Cu o grădină lângă casă, cu muncă și cu multă dragoste pentru plante ar trebui să trăim fără grija zilei de mâine, ne spune tanti Maria, femeia care a reușit o performanță mai puțin întâlnită: și astăzi cultivă cartofii din sămânța pe care o păstrează încă din 1962.
Este știut faptul că România, și Botoșaniul nu face excepție, are un sol cu un potențial de fertilitate foarte ridicat.
Pentru a înțelege potențialul real al țării noastre, e bine să știm că 64% din totalul solurilor la nivel mondial au o fertilitate scăzută și foarte scăzută. În timp ce în România fertilitatea scăzută ajunge la 51% din suprafață. Potrivit specialiștilor, 28% din suprafața agricolă a României este considerată a fi ridicată și foarte ridicată (spre comparație, procentul la nivel mondial al solului fertil de calitate ridicată și foarte ridicată este de abia 11%).
Să mai adăugăm la cele de mai sus încă o statistică: din întreaga suprafață a Terrei, doar 29,2% îl reprezintă uscatul, restul este apă. Din acest uscat, dacă tragem deoparte suprafețele locuite, șosele, aeroporturi, stadioane, asfaltul urban etc., doar 6% se folosește pentru agricultură.
Doar 6% asigură 95% din hrana omenirii.
Nu degeaba bunicii noștri se simțeau legați de glie și în numele pământului s-au dus lupte crâncene în istorie.
Maria Țăran s-a născut la Corni, într-o familie cu doi copii. Ambele fete. Chiar dacă de câteva decenii trăiește în Poiana Stampei, din județul Suceava, femeia este încă legată de locurile natale. Și nu e doar un fel de a spune, după cum vom vedea.
Maria Țăran este un fenomen.
Simplă, fără multă carte, cu o dârzenie specifică bărbaților, înțeleaptă cât să nu cadă în patetismele rurale, spune că secretul reușitei în viață este munca. Asta a făcut de când era mică și asta continuă să facă zi de zi.
Despre Maria Țăran se vorbește nu doar în jurul Dornelor. Este cunoscută în toată țara, acolo unde participă la târguri și festivaluri agricole sau de folclor.
Se mai spune despre ea că de 20 de ani nu a mers la piață. Oamenii o apreciază și nu de puține ori au existat voci care au spus că oficialii din Ministerul Agriculturii ar trebui să ia lecții de la tanti Maria.
A fost chemată deseori să organizeze și să planteze legume pe hectare întregi de grădină.
Așa s-a întâmplat și vara trecută, când starețul unei mănăstiri a apelat la ajutorul ei pentru a planta nu mai puțin de 8 hectare de pământ.
Protos. Paisie Furdui, starețul Mănăstirii Bârnova, din județul Iași, recunoaște că datorită Mariei Țăran grădina a înflorit la propriu. Mai ales că, de câțiva ani, călugării de la Bârnova cultivă doar legume bio, deținând în acest sens chiar și un certificat.
”Maria Țăran, femeia care nu a fost la piață de 20 de ani, a venit la Mănăstirea Bârnova să ne arate cum trebuie să fie cultivate legumele bio”, spune Protos. Paisie Furdui, starețul mănăstirii ieșene.
Starețul dă mărturie cu privire la pasiunea Mariei Țăran pentru legumicultură și pentru tot ce înseamnă agricultură.
”Am rugat-o să vină la noi la mănăstire să înființăm o grădină de legume. Am produs aici câteva legume foarte căutate”, spune Protos. Paisie Furdui.
Mănăstirea are aproape 8 ha certificate bio și, spune călugărul stareț, toate legumele sunt sănătoase.
Femeia spune că pământul este roditor peste tot unde mâna omului îl atinge. Desigur, mai trebuie și ajutat, dar și aici iscusința își spune cuvântul. Pentru că, între chimicalele care otrăvesc plantele și îngrășământul natural, mereu va opta pentru cea din urmă variantă.
”Eu la mănăstirea Bârnova am fost chemată de părintele stareț să fac o grădină bio. Terenul este alimentat cu mraniță de capră, nu cu concentrat natural. Plantele mă ascultă și aici, la Bârnova”, spune Maria Țăran.
Și arată cum dintr-un singur cuib, a scos nu mai puțin de 50 de cartofi.
”Sămânța este din 1962, de când s-a înființat colectivul”, spune tanti Maria.
De peste jumătate de secol păstrează sămânța de cartof adusă din Cornii Botoșanilor. Plus că sunt foarte gustoși și sănătoși, spune și starețul.
