Un grup de la Memorialul Ipotești a avut ocazia să descopere la Călinești, mai exact în Biblioteca de la Șerbăuți, o frumoasă colecție de cusături populare din zonă.
Călineștii lui Cuparencu – „satul care, scria Vasile Gherasim, pentru noi, românii, are o însemnătate atât de mare” – nu au intrat nici în Marele Dicționar Geografic al Romîniei (1899), nici în Enciclopedia Română (1898) și nici în Dicționarul geografic al Județului Suceava (1894). De abia Dicționarul geografic al Bucovinei al prof. Em. Grigoroviza, editat în 1908, prezintă atât Călineștii-lui-Cuparencu, cât și Călineștii-lui-Enache și Călineștii-lui-Vasilache.
În pofida atestării lexicografice târzii, Călineștii sunt o localitate veche, existând încă din perioada lui Alexandru cel Bun. Istoria „nouă” a Călineștilor se scrie odată cu venirea aici, din Transilvania, din părțile Blajului, în 1804 sau mai devreme, a dascălului Vasile Eminovici, bunicul lui Mihai Eminescu. Dascălul locuia vizavi de biserica nouă, în casa de la numărul 27. În aceeași casă s-a născut, pe 10 februarie 1812, și a copilărit Gheorghe Eminovici, tatăl poetului.
Urmărind, în cronologie inversă, drumul familiei Eminovici la Ipotești, un grup de la Memorialul Ipotești a avut frumoasa ocazie să descopere la Călinești, mai exact în Biblioteca de la Șerbăuți, o frumoasă colecție de cusături populare din zonă, realizate de meşteri populari, cadre didactice şi elevi ai Şcolii Gimnaziale Şerbăuţi şi Călineşti, sub inspirata îndrumare a bibliotecarei Grațiela Sănduleac.
Aceste materiale, care există datorită unor proiecte gândite și coordonate de doamna Grațiela Sănduleac – „Frumuseţe în româneşte“, „Mâini de aur“ şi „Suflet şi culoare pentru ţara mea“ –, vor fi expuse, în perioada 1 martie 2021 – 1 aprilie 2021, în sala Horia Bernea de la Memorialul Ipotești.
Nu doar argumentul legăturii ce există între Ipotești și Călinești, pe descendența Eminescu, au motivat aducerea acestei expoziții la Memorial. Am dorit și noi să subscriem unei intenții de a păstra acest tezaur, amintindu-ne de un argument pe care îl invoca, în Culegere de cusături populare, Leocadia Ștefănucă: „Bunicile și străbunicile noastre, neștiind a scrie ori a citi, au scris totuși pe pânză cu mîna bătătorită de muncă – cu acul drept condei, cu firul de lînă ori bumbăcel drept cerneală – minunate opere de aleasă și neîntrecută artă românească, opere ce ne cinstesc numele în fața lumii întregi, opere ce grăiesc pretutindeni unde se găsesc – la noi sau peste hotare – despre geniul neamului nostru”.
(Comunicat de presă)
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
