Croatul a plecat în Italia la 19 ani, iar mai apoi a ajuns să evolueze inclusiv la Botoșani.
Marko Dugandzic a scris o pagină importantă în istoria Rapidului, fiind golgeterul Ligii 1 din sezonul trecut.
După un 2023 pe care-l nu va uita prea curând, croatul încheie anul cu un premiu individual, acordat în cadrul Anchetei Gazetei Sporturilor, fiind „Cel mai bun fotbalist străin”
Acesta dezvăluie într-un interviu pentru gsp.ro de ce a eșuat în Italia și cum a ajuns la FC Botoșani.
- Marko, m-am uitat peste CV-ul tău și ai jucat în Italia, la Ternana, dar ai fost un sezon la Matera, un club din Serie C. După care te-ai întors la Osijek. Ce s-a întâmplat în Italia? Nu te-ai adaptat, ce s-a întâmplat?
- Am plecat în Italia la 19 ani. Am mers în Serie B. Am avut și performanțe la naționala U19, iar Ternana m-a văzut. Știți cum se spune, în Italia le e mereu greu tinerilor fotbaliști să se adapteze. Pe vremea aia, acum șase, șapte, opt ani, era și mai greu. La vreo două, trei săptămâni după ce am ajuns acolo, antrenorul și directorul sportiv, care au avut încredere în mine, au plecat.
- Adică ai trecut prin momente delicate.
- A fost foarte greu după asta. Mai mult, în perioada aceea am avut o mulțime de accidentări. Orice fel de accidentare pe care ți-o poți imagina! A fost un moment foarte complicat pentru mine. Când am părăsit Ternana, m-am operat pe banii mei. Apoi, am plecat în Serie C, pentru un sezon în care să revin să joc. Am stat acolo un an, după care m-am operat la mână. Dacă vă amintiți, mereu purtam bandaje.
- Nu era o superstiție, cum e la Benzema? Mulți fotbaliști încearcă să-l imite acum.
- Nu, nu. Încă simt durere dacă mai cad în timpul jocului, nu știi niciodată ce se va întâmpla. Dacă pic într-un anumit unghi, poate fi foarte rău. Port bandajul pentru protecție. M-am operat, am purtat ghips patru luni, a fost o intervenție foarte complicată. După aceea, m-am întors acasă. Nu mă mai antrenam, mi-a fost greu să mă obișnuiesc. La scurt timp, am ajuns la Botoșani, în acea iarnă.
- Cum de ai ales Botoșani? E un oraș mic în nordul României, fără multe activități. De ce Botoșani? Și care a fost prima impresie?
- Am fost foarte sceptic cu privire la România.
- De ce?
- Așa e senzația în Europa, în Balcani. Oamenii care nu au fost în România nu prea au o părere bună despre țară. De asemenea, am văzut și unde este Botoșaniul... La capătul lumii! Ha, ha, ha! Eram foarte sceptic în legătură cu ce fac, unde mă duc. Aveam, din nou, niște oferte din Italia, dar, cum am zis, nu mi-a fost așa ușor acolo. Am vrut să încerc ceva nou.
- Și cum a fost?
- Încă din prima zi, la Botoșani a fost complet diferit față de cum mă așteptam. M-am simțit ca acasă din prima zi. Depinde și de oamenii din club, din oraș. M-am simțit foarte bine încă din prima mea zi în România. E a doua casă pentru mine, pentru că, oriunde aș fi mers, aveam o senzație plăcută.
