Sfinții 40 de Mucenici sunt prăznuiți de Biserica Ortodoxă, în fiecare an, pe data de 9 martie. O zi pe care mulți dintre credincioși o percep, însă, cu semnificații mai mult decât lumești ca fiind ziua în care ”se beau 40 de pahare”.
Un cunoscut preot, părintele Nicolae Trușcă, a povestit o întâmplare din parohia pe care o păstorește, întâmplare care se termină cu o întrebare: ”unde am greșit dacă un credincios al parohiei mele face legătura între Sfinții 40 de Mucenici, care au murit pentru Hristos acum peste 1600 ani, și 40 de pahare de vin băute care duc la o beție vecină cu nebunia și moartea?”.
Povestea părintelui Nicolae Trușcă:
Este păcătos obiceiul practicat de unele persoane, ca de Sfinții 40 de Mucenici – pe care Biserica îi prăznuiește pe 9 martie – să bea 40 de pahare de vin. Am auzit că se beau 44 de pahare, adăugându-se fără nici o explicație 4 pahare lăcomiei la băutură.
În urmă cu mulți ani, într-o seară de 9 martie, veneam cu mașina de la București. Se întunecase bine, era trecut de ora 9 seara, iar vremea umedă și întunericul mă obligau să merg cu mare atenție. Când am intrat pe strada unde locuiesc, am văzut la lumina farurilor, un om căzut pe marginea șanțului. Am oprit mașina și am mers la el. L-am recunoscut pe nea’ Fane care era beat „mort”.
– Ce ai pățit nea’ Fane?
-Am bă-hu-hut 40 de pa-ha-hare de vin!
E clar! mi-am zis. Trebuie să-l duc acasă, că în două, trei ore moare de frig. Era căzut în zăpada amestecată cu gheață și noroi. Era … vai de capul lui! Am deschis ușa din spate de la mașină, l-am ridicat să stea în fund, apoi l-am apucat de subțiori pe la spate și am început „să mă lupt” cu el ca să-l împing în mașină. Dar a început să strige:
– Săriiiți! … vrea să mă fu – fu-fureee!
Am început să râd cu poftă de situația în care intrasem. Cuvintele lui nu mă supărau pentru că îmi dădeam seama că nu m-a recunoscut. Se proptise cu mâinile de mașină, încât nu puteam să-l bag înăuntru. Eu îl împingeam din spate, iar nea’ Fane – care avea peste 70 de ani – era mai puternic decât crezusem. Îmi dădea de lucru. Într-o ultimă încordare, i-am luat mâinile de pe mașină, și am reușit să-l împing înăuntru culcându-l pe bancheta din spate. M-am urcat la volan și am plecat să-l duc acasă. Doar câțiva metri am mers și legănat de mașină, nea’ Fane a dat afară din el o parte din paharele băute lăsându-mi-le amintire. Mirosea îngrozitor. Așa-mi trebuie dacă nu-mi văd de drum!
Între timp ajungem acasă. Cobor, deschid o poartă simplă din scânduri și intru în curte unde mă întâmpină o bătrânică, slabă, uscată, sprijinindu-se într-un băț.
– Tanti Floareo, hai la mașină să-l aducem pe nea’ Fane în casă. Azi i-a sărbătorit pe Sfinții 40 de Mucenici… și e beat criță!
Bătrânica a dus mâna la frunte, și-a rezemat bățul de gard, și rușinată – fără să spună o vorbă – m-a ajutat în liniște să-l ducem pe bătrân într-o săliță.
– Lasă-l aici taică părinte … că trebuie să-l spăl … nu-l vezi cum arată?
Am ieșit afară din casă și am plecat spre poartă. In urma mea am auzit vorbele bocite, pline de reproș ale femeii la adresa bărbatului:
– Uită-te măăă…. bețivule cum arăți! Te-ai înnămolit și te-ai îmbătat ca porcuuu…! Vai de viața mea cu tineee…! Uită-te măăă… cum râde dracul de tineee…!
Am plecat trist acasă, întrebându-mă unde am greșit dacă un credincios al parohiei mele face legătura între Sfinții 40 de Mucenici, care au murit pentru Hristos acum peste 1600 ani, și 40 de pahare de vin băute care duc la o beție vecină cu nebunia și moartea.
(Preot Nicolae Trușcă)
