A trăit doar 48 de ani, plecând din lume ca un trubadur. Cu doar o zi înainte de a muri se afla pe scenă. I s-a făcut rău și, parcă obosit de viață, a plecat ”să se odihnească” puțin printre stele.
Au trecut patru ani de la plecarea artistului. Vestea morții lui Vasile Mardare, la sfârșitul lui aprilie 2018, încremenea lumea artistică. Oricine ar fi putut pleca din lumea asta, dar Vasile nu. Avea forță, avea curaj, dar mai ales avea Vasile Mardare un simț al prieteniei cum rar se vedea. O fi fost din sufletul lui de moldovean, poate din tristețile adunate în copilărie sau, cine știe, din iubirile de peste timp...
"Sunt un om simplu cu tristețile, cu bucuriile și iubirile sale, la fel ca toată lumea. Atâta timp cât mai pot și sunt în putere, voi scrie muzică, pentru că atunci când vor fi copiii mei mari, lumea să poată vorbi frumos despre mine, iar ei să fie mândri de mine și de ceea ce am făcut eu. Numai așa voi simți că nu trăiesc și nu am trăit degeaba", spunea Vasile Mardare.
Astăzi, 29 decembrie, ar fi împlinit 52 de ani. Născut la Coțușca, în județul Botoşani, Vasile Mardare a prins a cânta de pe la vreo 5 ani, când fura chitara fratelui său mai mare și zdrăngănea fascinat de sunetul clar, firav și totuși atât de impunător.
Pe când avea 14 ani, în 1984, a debutat pe scena Cenaclului Flacăra.
"Cenaclul, dar mai ales Omul Adrian Păunescu, mi-a schimbat viața la 180 de grade. Nu știu dacă aș fi ajuns aici unde sunt - și sunt foarte mulțumit de ceea ce sunt și se fac – fără sprijinul său. Eu sunt născut undeva în Moldova și cunosc amarul vieții. Acolo nu întreabă nimeni de tine, chiar dacă ești foarte talentat. Acolo te pierzi înainte de a te naște. Dar Cenaclul mi-a oferit o șansă pe care, cred eu, am onorat-o așa cum trebuie. Sunt convins că acei ani au fost și vor fi cei mai frumoși, mai ales că mi-au ocupat toată adolescența", mărturisea cu emoție Vasile Mardare.
Chiar în 1990, pe când era soldat în termen, a revenit pe scenă ca ”soldat” al folkului, în Cenaclul Totuși iubirea. A cântat alături de Adrian Păunescu, dar și de alte nume mari precum Mircea Tatiana Stepa, Vasile Șeicaru, Ștefan Hrușcă.
"În Cenaclul Totuși iubirea am fost acceptat chiar din 1990, dar în acea perioadă eram soldat în termen. Pentru mine a contat mult că am fost acceptat acolo la o vârstă fragedă, mai ales că la acea vreme se punea accent în primul rând pe ce știi", spunea într-un interviu Vasile Mardare.
În ultimii ani locuia în Timișoara, dar cânta pe toate scenele ţării, fiind unul dintre cei mai apreciați soliști de muzică folk. A semnat albume precum ”A mai trecut o zi” (2002), ”Din doi în doi” (2003), ”Eu şi prietenul meu 2 - povestea continuă” (2013), ”Anii cei mai frumoşi” (2014).
Pe versuri de Adrian Păunescu, Andrei Păunescu, în anii din urmă și de Sorin Poclitaru, cântecele lui Vasile Mardare impresionau săli întregi, publicul aplaudând piese precum ”Păpușarii”, ”Ninge fără tine”, ”Țiganca la semafor”, ”Cabana”.
A fost un om generos, un artist care și-a susținut întotdeauna colegii de scenă. Ioana Pînzariu, pe care botoșănenii o rețin și astăzi din spectacolele în care cânta alături de Leonard Luția, își amintește de concertele lui Vasile Mardare. De seriozitatea pe care o manifesta ca artist, de eleganța cu care își întâmpina publicul.
