‒ Dar eu nu sunt mama ta? a zis bătrâna plângând.
‒ Vino la mănăstire şi atunci eşti mama mea! a răspuns Părintele Cleopa.
Apoi bătrâna, rămânând singură în sat, s-a hotărât să vină şi ea la mănăstire şi să slujească lui Hristos.
În toamna anului 1946, Părintele Cleopa a dus-o pe mama sa la Mănăstirea Agapia Veche, unde s-a călugărit, primind numele de Agafia, şi s-a nevoit 22 de ani. Apoi, bineplăcând lui Dumnezeu, şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, în vara anului 1968”.
În ședința din 25 februarie 2021, Sfântul Sinod a decis pregătirea procesului de canonizare a 12 preoți și călugări pentru anul 2025, când Biserica Ortodoxă Română împlinește 140 de ani de autocefalie și 100 de ani de la obținerea statutului de patriarhie.
Cei mai mulți dintre ei au mărturisit credința în Hristos în vremurile foarte grele pentru Biserică din timpul comunismului, a transmis Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop Vicar Patriarhal, de asemenea botoșănean (născut la 28 octombrie 1960 în Știubieni).
Ierarhul a enumerat trei dintre numele propuse pentru procesul de canonizare, printre ele fiind și cel al botoșăneanului Ilie Cleopa.
Cu mențiunea că, după o evaluare în Sfântul Sinod, procesul se poate încheia cu aprobarea sau respingerea dosarului:
-Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, care a suferit în închisori;
-Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie, care a fost urmărit ani de zile de Securitate și a trăit mulți ani într-o recluziune asemenea părinților din primele secole ale monahismului;
-Arhimandritul Gherasim Iscu, Starețul Mănăstirii Tismana, un apropiat al celor care au luptat în mod efectiv împotriva acestui regim care a dorit să distrugă credința din inima românilor.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
