“DACĂ DAI BANI REZOLVI MAI REPEDE CE AI DE REZOLVAT ATÎT ÎN ROMÂNIA CÎT ŞI ÎN ITALIA” Gino Tortomasi este directorul general al firmei GT Company din Botoşani. Societatea a fost înfiinţată în 1996, activează în industria confecţiilor şi asemeni celorlalte firme de profil din Botoşani înregistrează dificultăţi din cauza aprecierii leului faţa de moneda unică europeană. Totuşi, potrivit Topului Judeţean al Firmelor întocmit de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură, se află între primele 200 ale Botoşaniului ca profit şi cifră de afaceri. Societatea are în jurul a 500 de angajaţi, iar în 2004 a avut o cifră de afaceri de 74,4 miliarde lei vechi şi un profit de 2,6 miliarde. Investiţia în România este pentru Gino Tortomasi total diferită faţă de una în Italia, iar Botoşaniul pare să fie altul văzut fiind prin ochii unui străin. - Care e principala problemă cu care v-aţi confruntat de cînd aţi investit la Botoşani? - Probleme nu prea au fost pînă acum. Probleme au început să apară după aprecierea monedei unice europene faţă de euro. - Cu ce diferă o investiţie în Romania faţă de una în Italia? - Diferă, de exemplu, prin modul în care se face racordul la reţeaua de utilităţi. În Italia îţi construieşti fabrica, iar gazul, apa, curentul şi toate celelalte le ai la poartă. Aici trebuie să faci o mulţime de cereri, te branşezi pe banii tăi şi tot ai o mulţime de probleme. Vrei să faci contract la energie, afli că punctul de transformare e prea departe. După ce rezolvi şi cu punctul TRAFO şi vrei să cumperi 2.000 de kilowaţi, ţi se spune că nu pot să-ţi dea decît 1.000 de kilowaţi. Cum să se întîmple aşa ceva cînd eu vreau să cumpăr marfă de la tine şi să ţi-o plătesc? - Mulţi investitori reproşează Romaniei birocraţia excesivă. Este într-adevăr nivelul acesteia mai mare decît în Italia sau în alte ţări din occident? - Depinde la ce fel e birocraţie vă referiţi. - De exemplu, la numărul hîrtiilor pe care trebuie să le faceţi, pentru a obţine o autorizaţie de construcţie - Birocraţie este şi aici, şi în Italia, n-aş putea spune că în Botoşani sau Romania e mai mare decît cea din Italia. Problema este de fapt corupţia. Dacă dai bani rezolvi mai repede ce ai de rezolvat atît în Romania, cît şi în Italia. - Vi s-a cerut mită pentru obţinerea unor autorizaţii sau pentru eliberarea a diverse acte necesare desfăşurării activităţii? - Direct şi personal nu mi s-a cerut niciodată. - Cît de mult v-a afectat aprecierea leului faţă de moneda unică europeană? - Foarte mult. Există chiar riscul falimentului. La noi contractele se fac pe jumătate de an şi eu nu pot să spun partenerilor mei că în Romania s-a modificat paritatea şi trebuie să schimbăm clauzele contractelor. Noi lucrăm doar pentru export şi încasăm doar în euro. Cu suma în euro cu care ieri plăteam salariile şi utilităţile, astăzi nu mai pot să le plătesc, trebuie să mai pun ceva. Se ajunge să nu se mai pună problema profitului, ci a posibilităţii de continuare a activităţii. Marea problemă este însă competiţia cu China. Au plecat acolo italieni, s-au deschis fabrici, stau doi-trei ani pe 10.000 euro salariu pînă ce chinezii învaţă, oamenii practic nu sînt plătiţi, iau 50 de euro salariu pe lună şi vin cu nişte produse foarte ieftine. Noi, deşi euro a scăzut, iar utilităţile s-au scumpit, nu putem mări preţurile pentru că ar fi sub cele aduse din China şi am pierde produsele. Stau şi mă întreb unde se va ajunge cu această globalizare? Înainte se ştia că Italia, Franţa, sînt ţări cu tradiţie în confecţii şi vînd în Germania şi în altă