Copiii au fost actorii principali la cea de-a VIII-a ediție a Galei Angelica Gherman. Organizatorii au premiat compuneri despre „școala online în pandemie” scrise de elevi din ciclul primar.
Gala este organizată an de an în memoria învățătoarei Angelica Gherman, care a predat timp de 37 de ani la Școala Gimnazială nr. 13 din municipiu, fiind și autoarea mai multor cărți școlare. Trista misiune de cinstire a memoriei sale a fost asumată de Asociația B-Right Media prin Raluca Bălășcău, fiica regretatei învățătoare.
Trei copii au impresionat prin modul în care au descris cum se desfășoară școala online în pandemie, deși misiunea de selectare a celor mai reușite a fost una dificilă, toate scrierile elevilor având o încărcătură emoțională deosebită.
De aceea, Botoșăneanul și-a propus ca zi de zi începând de astăzi, să publice câte o compunere transmisă în cadrul Galei Gherman. Am considerat că aceste gânduri ale copiilor trebuie să fie cunoscute și de noi, cei mari, pentru că exprimă cel mai bine cât de mult apasă această criză sanitară pe sistemul educațional și pe întregul nostru mod de viață.
Astăzi vom începe cu compunerile premiate.
Iosif Băltuță de la Liceul Tehnologic Nicolae Bălcescu Flămânzi, a câștigat premiul I, acesta fiind recompensat cu un set format din tabletă, tastatură, stylus și mouse.
„Până anul acesta viața mea curgea în mod natural așa cum eram cu toții obișnuiți, adică mersul la școală unde mă întâlneam cu doamna învățătoare și colegii, scrisul temelor, joaca afară cu copiii, de după teme, timp liber petrecut alături de familie prin diverse locuri și alte activități, trăiri normale.
Deodată niște animăluțe mici așa ca un fel de arici, au început să viziteze fiecare parte a acestei lumi mari, prin urmare să îmbolnăvească întâi unul, apoi o mie, după aceea un milion, iar într-un final zeci de milioane de oameni. Din acel moment părinții și profesorii noștri s-au îngrijorat îngrozitor, așa că de atunci au încercat tot posibilul de a ne ajuta în privința educației, până când s-a produs o schimbare radicală pe care nimeni nu o credea posibilă: schimbarea dormitorului meu în clasa a IV-a. Am înțeles pe deplin importanța respectării regulilor care de către mine oricum erau respectate și înțelese cu ajutorul părinților.
Tata mereu spunea: „buturuga mică răstoarnă carul mare” și iată că se adeverește în privința acestui virus mic, dar puternic. Eu cred că vom depăși momentul cu succes însă școala online este ceva special, nemaivăzut în România, iar această pricină mă ajută să înțeleg cât de valoroase sunt clipele petrecute alături de colegi și de doamna învățătoare.
Acum știu cât de bine și cât de multe pot învăța atunci când mă aflu la școală, liber să întreb, liber să ascult învățăturile doamnei, liber să văd planșele, hărțile și diversele materiale aduse de către doamna și liber să vorbesc cu colegii mei despre noile învățături cumulate în timpul orelor. Un singur lucru este important: școala online nu este pentru copii, pentru copii e școala, pentru copii e doamna învățătoare, pentru copii sunt pauzele petrecute pe terenul de sport sau plimbatul cu bicicleta. Aș putea să fac școală online, dar aș prefera să fac atunci când doresc eu, nu când doresc acei arici neobrăzați și mici. Am înțeles că trebuie să „mergem” și la această școală online pentru a aduna mai multe cunoștințe. Nu putem să ne lăsăm creierul într-o astfel de vacanță îndelungată pentru a uita informațiile valoroase, așa cum am decis să participăm la această școală deosebită online.
Așa cum terenul de fotbal nu încape în dormitorul unui fotbalist, așa cum bazinul de înot nu încape în dormitorul unui înotător, așa cum sala de teatru nu încape în dormitorul unui actor, tot așa nici școala cea galbenă cu ferestre mari, nu încape în dormitorul meu.
Important e să reușim să-nvățăm cât mai multe lucruri la școala din dormitorul nostru și să ne mutăm cât mai repede la școala mult dorită.
Am spus școală și atât, fără online”.
Ecaterina Fegher, de la aceeași unitate de învățământ, s-a clasat pe locul al doilea și ca premiu a primit un smartphone.
„Eu sunt Șobi, o pisicuță născută, crescută în pandemie. Dar nu despre mine este vorba: astăzi voi spune povestea unei prietene, Ecaterina. Povestea ei poate fi povestea multora...
Am fost adusă să o ajut: să prindă șoareci, la cascadorii, credeam eu! Dar, nu. E o luptă cu butoanele, cu laptopul, cu cifrele, cu literele, cu înmulțirea, cu auzul și cu scrisul corect, o luptă pe care fetița mea trebuie să o câștige.
În fiecare zi se pregătește „de luptă”: își aduce ghiozdănelul cu pixuri, cărți și caiete, i se alătură din laptop glasuri vesele. Unele sunt cunoscute: Teo, Maia, Ștefi, Amalia. Mi-au spus papagalii și cățelul că dormeau zile întregi după vizita lor. Acum avem o casă mare și goală, doar pentru noi. Răsună vocea caldă a doamnei: Ați înțeles?
Nu. Nici Ecaterina, nici colegii, nimeni nu a înțeles nimic din ceea ce se întâmplă...
Îmi așez boticul pe lăbuțe, mă așez pe fotoliul roz, torc și visez că „totul va fi bine”.
Toți visăm...”
Pe poziția a treia s-a situat Andrei Popescu de la Școala Gimnazială 10, răsplătit cu o imprimantă multifuncțională.
„Anul acesta a trebuit să facem o altfel de școală și anume școala online.
Deși mi-a fost greu, până la urmă m-am obișnuit. Școala făcută pe platformă are și lucruri bune și lucruri rele. Îmi place la școala online că nu mai trebuie să port mască, că stau mai comod la biroul meu mare și sunt ferit de acest virus numit Covid. Cel mai mult îmi convine că mă trezesc mai târziu.
Un alt lucru bun e că nu-mi uit lucrurile acasă, deoarece am toate cele necesare pentru lecții, la îndemână. Faptul că nu mai dăm teste mă bucură dar mă și întristează, pentru că prin teste ne verificăm cunoștințele dobândite.
Vreau să amintesc și de lucrurile care nu-mi plac la această școală de acasă. Cel mai mult regret că nu o pot îmbrățișa pe doamna învățătoare și că nu mă pot juca cu colegii în pauză. Ce e trist e că nu mai sunt „librăria” clasei, adică nu mai împrumut: stilouri, caiete, creioane și carioci.
Se apropie Crăciunul și realizez că anul acesta nu mai putem face serbarea din cauza restricțiilor. Un lucru foarte rău la școala online este că stau prea mult în fața calculatorului.
Vreau să merg la școala normală, să am voie să-mi îmbrățișez colegii, să învăț și să respir fără RESTRICȚII!”.
Zi de zi Botoșăneanul va publica pe rând toate compunerile transmise de elevii care au participat la concurs.
DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL:
