„NU EŞTI PROTOPOP DOAR DACĂ AI BARBĂ” La 56 de ani părintele Grigore Diaconu a adunat o vastă experinţă bisericească. A ajuns protopop la doar 29 de ani, iar de o bună perioadă de timp conduce Seminarul Teologic "Sfîntul Gheorghe". Este autorul unor idei inovatoare, precum construcţia unui cimitir privat, în care toate monumentele funerare să aibă aceeaşi formă şi mărime sau amenajarea unui cimitir comun şi pentru ortodocşi, catolici, evrei, adventişi. Este privit ca fiind unul dintre preoţii botoşăneni cei mai deschişi provocărilor lumii moderne. Părintele Diaconu cum se construiau lăcaşuri de cult înainte de 1989, cum se implica Partidul Comunist şi Securitatea în activitatea bisericească şi analizează cîteva probleme ale ortodoxiei de astăzi. - Părinte, a evoluat sau a involuat ortodoxia botoşăneană după 1989? - Desigur că ortodoxia a evoluat. A evoluat foarte mult pentru că s-a dat libertatea de conştiinţă, s-au organizat mănăstirile foarte bine, s-au construit biserici. O dovadă este şi faptul că la Botoşani avem un seminar teologic unde se pregătesc viitorii preoţi şi altul la Dorohoi, deci un judeţ cu două seminarii. A evoluat sigur. - Datele de la recensămînt arată totuşi că numărul botoşănenilor care renunţă la ortodoxie pentru alte confesiuni este în creştere. De ce pleacă aceşti oameni? - Am amintit ca răspuns la prima întrebare că s-a dat libertatea religioasă. Astăzi, fiecare este liber să creadă în ceea ce vrea. Primul motiv pentru care unii dintre creştinii noştri aderă la alte culte ar fi faptul că ei nu au o cultură religioasă. Ei nu ştiu prea multe despre Biserica Ortodoxă. Apoi, cei de la alte culte religioase au un program de viaţă spirituală mai libertin. Nu există post, nu există Sfintele Taine, nu există Sfînta Împărtăşanie. Şi apoi este şi influenţa aceasta din vest, apoi căsătoriile mixte, se căsătoreşte un ortodox cu un creştin după Evanghelie sau cu un creştin care aparţine cultului baptist. Dar nu trebuie să ne îngrijoreze acest fapt. Noi învăţăm că toţii cei ce cred în Hristos sînt creştini. Aşadar, faptul că unii dintre creştini aderă la un cult sau altul n-ar fi o problemă de îngrijorare pentru Biserica Ortodoxă. - Este şi un fenomen reversibil, adică vin oameni de la alte confesiuni spre credinţa ortodoxă? - Vin! Şi cei care vin la ortodoxie sînt creştini fie aparţinînd confesiunii protestante, fie Bisericii Catolice.  Sînt şi asiatici. Ştiţi foarte bine că multe românce au plecat în străinătate. Cînd se reîntorc acasă se căsătoresc cu un cetăţean al ţării respective, iar ei văzînd frumuseţea ortodoxiei noastre, a Bisericii noastre, morala noastră, aderă la Biserica Ortodoxă. Aş vrea să vă spun că după '90 în special, unii teologi profunzi, cu o cultură deosebită, au devenit ortodocşi. O dovadă? Este faptul că acum patru săptămîni, la Paris, Înaltul Prea Sfinţit Daniel a hirotonit un arhiereu francez pentru Biserica Ortodoxă Română din Franţa, care de la catolici a trecut la ortodocşi. « Să obţii o autorizaţie de construire a unei biserici era aproape de necrezut » - Aţi fost protopop înainte de revoluţie la vîrsta de 27 ani. Cum aţi dobîndit o funcţie de o asemenea importanţă la o vîrstă destul de fragedă? - La 27 de ani am fost numit şef de birou administrativ şi la 29 de ani protopop. Atunci a venit o lege, legea numărul 3 din '77, care spunea că toţi preoţii care au depăşit vîrsta de 