ţară. Acum nu se mai ştie nimic. Nu ştiu ce se va întîmpla cu industria confecţiilor. « Ceea ce în Italia făceam cu 200 de oameni, aici fac cu peste 400 » - Orice popor ar trebui însă să se bucure atunci cînd moneda naţională se apreciază faţă de valuta convertibilă - Noi, fabricile de confecţii care lucrăm pentru export, nu ne bucurăm. - Aţi mai fi obţinut profitul de miliarde din Romania dacă investiţia era făcută în Italia? - Nu cred că sîntem cea mai profitabilă societate din Botoşani, sînt altele care au avut profit mult mai mare. Categoric nu am fi obţinut însă acelaşi profit dacă investeam exact aceeaşi bani în Italia. Acolo trebuia să dau 2.000 euro salariu, erau o mulţime de alte cheltuieli şi nu se putea obţine profit. Aici forţa de muncă este însă mult mai ieftină. - Jonathan Scheele, cînd a fost la Botoşani, a prezis că în cîţiva ani industria în sistem lohn îşi cam va închide porţile în Botoşani şi va migra spre Republica Moldova şi Ucraina - În cîţiva ani Moldova şi Ucraina vor ajunge la nivelul de astăzi al Romaniei şi nu are rost să faci o investiţie mare pentru doi-trei ani. Cele două ţări se află în situaţia în care era acum cîţiva ani Romania faţă de Ungaria, cînd oamenii din Satu Mare munceau în Ungaria. Graniţa cu Moldova este foarte aproape, iar pînă în Ucraina sînt 30 - 40 de kilometri. Informaţia circulă, se poate trece dintr-o parte în alta, oamenii ştiu cît se plăteşte aici şi nu poţi să le dai salarii cu mult mai mici. - În Moldova salariile sînt totuşi considerabil mai mici în comparaţie cu Romania - Diferenţa nu este chiar atît de mare. Am strîns informaţii despre Moldova, am fost în Ucraina şi am discutat cu oamenii de acolo şi am aflat că trebuie să dai şi acolo un salariu de măcar 150 de euro, care să nu fie jignitor nici pentru oamenii de acolo şi să le asigure o minimă decenţă. Dacă adăugăm toate celelalte cheltuieli generate de înfiinţarea unei fabrici nu prea mai este rentabil. În plus, o bună parte din locuitorii acestor ţări au plecat deja la muncă în străinătate, iar Moldova este mică, cred că nu este nici cît Moldova de aici, din Romania. - Dar Ucraina este mare ... - Da, dar este instabilă politic. Şi Moldova este instabilă politic. Trebuie să mai treacă cîţiva ani pentru ca investitorii să aibă o anumită siguranţă. « Este o ruşine pentru Italia ce se întîmplă pentru că nu avem structurile necesare de primire a străinilor » - Muncesc mai puţin sau mai slab calitativ romanii decît italienii, spaniolii, germanii? - Şi romanii, şi spaniolii, şi italienii muncesc la fel. Productivitatea muncii, ritmul de muncă, este însă mai scăzut aici. Ceea ce în Italia făceam cu 200 de oameni, aici fac cu peste 400. A trebuit să angajez o mulţime de oameni ca să ajung la producţia pe care o doream şi care aş fi avut-o în Italia dacă aveam mult mai puţini angajaţi. - Romanii sînt însă obişnuiţi ca 200 de muncitori să nu însemne foarte mult. Înainte de revoluţie fabricile obişnuite aveau 1.000 - 2.000 de oameni - În Italia cele mai mari au 400 şi le-aş putea spune şi acum care sînt acelea. Firmele au 100 - 200 de angajaţi cu care îşi fac toată treaba. Şi la noi a fost o perioadă în care se lucrau cu foarte mulţi oameni, însă aceea s-a terminat prin anii 1950 - 1960. - Atunci de ce în Italia, pentru aproximativ aceeaşi muncă, se iau salarii de peste 1.000 euro, iar în Botoşani doar 150 euro? - Pentru că voi abia acum intraţi în Europa, mai exact în 2007. Să ştiţi însă că în Italia 1.000 de euro este un salariu de foame. La noi prin trecerea la moneda unică europeană, ceea