”Vasile Mardare a trăit cu adevărat și asta puteai observa în întreaga sa ființă artistică. Era un om pe fața căruia rareori citeai teama și care a ars intens pentru muzică în permanență. Întotdeauna se prezenta impecabil din punct de vedere muzical și nu de puține ori a susținut cu toată inima generația mai tânără. Muncea mult și a lăsat în urmă zeci de piese valoroase, festivaluri și concerte. Dincolo de valoarea sa muzicală, l-am văzut întotdeauna ca pe un om extraordinar de modest și de dornic să-i susțină pe cei la început de drum”,
Ioana Pînzariu, asistent drd. Universitatea Națională de Muzică București
Un artist rămâne în inima publicului prin cântec. Însă dincolo de muzică se află întotdeauna omul. Iar omul Vasile Mardare era de o bunătate rară.
”Am rămas impresionată de un gest al său. Acum mai bine de zece ani, am apărut cu piese separate pe un album-compilație cu versuri semnate de Sorin Poclitaru. Eu și colegul meu, Leonard Luția, eram cei mai tineri de pe album, restul pieselor fiind înregistrate de folkiști consacrați. Ne-am întâlnit la un moment dat, la Baia Mare, și Vasile a prezentat recitalul trupei pe care o aveam atunci împreună cu Leo, spunând că piesa noastră a fost preferata lui de pe întreg albumul. Povestea în sine poate nu e impresionantă, însă pentru mine a însemnat mare lucru, mai ales în acei ani când eu și Leo eram încă la început”,
Ioana Pînzariu, asistent drd. Universitatea Națională de Muzică București
Lipsa lui Vasile Mardare, plecat la nici 48 de ani, nu poate fi înlocuită cu nimic. Dar putem să îi ascultăm cântecele, putem să îi păstrăm vie memoria.
”Absența lui încă e surprinzătoare și cred că nu doar pentru mine, pentru că pare neverosimil ca un om atât de viu să nu mai existe, dintr-odată. Există, însă, Târgul de Folk ”Vasile Mardare”, la Gura Humorului, și sper că prietenii și fanii săi vor încerca să nu-i lase muzica uitată. Îmi voi aminti mereu de el ca de unul dintre cei mai grozavi folkiști ai noștri și mă bucur că fiica lui, Cristina, a primit și ea același har muzical”,
Ioana Pînzariu, asistent drd. Universitatea Națională de Muzică București
Ioana Pînzariu ne-a oferit și ”o listă cu piesele mele preferate de la Vasile Mardare, piese care m-au însoțit de mică și pe care încă le ascult cu drag și dor. Mulțumim pentru muzică!”. Iată lista: Iarnă în Ardeal, pe versuri de Adrian Păunescu; Păpușarii, pe versuri de Adrian Păunescu; Romanță de toamnă, versuri de Adrian Păunescu; Am să te iubesc, versuri de Sorin Poclitaru, Nicio carte, versuri de Adrian Păunescu.
La începutul acestei luni, la Gura Humorului și Ciocănești, județul Suceava, a avut loc a VII-a ediție a Festivalului Național de Muzică Folk „Vasile Mardare”, în cadrul căruia au susţinut recitaluri Ștefania Iacob, Cristina Mardare, Cătălin Stepa, Adrian Bezna, Florin Thomits, Mihai Napu, Emeric Imre, în compania poetului Sorin Poclitaru. Organizatorii au realizat evenimentul sub forma unui concurs la care participanții se înscriu cu o piesă a lui Vasile Mardare, pe care aceştia trebuie să o interpreteze live.
Cât a trăit, Vasile Mardare a fost un neobosit călător, cu chitara în spate. A oferit muzică de calitate, fără să își construiască gloria pe compromisuri de orice soi. A fost recunoscător muzicii, a iubit și a fost iubit.
Vasile Mardare ar fi putut fi un rocker bun, dar a devenit un folkist strălucit. Deşi nu a scăpat niciodată de sâmburele rockului: "Înainte de a compune și a cânta folk cochetam cu rockul. De aceea multe dintre piesele mele au o influență foarte bine simțită din muzica rock".
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
