Regiunile dintre Siret și Prut sunt optime pentru perceperea la maximă intensitate a acestui fenomen optic în atmosferă.
Ceahlăul este un munte fascinant pentru Carpații românești, dar mai ales pentru Moldova. Versurile închinate de poeți și rândurile dedicate de scriitori nu au făcut decât să consolideze în imaginarul colectiv rolul sacru al acestui munte printre moldoveni.
Bineînțeles, forma sa piramidală accentuată de vârful Toaca a atras mereu atenția privitorilor, dar ceea ce îl face fascinant este faptul că el se vede de la o distanță apreciabilă în zare.
Unele relatări indică Ceahlăul ca fiind vizibil de pe cele mai înalte dealuri din Basarabia de pe interfluviul ce desparte bazinele Prutului și Nistrului. Ceea ce a atras atenția este că Ceahlăul nu se vede la fel de bine de la mare distanță de fiecare dată când atmosfera are un grad mare de transparență. Evident, transparența este o condiție, dar nu este de una singură suficientă pentru acest fenomen.
De fapt, în situația în care vedem Ceahlăul de la mare distanță cu un grad remarcabil de acuratețe asistăm la un fenomen optic explicat prin legea lui Snell sau legea refracției. Acea lege care explică de ce vedem deformate obiectele privite în apă, lucru se întâmplă pentru că apa și aerul au coeficienți diferiți de refracție a radiației luminoase. Schimbarea coeficientului de refracție la interfața apă/aer într-un acvariu face ca peștii dintr-un acvariu să pară mai mari decât sunt ei în realitate.
Refracția luminii la interfața aer/apă. O imagine virtuală se formează la 3/4 din distanța obiectului în apă. Imaginea refractată este mai mare cu aproximativ 4/3 decât imaginea nerefractată pentru același obiect în aer (Ross&Nawaz, 2003)
Acest fenomen se produce însă și în atmosferă, atunci când contrastul termic dintre regiunile de șes și cele montane este foarte ridicat, altfel spus atunci când diferența de temperatură între cele două regiuni este foarte ridicată. În plus, trebuie să ne imaginăm că acest contrast se manifestă în plan vertical, ca și cum un zid de gradient termic mare s-ar găsi undeva la marginea ariei montane. Astfel, aerul rece din munte se va comporta ca apa din acvariu, fiind mai dens, iar aerul cald din zona de șes se va comporta ca aerul dintre ochiul privitorului și acvariu. În acest mediu obiectul de la distanță apare mărit față de dimensiunea lui reală la orizont.
Așa se face că în multe situații de transparență mare a atmosferei Ceahlăul abia dacă se vede de pe culmile de la est de Siret, iar în altele el se vede destul de bine chiar de la est de Prut.
Ceahlăul văzut de pe Dealul Mare-Hârlău în zi cu transparență atmosferică redusă dar și contrast termic atenuat între regiunile de șes și cele montane, mult mai puțin impresionant la orizont nu numai din cauză calității aparatului fotografic, dar și al refracției reduse.
Ceahlăul văzut pe 17.10.2022 de pe platoul Repedea din apropierea Iașilor (Foto: Mircea Roșca)
În zilele din urmă, prin ochiul fotografilor iscusiți Ceahlăul a putut fi văzut iarăși din Iași. Nu este întâmplător acest lucru. În ultimele zile în timpul zilei temperaturile au crescut foarte mult în zonele de șes, în condiții intens radiative. În schimb, arealul montan, cu un grad mai ridicat de umbrire, s-a încălzit mult mai puțin.
Tocmai din acest motiv fenomenul este mai degrabă caracteristic perioadei reci a anului, însă în special în zile în care regiunile de șes se încălzesc destul de puternic. Meteorologic, a vedea Ceahlăul de la distanță e un semn că la munte temperaturile sunt sensibil mai reduse decât cele de la șes.
La fel de fascinant este că regiunile dintre Siret și Prut sunt optime pentru perceperea la maximă intensitate a acestui fenomen optic în atmosferă.
Prea aproape de Carpați refracția este mai redusă (e ca și cum am privi peștele de la nivelul sticlei acvariului). Prea departe de Carpați intervine curbura pământului care ascunde muntele privitorului de la distanță sau transparența din ce în ce mai mică a atmosferei ce face muntele greu vizibil. De la distanță optimă însă, putem vedea splendid “Ceahlăul, la apus, un uriaș cu fruntea-n soare”.
Mai mult ca sigur, aceeași explicație este valabilă și pentru alți munți magici de la noi sau aievea, așa cum ar fi cazul Bucegilor văzuți doar în anumite zile chiar de dincolo de Dunăre.
Sursa foto și text: Meteomoldova.ro