De mulți ani, în fiecare primăvară sau toamnă, grădina din Poiana Stampei, județul Suceava, este vizitată de ziariști din țară. Tuturor, tanti Maria le vorbește despre tot ce a învățat acasă, în Corni, de la părinții săi.
”Părinții mei din comuna Corni, județul Botoșani, așa m-au învățat”, spune de fiecare dată femeia care deține cea mai frumoasă grădină din Țara Dornelor.
Și își mai amintește tanti Maria că, pe când era acasă la Corni, țăranii nu mergeau la piață sau la magazin pentru a cumpăra legume sau fructe, așa cum se întâmplă astăzi.
”Mama mea așa m-a învățat. Ea nu cumpăra nimic, nici măcar ulei. Avea floarea soarelui, făcea ulei, sfecla o ducea la Bucecea, de unde aducea zahărul. Doar orezul îl cumpăra. Ea m-a învățat să pun murături, să fac zarzavaturi, ciuperci murate, fasole verde murată. Așa mi-am învățat și copiii, pentru că așa e sănătos. Am grădină, livadă, seră și iaz cu pește”, spune într-un interviu Maria Țăran.
Nu cumpără nici măcar sămânță. Strânge tot de la an la an, unele fiind păstrate încă de când trăia mama ei, la Corni.
”Dacă ești o bună gospodină economisești bani și nu cumperi legume, fructe, zarzavaturi. Dar trebuie muncă. Eu până seara stau în solar, în grădină, vorbesc cu legumele. Exact cum îngrijești un copil, așa ai grijă de o grădină. Nu ai cumpăra atâta alimente din comerț care nu sunt sănătoase”, povestește în fața unui microfon Maria Țăran.
A plantat anumite specii de plante care altădată nu se plantau în zona Dornelor. Vița de vie, porumb, grâu. Aproape tot ce planta la Corni a dus și în grădina din Poiana Stampei.
”Mama mea a fost o gospodină extraordinară. Ne-a învățat pe amândouă, pe mine și pe sora mea, să fim gospodine și să muncim”.
Într-un ținut cu pământ bun, roditor, oamenii sunt săraci. În județul Botoșani oamenii au grădini, dar legumele și fructele sunt cumpărate de la supermarket sau de la piață.
Tanti Maria, care se mândrește cu părinții ei, este de data aceasta foarte categorică: oamenii nu muncesc!
”Dacă ai crescut într-o familie în care se muncește, atunci ai de toate. Dacă nu, te duci cu plăsuca să cumperi… Pământul e foarte bun la Botoșani. Mama mea, când trăia, punea cartof de lună, îl scotea și în locul cartofului punea varză. Până în noiembrie scoteam și varză. La Botoșani este mult mai bun terenul. Dacă nu lucrezi nu se face nimic”, spune Maria Țăran.
De ce sunt, totuși, atât de săraci botoșănenii?
”Trebuie să muncești, altfel nu ai. Noi acasă am fost două fete. Mama la serviciu, tata la serviciu. Era tot pus în ordine. Roșii, ardei, vinete, harbuz, zămos, cartof, mazăre. Eu așa am crescut, am muncit de mică. Într-un județ intră și bune și rele, nu poate să fie toată lumea harnică sau toată lumea puturoasă. Dar dacă unul muncește și zece nu, atunci avem o comună leneșă”, spune răspicat tanti Maria.
A vrut să le arate oamenilor cât de multe se pot face pe o grădinuță mică.
”Am făcut iaz de pește, merg și pomii aici, și legumele, și fructele. Dar trebuie multă muncă și să pui suflet. Eu stau primăvara, când le pun, și vorbesc cu ele, și văd că a doua zi sunt mai mari. M-aș îmbolnăvi să nu le pot vorbi. De multe ori sunt obosită, dar când știi că cineva te așteaptă să îi dai o lingură de apă e musai să vii”.
Când nu mai poate strânge recolta, tanti Maria își cheamă consătenii în grădină.
”Cât au strâns atât au luat, eu am făcut dulceață, ce să fac acum cu atâtea coacăze? Au venit oamenii, și-au făcut și ei dulcețuri acasă”, spune Maria Țăran.
O lecție de care România are nevoie. Pentru că, înainte de a ne plânge de sărăcie, ar trebui să privim către cea mai mare bogăție pe care o deținem: pământul. Dar secretul, ne spune tanti Maria, este unul singur: munca.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