65 de ani şi sînt în funcţii de administraţie să treacă la parohie şi în locul lor să fie promovaţi tineri. Şi s-a făcut o analiză, destul de riguroasă, foarte riguroasă aş putea să spun, care dintre cei tineri ar putea ocupa această funcţie. Şi nu eram prea mulţi preoţi tineri atunci, gîndiţi-vă că era un singur seminar în Moldova, cel de la Neamţ. S-a făcut deci o analiză destul de riguroasă şi din cei trei candidaţi am fost eu cel care am ocupat funcţia de protopop la Botoşani, care atunci avea un număr de 128 de parohii. Era apreciat ca al doilea protopopiat din ţară ca mărime. Atunci am fost dat ca exemplu în toată Patriarhia. Fiecare protopop trebuia să recomande pe cineva şi fostul protopop m-a propus pe mine. Ca să ocupi o astfel de funcţie trebuie să fii un bun manager, să ştii contabilitate, nu eşti protopop doar dacă ai barbă. - Cît de mult influenţa atunci politica activitatea religioasă? Ca protopop probabil că veneaţi mai des în contact cu autorităţile de atunci, cu liderii partidului, secretarii de partid şi aşa mai departe - Nu prea veneam în contact cu liderii de partid. Pe atunci era departamentul de culte cel care ne transmitea nouă problemele partidului, deci nu prea era permis ca un secretar de partid să vorbească cu un preot sau cu un protopop. Era inspectorul de culte pentru acest lucru. Problema principală cu care ne confruntam noi atunci erau interzicerea de a se zidi biserici. Să obţii o autorizaţie de construire a unei biserici sau a unei case parohiale era aproape de necrezut. Cu toate acestea, în perioada cît am fost eu la Protopopiat, s-au construit din temelie 14 biserici. Depindea de om. El ocupa o funcţie de secretar de partid sau ştiu eu ce altă funcţie de conducere pe vremea aceea, dar dacă el avea o educaţie religioasă de acasă şi o păstra în inima lui, se găseau anumite subterfugii. De exemplu, la Victoria, satul Preafericitul Patriarh, era o biserică din paiantă. Vroiam să facem o biserică din cărămidă. Noi am scos autorizaţie de reparaţie capitală a acestei bisericuţe. A rămas biserica, interiorul, a rămas deci nedărămîta, noi am zidit biserica mare şi cînd am ajuns cu zidul la înălţimea respectivă, biserica cea veche am dărîmat-o. Aşa s-a întîmplat şi la Bucecea. Biserica care există acum este autorizată de comunişti, a rămas tot aşa biserica în mijloc, s-a făcut slujbă în ea, iar cînd s-a acoperit biserica nouă, s-a dărîmat cea veche. - Era o metodă de înşelare, de tragere pe sfoară a autorităţilor de atunci? - Ei ştiau, nu era nevoie, ştiau. Ştiau lucrul ăsta, dar tot ei ne învăţau. Ziceau: «Părinte, încearcă să faci o autorizaţie pentru reparaţii curente sau capitale» şi făceam cum am spus. - Aţi fost înainte de revoluţie duhovnic pentru oameni celebri în România. Cum au ajuns ei tocmai la dumneavoastră, la Botoşani? - Se considera că Botoşanii sînt mai departe de ochii lumii şi atunci cînd veneau aici cu anumite probleme, de învăţămînt, cu inspecţii sau anumite spectacole, veneau şi la Protopopiat sau la mănăstire. Acolo ne întîlneam şi cîteva personalităţi spuneau: «părinte, aş vrea să mă mărturisesc în Postul Mare» şi sigur că făceam acest lucru. Noi am avut noroc în perioada aceea de oameni foarte cuminţi, cu funcţii, cu demnităţi, care au sprijinit biserica. Aşa se explică faptul că la noi s-au zidit 14 biserici, iar la Bucureşti s-au dărîmat cîteva. - Ne puteţi spune cîteva