Dincolo de bucuria redeschiderii traficului pe la Rădăuţi Prut – Lipcani, cu toate semnificaţiile sale politice şi istorice, rămîne un gust amar după ceea ce s-a întîmplat luni acolo. Prin tot ceea ce s-a petrecut, moldovenii, oamenii ăia de care rîdem, facem mişto, de la care unii cumpără murături din piaţă, iar alţii ţigări de contrabandă, s-au dovedit mult mai europeni decît noi cei care oficial tocmai am împlinit trei ani de cînd facem parte din marea familie a Bătrînului Continent. În primul rînd e vorba de vama cu toate amenajările sale. Este cu adevărat europeană, cu tot ceea ce presupune asta, de la clădirea propriu-zisă şi pînă la amenajări, infrastructură, etc. De partea cealaltă, în România europeană vama reprezintă, de fapt, nişte chioşcuri şi ... cam atît. Îmi amintesc că în urmă cu ceva ani scriam că noi am făcut podul, numai că în partea moldoveană se termina cu un gard. Barasarabenii s-au uitat la ce am făcut noi şi în cîteva luni au dat jos gardul, au făcut şi drum, au construit şi vamă şi de atunci ne tot aşteaptă şi pe noi să construim o clădire acolo. S-a ridicat, ce-i drept, numai că e vorba de noua Primărie din Rădăuţi Prut şi nu de vamă. Dar asta nu e tot. La Rădăuţi Prut nu s-a gîndit nimeni că civilizat ar fi să aducă nişte microfoane, o staţie de amplificare ceva şi să amenajeze acolo un loc din care oficialii celor două state, dacă tot s-au întîlnit pe pod după 66 de ani, măcar să spună două vorbe la cei peste 1.000 de oameni care şi-au văzut visul cu ochii după o viaţă de om. Le-a trecut însă asta prin cap moldovenilor, care au pregătit un spaţiu şi un moment pentru aşa ceva. Iar discursurile oamenilor au fost răsplătite cu aplauze. L-am întrebat pe ministrul Blaga cînd o să avem şi noi o vamă europeană ca a moldovenilor şi mi-a răspuns că el s-a ţinut de promisiune şi a deschis vama în două săptămîni ... bineînţeles că e vorba de vama aia cu gherete. Sergiu BĂLĂŞCĂU