Chiar dacă a cunoscut gloria în teatru și triumful pe marele ecran, scena din micul Botoșani i-a rămas pentru totdeauna în suflet. Pentru ea, Botoșaniul a însemnat mereu vrajă, spectacol și profesionalism.
Actrița Luminița Gheorghiu a murit duminică, la vârstă de 71 de ani.
Născută la 1 septembrie 1949 la București, actrița Luminița Gheorghiu a jucat până în 2003 pe scena Teatrului Bulandra, dar a avut o carieră extraordinară mai ales în cinematografie. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1972, la clasa profesorului Ion Cojar și a debutat în teatru cu rolul Marioara, într-o piesă montată de Alexandru Tocilescu pe scena Teatrului Cassandra.
După absolvire, a fost repartizată la Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani, iar în 1975 s-a mutat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Un an mai târziu a devenit actriță a Teatrului Bulandra din București.
Primul rol în film a fost în 1974, în peliculă "Stejar, extremă urgență", în regia lui Dinu Cocea, dar primul rol important a fost cel al Catrinei, soția lui Moromete, din filmul Moromeții (1987), în regia lui Stere Gulea.
Luminița Gheorghiu a câștigat Ursul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, cu rolul din pelicula "Poziția Copilului" (în 2013).
Suferea de mai mulți ani de o maladie care a făcut-o să-și restrângă aparițiile publice.
Venirea la Botoșani a fost, pentru tânăra actriță de 23 de ani, nu doar plecarea dintr-un București prin excelență cultural, dar mai ales reîntâlnirea cu o renumită regizoare.
”Era, pentru mine, cea mai bună alegere, pentru că la Botoșani era profesoara Marietta Sadova. Şi am debutat jucând cu ea în „Profesiunea doamnei Warren“. Era o actriţă ex-tra-or-di-nară! Spectacolele cu ea erau, cum să vă spun: o plăcere, o plăcere! Aşa că am fost în largul meu şi am lucrat cu ea, acolo, vreo doi ani şi cinci luni”, mărturisea Luminița Gheorghiu într-un interviu.
De aceea, scena din mica urbe moldavă i-a rămas pentru totdeauna în suflet. Și, chiar dacă au trecut de atunci aproape 50 de ani, Botoșaniul va însemna mereu vrajă, spectacol și profesionalism.
”Debutul, alături de Marietta Sadova, în „Profesiunea doamnei Warren”, n-a fost numai un eveniment. A fost o încântare, o vrajă. Sigur, ca regizor, ca pedagog. Marietta Sadova era formidabilă. Dar ca actriță, ce spectacol! Ce nebunie să o vezi jucând!”, este o altă mărturisire impresionantă a actriței.
Cu Teatrul ”Mihai Eminescu” din Botoșani, de-a lungul celor doi ani și jumătate, Luminița Gheorghiu și-a trecut în repertoriu patru roluri.
În anul în care a intrat în trupă, a debutat cu rolul Vivian, din ”Profesiunea doamnei Warren”, de George Bernard Shaw, în regia Mariettei Sadova. A urmat, în același an, rolul Victorița, din spectacolul ”O fată imposibilă”, de Virgil Stoenescu, în regia aceleiași Marietta Sadova.
A urmat, în 1974, spectacolul ”Ultima cursă”, de Horia Lovinescu, în regia lui Emil Mandric, unde Luminița Gheorghiu a interpretat rolul Cristina.
Înainte de a părăsi Teatrul de la Botoșani pentru a juca pe scena de la Piatra Neamț, și-a mai trecut în repertoriu un ultim rol în orașul eminescian, un rol în care avea să strălucească și să impresioneze critica de la București: Lizzie Curry, din spectacolul ”Omul care aduce ploaie”, de N. Richard Nash, regia Emil Mandric.
Despre Luminița Gheorghiu și Teatrul de la Botoșani, citiți aici: De pe scena de la Botoșani la Ursul de Aur de la Berlin: Debutul meu n-a fost numai un eveniment, a fost o încântare, o vrajă – GALERIE FOTO
Dumnezeu să o odihnească în pace!
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
