Festivalul Nordului din Darabani a devenit, de nouă ani fără întrerupere, un eveniment tot mai complex, adunând laolaltă nu doar oameni, ci și concepte diferite, modalități artistice diverse, oferind participanților experiențe inedite sau provocări menite să producă pe termen lung transformări comportamentale cu impact în viața individului sau a comunității.
Un festival care se desfășoară în nordul României, Darabani, dar care are extensii nu doar în județul Botoșani, ci și dincolo de graniță, fie în Cernăuțiul istoric, fie în Moldova lui Grigore Vieru.
Până în 2022 s-au făcut mănunchi nouă ani de festival. Nouă din cei 25 de ani pe care organizatorii i-au așezat drept reper, după cum a amintit Ștefan Teișanu, președintele Asociației Nord și director al Festivalului Nordului.
”Este o ediţie specială în multe feluri. Festivalul a fost creat din dorinţa noastră de a lucra cu 25 de generaţii de tineri, ca să înţelegem împreună cum se pot transforma comunităţile mici într-o perioadă lungă de timp, având în vedere problema cea mai acută pe care o au majoritatea, și anume faptul că tinerii pleacă foarte devreme și foarte departe. Ne punem mereu întrebarea cum se transformă relațiile între oameni și locuri de-a lungul timpului. Ediția a noua a fost una foarte specială pentru că e prima care se desfășoară în condiții aparent normale, adică postpandemice, însă și prima care se desfășoară pe bilete, deci nu mai depinde de finanțarea publică, ci depinde de finanțarea publicului. E și prima ediție la care echipa noastră a ajuns la o oarecare maturitate, fiecare dintre noi suntem aici ca voluntari de la primele ediții”,
Ștefan Teișanu, președintele Asociației Nord și director al Festivalului Nordului.
De ani buni, Festivalul Nordului a căpătat un centru de greutate – și asta se datorează în mare parte conceptului diferit sub care se derulează – și chiar de interes pentru multe persoane din țară, care urcând astfel către Darabani produc un soi de turism cultural atât de puțin dezvoltat în această parte de țară.
Este vorba despre ”Întâlnirile Nordului”, o conferință care an de an atrage la Darabani personalităţi din domenii diferite. De la prima ediție, moderator al ”Întâlnirilor...” a fost Ștefan Teișanu, președintele Asociației Nord și principal organizator al Zilelor Nordului.
Temele – anunțate din timp și propuse către dezbatere – suscită interes atât din partea invitaților, cât și dinspre publicul din sală, întâlnirile devenind de fiecare dată adevărate platforme de dezbatere.
În acest an, ”Întâlnirile Nordului” (supranumite și conferința de idei a festivalului) s-au desfășurat într-un cadru inedit: Teatrul de vară din Darabani, un spațiu nou înființat care s-a potrivit ca o mănușă unei dezbateri comunitare. Au fost prezenți turiști din Fălticeni, Cluj, Iași, Botoșani, Suceava, Bistrița, dar și din Franța sau Republica Moldova.
”Oamenii vin aici pentru o motivație foarte sinceră și foarte curată, și anume de a discuta întrebarea pe care noi o adresăm în fiecare an și pe care o schimbăm de fiecare dată. Tema ediției de anul acesta este dilema dacă e mai important să ne facem bine nouă înșine sau să facem bine celor din jurul nostru”,
Ștefan Teișanu, președintele Asociației Nordului, moderator
O temă greu de cuantificat, care din start defineşte mai mult latura personală a făcătorului de bine şi mai puţin cea colectivă.
Ştefan Teişanu a transferat astfel sensul ediţiei ”a noua”, 2022, către conceptul ”noi, nouă”.
Așadar, s-a întrebat moderatorul încă de la debutul ”Întâlnirilor...” de anul acesta: ”Cum se dă această luptă între a face bine în grup și a ne face bine nouă înșine?”. Și, mai ales, ”cine o câștigă și cum?”.
