Societatea Consiliului Local continuă să fie o sursă extraordinară de venit chiar şi după intrarea în faliment. Rămasă fără principalul obiect de activitate şi fără majoritatea angajaţilor, SC Termica SA reprezintă totuşi în continuare o unitate de pe urma căreia anumite persoane fac bani grei. Un singur om a încasat în numai trei luni aproximativ cât câştiga fostul director general în aproape un an de zile.
_2.JPG "fost sediu Termica")
15.725 lei pe lună pentru lichidator
Cel în cauză este nimeni altul decât lichidatorul judiciar al firmei. Numai
în perioada 24 martie 2011 – 30 iunie 2011 Constantin Dascălu, prin cabinetul individual de insolvenţă, a avut un onorariu de nici mai mult, nici mai puţin de 68.599,97 de lei, adică aproape 700 de milioane de lei vechi. Suma este specificată chiar într-un raport pe care acesta l-a întocmit la începutul lui august pentru judecătorul sindic. Din respectivul material reiese că în amintitul interval de timp SC Termica SA a trebuit să suporte cheltuieli de procedură în valoare de 122.768 lei, ceea ce înseamnă că onorariul destinat lichidatorului reprezintă ceva peste jumătate din această sumă. Cum este posibil ca pe ruinele fostului furnizor de căldură şi apă caldă să se facă asemenea bani? Este relativ simplu.
Chiar Direcţia Generală a Finanţelor Publice (DGFP) este cea care în luna martie a acestui an i-a stabilit lichidatorului un procent de 4% din sumele încasate, exclusiv TVA, drept onorariu. Cum în cele trei luni pentru care s-a realizat amintitul raport încasările societăţii au trecut de 1,7 milioane de lei, prin aplicarea procentului menţionat a reieşit şi suma destinată lichidatorului. Aceştia nu sunt însă singurii banii făcuţi de lichidator prin SC Termica SA, iar dovada o avem din acelaşi raport.
În perioada 9 noiembrie 2010 – 23 martie 2011 în care societatea s-a aflat în aşa numita perioadă de observaţie, adică de insolvenţă, acesta a beneficiat de o remuneraţie totală de 41.478,09 lei, pentru că s-a aplicat acelaşi procent de 4% din sumele încasate. Formularea din raport lasă însă loc la interpretări.
„Onorariul curent al administratorului judiciar pe perioada de observaţie este de 41.478,09 lei, exclusiv TVA, din care s-a încasat suma de 2.480 de lei”, se menţionează în material. Cumulând remuneraţiile pentru cele două perioade de timp
reiese o retribuţie totală de 110.078,06 lei pentru şapte luni, adică o medie lunară de 15.725 lei, peste oricare salariu plătit la vreo societate a Consiliului Local sau Consiliului Judeţean din Botoşani.
Bătaie în instanţă pe lichidarea societăţii
Chiar DGFP, cea care i-a stabilit lichidatorului judiciar amintitul procent drept remuneraţie, îl contestă. De altfel, pe lichidarea fostului furnizor de agent termic se duce o veritabilă bătălie în instanţă. Constantin Dascălu este cel care a solicitat Tribunalului Botoşani deschiderea falimentului în procedură simplificată arătând că SC Termica SA nu are nici o strategie de reorganizare a activităţii, nu mai are sediu şi nici un fel de mijloace fixe care să permită desfăşurarea unei activităţi de prestări servicii şi nici personal specializat.
DGFP, ai cărei reprezentanţi susţin că deţin 52,31% din totalul creanţelor, s-a împotrivit, însă instanţa botoşăneană i-a respins acţiunea şi a acceptat intrarea în faliment prin procedură simplificată. Ca atare, Fiscul a formulat recurs la Curtea de Apel Suceava prin care solicită respingerea cererii de deschidere a procedurii falimentului. Dar asta nu este tot. Finanţiştii îi contestă lui Dascălu şi atribuţia legală de a cere falimentul SC Termica SA. În acţiunea depusă la Curtea de Apel se arată că prin hotărârea Tribunalului Botoşani din noiembrie 2011 s-a dispus intrarea în insolvenţă a societăţii şi desemnarea ca administrator judiciar doar provizoriu a lui Constantin Dascălu. DGFP susţine că, fiind creditor majoritar, poate potrivit legii să numească un alt administrator/lichidator judiciar şi că în cadrul adunării creditorilor DGFP nu l-a validat pe Dascălu în această calitate, rezervându-şi dreptul de a desemna un alt practician în domeniu.
