A intrat în lumea afacerilor undeva prin 1993 și a rămas în domeniu, încăpățânată să urmeze calea succesului și să aducă în comunitatea în care trăiește, ceea ce lipsit.
Daniela Șfaițer este printre primele femei din Botoșani care a intrat în această lume a businessului. Și s-a descurcat.
Afacerea sa dorește să o transmită mai departe fiicei mai mici, Alice.
Iar ea intenționează să-și urmeze un alt vis, acela de a înființa o fundație care să vină în sprijinul oamenilor mai puțini norocoși.
„Atunci când vine omul la mine îl văd cu ochii în lacrimi, femeile au poziția mâinilor așa (n.r. împreunate) sau bărbații pun mâinile la spate, eu îmi dau seama, le văd durerea. Eu sunt născută la o zi mare, pe 2 februarie. Așa mi-au spus toți preoții că eu sunt lăsată să dau, deci nu pot să-i las să iasă fără ceva, cât de puțin. Le văd durerea și disperarea, trebuie să fie cineva să le ajute. Și îi ajut pe toți indiferent ce probleme au, mai ales copiii bolnavi”,
Daniela Șfaier, antreprenor
Soția omului de afaceri Cornel Șfaițer a împărțit dintotdeauna.
A învățat că din ceea ce ai trebuie să dăruiești și celor care nu au. Contribuie cu bani la înmormântări, pomeniri, cazuri medicale. Ajută atunci când i se cere.
„Bogatul trebuie să facă zeciuiala. Zeciuiala înseamnă a zecea parte, sau poate să fie chiar mai mult, din câștigul lui să dea săracilor. Nu luăm nimic cu noi, să asociem trupul cu sufletul. Deci, trupul nu merge fără suflet. Sufletul dacă nu este împlinit nu merge mai departe, trupul merge, dar sufletul stă pe loc și nu realizezi nimic. Te uiți în gol ... asta se cheamă depresie. Din depresie poți să ieși discutând foarte mult cu cineva, înțelegându-l și dându-i sufletului ce are nevoie. Sufletul ce are nevoie? Dragoste, înțelegere. Zeciuiala asta trebuie făcută de mai multe ori pe an, nu numai o dată. Ajut pe toată lumea, indiferent cine. Mă cunosc toți pe stradă, e chestia aia de a da și îmi face plăcere și nu îmi pare rău deloc și să nu îți pară rău deloc când dai ceva”,
Daniela Șfaier, antreprenor
A reconstruit și o casă pentru o familie din Vorona. Știe cum este viața cu lipsuri, pentru că a fost și ea acolo, în prima partea a vieții.
„Am pornit de jos, am rămas orfană de la 16 ani, fratele meu 12 ani, mama infirmieră. Am luat viața și mi-am asumat-o. Mi-am dat seama că trebuie cineva din familia noastră ... mama plângea, nu știa ce să facem. Și așa încetul eu am preluat, fratele meu era mai mic, diferența de patru ani totuși este ceva. Și atunci am luat eu capul familiei și atunci am zic că trebuie să pot, ”
Daniela Șfaier, antreprenor
Nu donează către ONG-uri, a făcut-o în trecut și a aflat ulterior că sumele donate de ea au ajuns în altă parte, nu la cazul social.
„Am luat-o în barbă și m-am supărat foarte tare, banii aceia nu au ajuns unde trebuia. Și iau cazul ca atare, le cer contul, le pun banii în cont și îi ajut așa cât au nevoie. Deci, eu vreau să facă o fundație eu pentru copiii mei care sunt din zonă. Nu m-am gândit cum să se numească, un nume așa Îngerul Păzitor. Oamenii să vină să găsească o masă caldă, ca un fel de centru social. Chiar nu știu, am să mă gândesc anul acesta că am mai mult timp. Am angajații pe care i-am pus pe picioare, fetele sunt pe picioarele lor”,
Daniela Șfaier, antreprenor
Însă vrea ca după ce predă ștafeta afacerilor să se ocupe de ceea ce-i place cel mai mult: să ajute.
„Unde mă văd peste 5 - 10 ani? Făcând așa ceva. Să și mă plimb, dar în primul rând eu știu că sunt făcută pentru a ajuta oamenii. Vreau să fac ceva frumos, să fie lăsat după mine, să-și aducă lumea aminte de mine că totuși am fost un om bun, cu toate greșelile. Nu am fost numai înger, am și eu greșelile mele, necazurile mele, dar m-am ridicat ca Pasărea Phoenix. Am avut oameni care m-au ajutat, profesori, doctori, foarte mulți preoți, toți preoții de la Putna m-au ridicat prin vorbe și prin pilde. Trecutul este trecut, trebuie să privim spre viitor, să avem încredere în noi, în inima noastră, în Dumnezeu, în oameni, în flori și în gâze. Totul este legat și numai așa putem face, ”
Daniela Șfaier, antreprenor
Nu s-a gândit încă la numele pe care-l va purta fundația, dar știe sigur că vrea să lase ceva comunității, ceva care să aducă aminte de Daniela Șfaițer, femeia care a trăit pentru familie și semenii ei.
