Primul text, apărut pe 31 august 2009
De ce un ziar online de investigaţii jurnalistiice? De ce acum ?
Simplu: pentru că botoşănenii au dreptul să ştie ce se întîmplă cu adevărat important în judeţul ăsta.
Pentru că, dincolo de drama şi durerea persoanelor direct implicate, o bătrînă violată, o maşină izbită de un copac, doi oameni care se bat cu toporul după ce au băut pe datorie la un bufet comunal, nu prea înseamnă ştiri, iar cei cărora li se bagă cu obstinaţie chestiile astea pe gît nu se pot numi oameni informaţi.
Pentru că a şti, a fi informat, înseamnă să ai cunoştinţă ce se întîmplă cu banii pe care statul nu uită să îi ia de la tine sub forma a tot felul de taxe, impozite, contribuţii, etc., etc.
Pentru că, din voia lor sau a patronilor, majoritatea jurnaliştilor tind să se transforme în povestitori de notă a poliţiei sau a unor cazuri de la urgenţe … iar atunci cînd se mai încumetă cîte unul să realizeze o investigaţie jurnalistică descoperă după unu-două episoade reclamă în ziar sau la TV de la cel vizat.
Pentru că jurnalism nu înseamnă să scrii ani de zile despre Conţac şi apoi să vezi reclamă groasă la „Transporturi Auto” în ziar.
Pentru că jurnalism nu înseamnă să scrii despre neregulile de la un lanţ de supermarketuri, iar directorul tău să negocieze cu şeful de marketing de acolo preţul NEapariţiei ştirii.
Pentru că jurnalism nu înseamnă să modifici un promo la singura emisiune de anchete din Botoşani după ce patronul vizat s-a arătat dispus „să sare la cap”.
Pentru că jurnalism nu înseamnă să faci „copy paste” la ştirile colegilor, tu să o faci pe-a corespondentul şi să-ţi faci vilă, iar colegii tăi să aştepte cuminţi ziua de leafă.
Pentru că jurnalism nu înseamnă să trăieşti în oraşul ăsta şi să te faci că nu vezi bătaia de joc de pe bulevardul „electoral” Mihai Eminescu, campania electorală mascată de pe Pietonalul Unirii şi faptul că în locurile unde de ani de zile se promit hipermarketuri si parcuri de distracţii cresc buruieni.
Pentru că, după vreo 10 ani de presă, te cam saturi să vezi cum ziarul, radioul sau TV-ul la care lucrezi nu sînt în esenţă altceva decît un scut pentru afacerile din spate ale patronului.
Pentru că botoşănenii au dreptul la altceva, pentru că oamenii din judeţul ăsta au atîta minte cît să priceapă o investigaţie jurnalistică, fie ea şi, deocamdată, online.
Într-un final, pentru că nu există aşa ceva la Botoşani, adică un ziar care să îţi arate Botoşaniul interzis.
Sergiu BĂLĂŞCĂU