„Având în vedere că CII Dascălu Constantin Lulu este administrator judiciar provizoriu, nefiind validat de creditorul majoritar, în speţă DGFP, iar în cauză a fost numit Prime Insolv Practice IPURL Bucureşti, acesta nu poate solicita deschiderea procedurii falimentului”, arată Radu
Ţurcanu, directorul executiv al DGFP, în recursul depus la Suceava. În acesta se menţionează şi că, în realitate, Termica are sediu, pe Pacea 43, eliminându-se astfel unul dintre motivele pentru care s-a cerut falimentul.
„Lichidatorul este prostul satului?”
Dincolo de remuneraţia lichidatorului, de la declanşarea insolvenţei, s-au cheltuit bani şi pentru carburant, materiale consumabile, rechizite, amenajări birouri, abonament fibră optică, mobilier, fiecare dintre aceste cheltuieli fiind de ordinul miilor de lei. În total, în ambele perioade, cea de insolvenţă şi cea de faliment, s-a reuşit încasarea a 2,7 milioane de lei, adică undeva în jurul a 300.000 de lei lunar, sumă care în opinia lichidatorului îl îndreptăţeşte la amintitele onorarii.
„Lichidatorul este prostul satului sau n-am înţeles? Ştiţi câţi bani a luat statul român? Vă spun eu: un milion de lei. Eu plâng de mila statului român sau cum? Eu sunt prostul satului şi trebuie să muncesc fără bani sau cum? Explicaţi-mi ca să înţeleg. Faceţi socoteala într-un mod cel puţin bizar. Ce salariu avea un director la o societatea dintr-asta? Înmulţiţi cu un an de zile şi vedeţi cât iese”, ne-a declarat
Constantin Dascălu (foto dreapta), în opinia căruia discuţia privind onorariul său este „o chestie derizorie”. Acesta contrazice şi reprezentanţii DGFP, care îi contestă calitatea de lichidator al SC Termica SA.
„Dl. Ţurcanu poate nu ştie, dar are jurişti, da? Desemnarea administratorului provizoriu se face la deschiderea procedurii. Odată ce societatea a intrat în faliment, administratorul acela aşa-zis provizoriu este confirmat tacit, dacă expres domniile lor n-au avut bunăvoinţa să-l confirme. Nu mai avem de-a face cu un administrator provizoriu, ci cu unul definitiv”, a mai arătat
lichidatorul de la Termica. Acesta susţine că „stimatul domn Blejnar” are „un băiat deştept de la Bucureşti”, Şerban Nicolae, omul din spatele Prime Insolv Practice IPURL Bucureşti, pe care vrea să îl impună ca lichidator, deşi respectivul ar fi obţinut toate autorizaţiile necesare abia în septembrie 2010. DGFP a introdus acţiunea la Curtea de Apel Suceava pe 30 iunie, însă instanţă încă nu s-a pronunţat. Banii încasaţi de SC Termica SA după intrarea în insolvenţă şi apoi faliment provin în mare parte din recuperarea unor creanţe deoarece firma a fost golită de active şi lichidatorul nu prea are ce vinde, în afara a două puncte termice, a unei magazii şi a unei locomotive. În plus, lichidatorul susţine că tocmai DGFP se împotriveşte vânzării acestor bunuri, pentru a putea valorificate de Prime Insolv Practice IPURL.
„Ce să vând, sufletul?” a întrebat retoric
Constantin Dascălu. Acesta este administrator judiciar şi la SC Apa Grup SA.
Sergiu BĂLĂŞCĂU
CITEŞTE ŞI:
AGA insolventei Termica l-a făcut pe Sandu administrator special
Faliment total Termica - Apa Grup : Angajaţii acasă, lichidatorul n-are ce vinde
