S-au efectuat cercetări timp de două decenii, însă rezultatele au fost cunoscute până acum doar în mediul științific.
La Muzeul Judeţean de Istorie din localitate este păstrată una dintre cele mai vechi locuinţe descoperite vreodată pe teritoriul României. A fost scoasă din adâncul pământului de pe malul Prutului şi are o vechime estimată între 30.000 şi 70.000 de ani, scrie Cancan.
În sala dedicată Paleoliticului, se află unul dintre cele mai importante vestigii ale timpurilor străvechi din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Mai exact, poate, cea mai străveche aşezare umană descoperită vreodată pe teritoriul țării. Este vorba despre un adăpost al vânătorilor de mamut care cutreierau luncile Prutului acum mai bine de 40.000 de ani.
„La Muzeul Judeţean din Botoşani poate fi văzută una dintre cele mai vechi locuinţe de pe teritoriul României care a fost prelevată in situ în anii 70 de către cercetătorul Alexandru Păunescu. A fost luată de la Ripiceni, punctul numit Izvor. Această locuinţă reprezintă practic unul dintre cele mai timpurii adăposturi construite de oameni, respectiv Omul de Neanderthal, undeva între 70.000-30.000 de ani în urmă”,
afirmă doctorul în istorie Adela Kovacs, muzeograf la Muzeul de Istorie Judeţean Botoşani.
Așezământul este, de fapt, un adăpost vechi de aproape 40 de milenii folosit de vânătorii de mamuţi. Era construit din bolovani, situaţi la bază, şi ridicat din fildeşi şi uriaşe oase de mamut. Specialiştii explică în detaliu modul cum arăta acest adăpost extrem de vechi.
„Practic ce avem noi în muzeu şi este etalat în vitrină sunt urmele unui adăpost construit din defense de mamut şi oase, coaste de mamut amplasate în poziţie verticală peste care se afla o blană sau pielea unui mamut, sub care vieţuiau aceşti hominizi”,
explică istoricul și muzeograful, Adela Kovacs.
Este vorba de un adăpost, folosit de Homo Neanderthalis, o specie de om dispărută.
Aceşti hominizi erau temuţii ucigaşi de mamut ai perioadei şi foloseau astfel de locuinţe pentru a se adăposti de vânturile și de temperaturile reci ce dominau întinderile de acum 40.000 de ani aflate pe malurile Prutului. Aceşti preistorici, acum câteva zecii de mii de ani, străbăteau luncile Prutului în căutare de pradă. Vânau cu lănci groase de lemn cu vârfuri ascuţite din silex, uriaşii mamuţi, dar şi cerbi de mari dimensiuni sau alte animale ale Erei Glaciare. De altfel, aşa cum indică specialiştii, în acelaşi sit au fost descoprite şi armele sau uneltele folosite de această specie fosilă de om.
„Printre preocupările lor principale era vânătoarea. La faţa locului au fost descoperite nuclee, deşeuri de prelucrare după unelte din silex, cuţitele vremii sau vârfuri de săgeată şi lănci cu care mergeau la vânătoare. Cunoaştem că se ocupau şi cu pescuitul sau culesul”,
precizează Adela Kovacs.
Uneltele şi armele variază de la cele fin lucrate de mici dimensiuni şi până la vârfuri masive de lance prelucrate din silex.
Această locuinţă face parte dintr-o adevărată aşezare a acestor vânători de mamut situată în actualul judeţ Botoşani, în localitatea Ripiceni pe malul râului menționat. Arheologii consideră această descoperire de o uriaşă importanţă, unicat inclusiv în sud-estul Europei. Este vorba de zorii omenirii şi de primele urme de locuire, de suprafaţă, descoperite pe teritoriul României. Aşezare a fost scoasă la lumină în anii ‘70 de către arheologul Alexandru Păunescu şi este încă puţin cunoscută publicului larg, deşi are o importanţă categoric uluitoare.
„Prin întinderea şi succesiunea numeroaselor dovezi de locuire şi bogăţia materialului, aşezarea de la Ripiceni Izvor, ale cărei sedimente se înscriu într-o grosime de circa 12-13 metri, reprezintă una dintre cele mai importante staţiuni paleolitice din România şi poate chiar din întreaga zonă a Europei de est şi de est-centrală”, preciza Păunescu în lucrarea sa „Ripiceni-Izvor: paleolitic şi mezolitic: studiu monografic”, din anul 1993.
Cercetările au durat două decenii şi într-un mod bizar de nedrept, rezultatele au rămas mult timp cunoscute doar în mediul ştiinţific. Aşezarea vânătorilor de mamut era destul de întinsă şi se pare că a fost, aşa cum preciza şi Alexandru Păunescu, un loc de întâlnire a acestor hominizi de Neanderthal, veniţi inclusiv de pe teritoriile îngheţate ale Siberiei, în căutarea de hrană.
Descoperirea este cu atât mai importantă cu cât în această aşezare au fost găsiţi şi numeroşi fildeşi de mamut, strămoșul elefantului, dar şi alte rămăşiţe ale acestor gigantice creaturi. Se pare că au fost victimele vânătorii, întreprinsă masiv în aceste regiuni. Fildeşii descoperiţi aici sunt printre cei mai mai masivi şi impresionanţi din Europa. O parte dintre ei s-au pierdut, iar alta a ajuns la Muzeul Judeţean de Istorie Botoşani, dar şi la Muzeul de Arheologie din Săveni, același judeţ.
„La Ripiceni au fost descoperite numeroase resturi de mamut. Se spune că sunt cele mai multe din zonele învecinate și chiar din România. În orice caz, fildeşii sunt impresionanţi. Au venit oameni din străinătate şi au văzut fildeşul de la muzeul de arheologie din Săveni, şi au spus că nici la celebra Mamoth Cave din Statele Unite, nu au mai văzut un fildeş atât de mare şi de bine păstrat, ca acesta”,
punctează muzeograful Emil Caranica de la Muzeul din Săveni.
O idee pe care specialiştii de la Muzeul Judeţean din Botoşani se gândesc să o pună în practică este să reamenajeze sala destinată Paleoliticului, pentru a pune şi mai mult în valoare locuinţa unicat, plus descoperirile de la Ripiceni.
Homo Neanderthalensis sau Omul de Neanderthal este o specie de hominid, o subspecie a homo sapiens, adică a omului modern. A supravieţuit în Europa şi zonele vestice ale Asiei până acum aproximativ 30.000 de ani. Erau exemplare scunde, dar extrem de puternice capabile să vâneze acele uriașe pachiderme. Au trăit în paralel o perioadă cu omul modern pierzând în cele din urmă lupta cu supravieţuirea şi schimbările climatice. Erau foarte bine adaptați, în special climatului rece. Dispariţia Omului de Neanderthal constituie încă subiect de discuţie în mediul academic.