ce cumpărăm acum cu 1.000 de euro înainte am fi cumpărat cu 500. O familie trebuie să aibă măcar 2.500 euro pe lună pentru că vine gazul, vine lumina, vin taxele, vin impozitele şi 500 de euro se duc pe lună numai cu acestea. - Dar Italia cum este afectată de valul de emigranţi romani? - Eu fac parte dintr-o familia care e emigrat în urmă cu decenii în Germania. Aceasta era însă pregătită pentru primirea străinilor. Fiecare avea asigurat un dormitor, o baie, un minim de confort. La noi însă unii emigranţi dorm prin parcuri. Este o ruşine pentru Italia ce se întîmplă pentru că nu avem structurile necesare de primire a străinilor. Dacă nu sîntem capabili să le oferim un minim de trai ar trebui închise graniţele şi să le spunem de la frontieră să se întoarcă. « Am învăţat un lucru : de Biserică şi de politică nu vorbeşti nimic » - Plecarea a zeci de mii de botoşăneni în Italia, Spania şi alte ţări din Occident a produs adevărate drame, s-au destrămat familiii, sînt copii care au ajuns pe drumuri, numărul divorţurilor este într-o continuă creştere. Cît credeţi că o să mai dureze acest exod al forţei de muncă botoşănene spre Italia, Spania? - Nu va mai dura mult. Deja unii dintre cei care au plecat au început să se întoarcă. În afara romancelor care s-au căsătorit şi s-au stabilit în Italia, 99% din cei care vin în Italia vor să facă bani pentru o casă şi o maşină, după care încearcă să îşi găsească un loc de muncă bun în Romania. Romanii, ca şi italienii, vor o casă, o maşină şi să aibă bani să iasă la restaurant, la o pizza. Şi eu aveam mari probleme în trecut cu plecările la muncă în străinătate. Anual plecau 50 - 60 de angajaţi. Acum însă ritmul a scăzut şi situaţia s-a mai stabilizat. - Cum vi se par politicienii de aici faţă de cei din Italia? - Am fost în multe ţări, din Germania pînă în Portugalia, şi am învăţat un lucru, de Biserică şi de politică nu vorbeşti nimic. - Dacă aţi fi parlamentar roman şi aţi putea propune adoptarea unei legi, care ar fi aceasta? - Cum spuneam, de Biserică şi politică, nu vorbesc. - Unii străini spun despre romani că au o părere mai proastă despre ei, faţă de aceea pe care o au alte naţii despre romani. Cît adevăr este în această chestiune? - Nu prea cred că este aşa. Chiar dacă o spun, nu gîndesc aşa ceva. Stau de 16 ani printre romani ... - Se spune însă şi despre italieni şi alţi occidentali că fac în Botoşani, în Romania, lucruri pe care nu şi le-ar permite să le facă în propriile ţări? - Nu prea înţeleg - De exemplu, în Italia nu îşi permit să parcheze pe "interzis", dar în Romania fac acest lucru pentru că e Romania şi nu Italia - Să ştiţi că italienii care parchează neregulamentar în Romania, fac acelaşi lucru şi în Italia. Noi, italienii, sîntem la rîndul nostru de mai multe feluri, din nord, din sud, din est şi din vest. Cum cobori spre sud, începînd cu Roma chiar, nu se mai respectă nici reguli de circulaţie, nici indicatoare. În Torino, de exemplu, este însă cu totul altceva. Mie nu îmi place însă aroganţa unor italieni, care circulă cu 150 km/h în Romania pentru că amenda e mică şi aruncă 10, 20 sau 30 de euro. Interviu realizat în februarie 2006 Odată cu criza economică survenită în toamna anului 2008 leul s-a devalorizat puternic faţă de moneda unică europeană, iar patronii din confecţii au motive de bucurie. În plus, anunţatul declin al lucrului în sistem lohn încă nu a avut loc. Mai ales după declanşarea crizei şi creşterea cu circa 2.000 a numărului de şomeri din judeţ, exodul spre Italia şi alte ţări vestice a căpătat din nou consistenţă.