dintre aceste persoane importante care au venit la dumneavoastră? - Eu cred că e bine să lăsăm acestea, fiindcă unii nici nu mai sînt. De exemplu, Dem Rădulescu. Cînd avea spectacole venea la Protopopiat şi s-a întîmplat de cîteva ori să ceară să fie în Scaunul Spovedaniei. « Să transformi avonul în politică este un sacrilegiu » - Protopopiatul Botoşani se confruntă de ceva vreme cu o lipsă de preoţi, mai multe parohii, mai ales din mediul rural, neavînd preoţi. Pe de altă parte avem la Botoşani un seminar teologic pe care dumneavoastră îl conduceţi. Nu este cumva o situaţie paradoxală? - Eu am o altă părere, că înainte de '90 şi pînă prin '97, 2000 încoace, a fost acea lipsă de preoţi. Acum sînt preoţi în toate parohiile mari, statutare. Mai sînt cîteva parohii şi atunci cînd Înalt Prea Sfinţitul Daniel a gîndit să fie seminar la Botoşani tocmai pentru acest fapt a făcut-o. Ştim că din judeţul Neamţ, Suceava, din alte judeţe, nu veneau să ia parohii la Botoşani fiindcă zona noastră este aşa cum ştim, mai săracă şi dacă anul acesta se vor mai hirotoni preoţi cu seminarul sper ca toate parohiile să fie ocupate, să nu mai fie problema aceasta. - Dintre toţi elevii care urmează cursurile Seminarului Teologic, cîţi îmbrăţişează în final cariera bisericească? - Cînd termină cursurile seminariile cred că poate 50% merg la Facultatea de Teologie. Alţii merg la Filosofie, Filologie, la Ştiinţe Economice, la Drept. Avem chiar şi la Academia de Poliţie. În cinci ani şi-au dat seama că nu-i pentru ei, nu au vocaţie pentru preoţie. Cred că pînă la urmă ajung la 30-40% cei care îmbrăţişează preoţia. - În România mass-media a dat o atenţie deosebită decesul Papei Ioan Paul al II - lea. Credeţi că proporţia care s-a dat acestui eveniment este una normală, dat fiind faptul că noi sîntem totuşi o ţară ortodoxă? - Chiar dacă sîntem o ţară ortodoxă, eu consider că aprecierea dată Papei i s-a cuvenit fiindcă s-a dat unui crez, idealului care înseamnă creştinism, s-a dat acea atenţie fiindcă el a fost cel care a propovăduit nu numai credinţa creştină, ci şi morala creştină. Noi nu mai trebuie să facem astfel de deosebiri sau să ne deranjeze faptul că sîntem orotdocşi sau catolici. Avem un singur Dumnezeu şi trebuie să îl slujim pe El, iar credinţa trebuie să ne adune, să ne unească, nu să ne dezbine. - Sfîntul Sinod a cerut preoţilor să evite implicarea în politică. Care este părerea dumneavoastră în această privinţă, ar trebui sau nu să facă preoţii politică? - Preotul este om ca toţi ceilalţi oameni. Ca om poate face politică, dar ca preot nu. De ce? Fiindcă preotul este al tuturor, indiferent din ce partid face parte un om, preotul trebuie să îi suljească. Şi apoi să transformi avonul în politică este un sacrilegiu. Noi nu trebuie să uităm faptul că unii din fraţii preoţi, care au trecut la Domnul, au suferit şi din cauza faptului că au făcut politică. Politica pe care trebuie să o facă preotul este a lui Hristos, morala Lui, principiile Lui. Preotul trebuie să fie preot pentru toţi şi fiindcă politica dezbină într-un anumit fel, într-o comunitate unde sînt liberali, sînt PSD-işti, alţii mai ştiu eu, ţărănişti, în momentul în care preotul intră într-un anumit partid nu mai este agreat de ceilalţi care fac parte din alt partid. Eu cred că preotul îşi are în Biserică locul foarte nimerit pentru a face educaţia aceasta spiritaulă, morală, de