Duminică 5 aprilie 2009. Florin Ţurcanu cîştigă bătălia cu Liviu Câmpanu pentru şefia PNL Botoşani. Delegaţia Permanentă a organizaţiei, atent dirijată de Ludovic Orban, votează pentru dizolvarea biroului politic, îl trimite acasă pe senator şi îi deschide larg porţile spre preşedinţie fostului oier din Dracşani, care tot săpa de cîteva săptămîni la scaunul celui care îl ridicase în partid.
În acel moment Ţurcanu părea a prinde un culoar extraordinar spre putere. Crin şi Ludovic i-au mulţumit pentru sprijinul la alegerile interne din PNL şi i-au dat practic preşedinţia. Unul, după unul deputatul din Dracşani i-a dat afară de prin partid, de prin Consiliul Judeţean, de prin consiliile locale pe toţi cei care aveau curajul să deschidă gura şi care, mai ales, aveau studii superioare. Bahrin, Aroşoaie, Oprişanu, Rebenciuc, Ciobanu şi chiar Câmpanu au fost daţi afară ori au fost determinaţi să plece din partid. Ţurcanu părea undeva în cerurile politicii, iar Câmpanu parcă orbecăia prin subsoluri. Primul făcea instrucţie cu liberalii botoşăneni, se pregătea să intre la guvernare şi să mulgă statul, iar cel de al doilea părea să nu mai aibă nici un orizont.
11 ianuarie 2010. Ţurcanu e în opoziţie. A făcut tot ce a putut ca să treacă Guvernul PD-L, nu a ascultat de şefii PNL şi nu şi-a arătat votul la Guvernul Boc, a făcut lobby pentru Executivul „portocaliu”, dar stă în continuare în opoziţie, iar democrat-liberalii botoşăneni nici nu vor să audă de el. În PNL toate drumurile sale par să aibă „interzis”. S-a pus rău cu Antonescu şi Orban, iar ultimul a promis că îl dă afară. Nici dacă revine Tăriceanu viitorul nu îi surîde. Călin nu uită că i-a întors spatele la alegerile interne din partid după ce l-a scăpat de la destituire şi i-a salvat mandatul de parlamentar.
În tot acest timp Câmpanu chiar pune subprefect la Botoşani fără ca măcar să îl întrebe pe Flutur de sănătate. Se pregăteşte să mai pună şi vreo patru directori plini de instituţii şi un secretar de stat. Peste toate, e liderul grupului independenţilor din Senat. Ţurcanu, cum bine spunea cineva, doar mai visează la miniştri, secretari de stat, prefecţi şi subprefecţi. Una e să fii doctor în politică, alta e să fii tehnician veterinar.
Sergiu BĂLĂŞCĂU
