Daniela Șfaițer, mama care a ars și s-a stins precum o lumânare

Când te cheamă Raiul

Daniela Șfaițer a plecat din această lume exact cum a trăit: discret, în propria casă, de parcă nici măcar în acele momente nu a dorit să deranjeze pe cineva. 

”De ce?” este probabil cea mai chinuitoare întrebare. 

Zilele trecute, părintele Constantin Necula, realizatorul acelei rubrici ”Zi de Zi” de la TVR, încercând să găsească la un podcast explicația plecării atât de nedrepte din această lume a Alexandrei Ivanov, a răspuns: ”să știi că n-avea Raiul aer”. 

Ce i-a trebuit Raiului de la Daniela Șfaițer? Poate că un strop din sufletul său uriaș, poate o picătură din imensul său bun simț, poate o fărâmă din bunătatea sa. Sau poate că avea nevoie de încă o mamă care să nu fie doar a celor două fete cărora le-a dat viață, nu doar a oamenilor alături de care lucra zi de zi, nu doar a celor pentru care, fără vreo obligație, le apărea în viață atunci când aveau mai mare nevoie de cineva care să îi protejeze și să îi ajute. 

Plecată, dar totuși aici 

Asemeni unei lumânări, a ars pentru fiecare dintre ei până i s-a stins propria flacără.

Se spune că la fiecare despărțire murim câte puțin. Și plecarea Danielei Șfaițer a împietrit destule inimi. 

Dar ea continuă totuși să trăiască în amintirea celor care le-a luminat viața. Cu o vorbă, cu un dar, cu un ajutor nesperat și cu multe alte lucruri pe care nu le-a pomenit, convinsă poate că le vede Dumnezeu și nu trebuie să vorbească despre ele... 

Și, eventual, să povestească unii dintre cei care au avut privilegiul să o cunoască.

Nu vom ști vreodată de ce a plecat Daniela Șfaițer, dar cu siguranță oamenii care și-au intersectat viețile cu a ei, sunt convinși că, dacă pământul acesta ar fi populat de suflete precum al ei, cu siguranță lumea ar fi una mult mai bună. 

Dumnezeu să o ierte și să o odihnească alături de cei drepți