care duce lipsa societatea noastră şi se resimte acest lucru. « Înainte de 1989 fiecare instituţie era verificată de Securitate » - Cum este influenţată ortodoxia botoşăneană de plecările masive ale locuitorilor judeţului în străinătate? - O parte dintre credincioşii noştri care pleacă, de exemplu, în Italia, Spania sau Franţa merg şi organizează comunităţi ortodoxe acolo. Deci nu este o pierdere. - Dar totuşi se dezbină familii, mulţi dintre cei plecaţi în străinătate se căsătoresc acolo, divorţînd de cei rămaşi acasă - Se întîmplă acest lucru şi este dureros, dar n-am putea generaliza, n-am putea spune că ponderea o deţin cei care destramă familii. Cei mai mulţi sînt cei care merg acolo, muncesc, trimit bani acasă şi ţin mult la familie. Nu influenţează negativ, ba dimpotrivă se consoldieează anumite familii. În general s-au dus acolo din cauza lipsei materiale şi acesta este un semn de întrebare şi un semn de alarmare pentru societatea noastră fiindcă sînt numiţi prin ziare «sclavii români în Spania». Mă refer la demnitatea de om şi de român şi de creştin. - Circulă zvonuri privind oarece legături ale dumneavoastră cu structurile Securităţii înainte de 1989. Sînt întemeiate? - Nu. Înainte de 1989 fiecare instituţie era verificată de Securitate. Şi învăţămîntul şi medicina şi în construcţii şi în industrie şi în agricultură, în toate domeniile. Sigur, noi eram, ca preoţi, verificaţi de Departamentul Cultelor. Să vă dau un exemplu concret de legătura preoţilor sau a mea ca protopop cu Securitatea. Venea inspectorul de la culte şi spunea: «părinte, fiţi atent că în satul cutare au apărut iehovişti. Preotul de acolo este navetist. Luaţi aminte şi încercaţi să vă întîlniţi cu preotul ca să se intre pe un făgaş normal, să stea în parohie şi să se gîndească la faptul că această sectă este în detrimentul moralei creştine». Probabil că, ştiu eu, prin '50-'60 o fi fost ceva, fiindcă erau problemele acelea foarte crticie, dar în momentul în care eu am devenit preot şi apoi protopop, din '78, nu eram verificaţi aşa cum se spune, iar eu ca protopop nu aveam o legătură cu Securitatea. Nouă, cei drept, ni se transmiteau informaţii de la partid şi securitate, prin acest inspector de culte, dar el sesiza mai multe probleme de ordin moral. Sau spunea aşa, problemă foarte importantă la vremea aceea: «Intrăm în campania agricolă. Comunicaţi preoţilor să nu ţină slujba mai mult de ora 10 fiindcă este de arat, de treierat, de însămînţat». Preotul mergea şi anunţa credincioşii: «oameni buni, duminica viitoare începem de la 7 şi la 10 terminăm». Biserica era plină pînă la ora 10, se făcea slujba cuvenită şi apoi, care vroiau să se ducă la cîmp se duceau, care nu, nu, dar nu putea să se facă acuzaţia că din cauza preotului nu s-a strîns recolta la timp. - Dar ei de unde aveau aceste informaţii, că un preot face anumite lucruri? - Le aveau tot de la oamenii din sat. Oamenii scriau lor. Interviu realizat în iunie 2005 Părintele Diaconu a coordonat şi amenajarea unei grădiniţe în vecinătatea Seminarului Teologic „Sfîntul Gheorghe”. Ambele locaţii au fost vizitate în 2008 şi 2009 de Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi de Înaltpreasfintitul Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. În 2008 Sfîntul Sinod a dat undă verde preoţilor să candideze la alegerile locale pentru mandate de consilieri, însă doar ca independenţi.