Fiecare fotografie este ca o invitație inepuizabilă la deducție și speculații.
Este cu adevărat extraordinară capacitatea unei fotografii de a stârni imaginația, de a declanșa o reverie, o fantezie, poate uneori amintiri de vise și de fantasme, în care se amestecă experiențe ale realității, lecturi de romane, viziuni de film. Astfel, ne putem recunoaște, grație educației noastre sentimentale, în ceva care, deși nu ne este necunoscut, deși niciodată nu a făcut parte din experiența noastră vizuală pe parcursul vieții noastre, ni se pare familiar.
Ce îl determină pe om să folosească un mediu atât de expresiv? Motivele sunt multiple, iar în cazul lui Marius Petrescu motivația vine dintr-o căutare interioară profundă, dintr-o dorință de a găsi răspunsuri la întrebări care apar din adâncurile sufletului și care privesc în mod direct motivul existenței noastre, scrie Ioan Serediuc despre artistul din Dorohoi, pe care spune că l-a întâlnit pentru prima oară cu un Nikon pe umăr, la Galeriile de Arte ”Ștefan Luchian” din Botoșani.
”Un om discret și de o modestie rar întâlnită de mine la un fotograf, Petrescu încerca să se miște fără să atragă atenția celor din jur , fotografiind cu sfiala celui care nu vrea să deranjeze,dar cu sufletul deschis și cu bucuria unui copil aflat în fața unei vitrine pline cu jucării. Atunci am aflat că lui Marius Petrescu îi plac provocările și că lucrul acesta presupune mult mai mult decât să te plimbi cu un aparat foto ultra-performant pe stradă. Înseamnă, pe lângă stăpânirea funcțiilor aparatului, capacitatea de a spune povești narative vizuale, captarea momentelor și abilitatea de a surprinde esența unor personaje”,
Ioan Serediuc
Cu o imaginație și o creativitate demnă de invidiat, ne mai dă mărturie Ioan Serediuc, Marius Petrescu a descoperit, de-a lungul timpului, un inedit potențial artistic în micile și banalele obiecte pe care le cunoaștem cu toții: chibriturile…
Artistul și-a imaginat și animat o parte din fotografiile sale cu bețișoarele de chibrit, dând viață micuțelor așchii de lemn pe care le-a ”umanizat” în diferite ipostaze surprinzătoare ca atitudini, amintind de comicul gag-urilor prezente în desenele animate.
Decorul și recuzita sui-generis au fost asigurate, în scopul realizării efectului tridimensional ,prin animarea cadrelor cu ajutorul unor obiecte miniaturale, multiplicarea simultană a perspectivelor și a elementelor de peisaj și dispunerea lor după capriciile unei ordini numai de artist știute.
Omuleții de chibrit ai lui Petrescu pot stârni râsul, rușinea, reflecția, neîncrederea și uneori deznădejdea – sugestii și uimiri ale unei lumi în care liliputanele personaje dialoghează cu simțurile noastre, în limbajul realității, într-o viziune stilistică cu totul originală.
Textul integral AICI
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