”E atât de multă lume în jur, e atât de explorat și de făcut, atât de multe lucruri de rezolvat pe pământ, în orașele noastre, în școlile noastre, în spitalele noastre, pe strada noastră și în casa noastră. Mulți ne străduim să fim aici pentru ceilalți, să rezolvăm probleme, să aducem o schimbare. Alții, la fel de mulți sau poate chiar aceiași, muncim să fim bine cu noi înăuntru. În ce se cuvine să credem mai mult? În psihologia ca religie care ne învață să ne punem pe primul loc sau în visul că, făcând o lume mai bună pentru toți, ea va fi mai bună pentru fiecare. Cum se dă această luptă între a face bine în grup și a ne face bine nouă înșine? Cine o câștigă și cum? Această temă noi încercăm să o adresăm nu doar prin dezbaterea anuală, ci și prin spectacole de teatru, prin filmele pe care le aducem în festival și care o abordează direct sau tangențial. Închinăm această ediție a Zilelor Nordului, a noua, nouă”,
Ștefan Teișanu, președintele Asociației Nordului, moderator
Invitații din acest an, la ”Întâlnirile Nordului”, au fost Radu Szekely, consilier al ministrului Educației și fondator al Școlii Finlandeze din România, Vladimir Us, fondator al Oberliht în Chișinău și al Coaliției Sectorului Independent din Cultură al Republicii Moldova, precum și psihoterapeuta ieșeană Raluca Bejenariu, co-fondatoare a Asociației În dialog și a Festivalului Romanian Mental Health Film din Iași.
Vladimir Us a venit cu bicicleta de la Chișinău până la Darabani. Artist implicat în binele comunității, voluntar și activist în multe probleme sociale, Vladimir Us amintește că perspectiva este mai ales una inversă decât cea percepută la nivel de intenție: binele tău contează pentru că de el poate depinde la un moment dat binele aproapelui tău.
”Prin ceea ce facem în Chișinău încercăm să schimbăm lucrurile în bine pentru o comunitate destul de virtuală. Te simți frustrat sau nu vezi rezultatele muncii tale de multe ori. Pe de altă parte, dacă reziști o perioadă mai mare vezi cum anumite schimbări au loc și cumva intuitiv îți dai seama că și tu ai contribuit la acea transformare. Concret, dacă e să răspund la această întrebare, aș răspunde cum te anunță vocea aceea în avion: pune-ți cureaua întâi ție, apoi copilului tău. Dacă nu știm să ne păstrăm pe noi într-o stare bună fizică și mentală, nu știu dacă putem să îi ajutăm pe ceilalți să se simtă bine”,
Vladimir Us, fondator Oberliht
Raluca Bejenariu, în schimb, unește cele două concepte pentru că ”starea de a oferi – a da și starea de a primi – a cere, nu pot fi adresate separat. Efortul este să lucrăm la finețea prin care ținem în balans această abordare”.
Mult mai pragmatic și ancorat în realitatea imediată, Radu Szekely atrage atenția unui aspect deseori ignorat, dar cu consecințe în comunitate: binele meu s-ar putea să nu fie și binele celorlalți.
”Îmi aduc aminte o poveste din copilărie și am repetat-o de multe ori atunci când am fost tentat să fac rău cuiva pentru că m-a supărat... Bunicul meu spunea că, dacă nu poți să faci bine cuiva, măcar nu-i fă rău. Și a rămas cu mine de-a lungul vieții și de câte ori aș fi tentat să pedepsesc pe cineva îmi spun că mai bine să încerc să-i fac un bine. Dar de-a lungul timpului mi-am dat seama și de faptul că eu am definiția mea a binelui și tu ai definiția ta a binelui. Ceea ce mi se pare mie că e bine poate că pentru tine nu e. Faci niște eforturi să ajuți pe cineva, dar nu înseamnă că persoana respectivă apreciază efortul respectiv pentru că ceea ce faci tu nu e neapărat bine.
Trebuie să ne distanțăm de ideea asta că ce e bine pentru noi este neapărat bine și pentru alții. Cultural vorbind, credem că avem o tendință de a vedea în toate deficitul, acel ”nu e bine” și orice efort de a face bine este perceput din perspectiva ”păi da, dar ceva tot nu e bun”. Mie, personal, îmi face bine să fac bine altora. Îmi fac mie bine făcând bine altora.
Înainte de a pleca din țară, în 1999, am fost voluntar foarte mult timp, am fost în asociații care vegheau la fundația comunității, la promovarea democrației. Apoi am fost 20 de ani plecat din țară și am lucrat în învățământ în Finlanda, am început să lucrez și acolo în serviciul public și m-am întors în țară tocmai la invitația de a încerca să fac bine. Nu regret nicio clipă. Pentru că satisfacția personală, încercând să fac bine, e mai mare decât aceea de a trăi într-o rutină”,
Radu Szekely, consilier al ministrului Educației
Curiozitatea moderatorului s-a îndreptat apoi către Vladimir Us, țintindu-l pe artist cu o întrebare care a stârnit și câteva hohote de râs: ”de ce nu-ți vezi de treaba ta?”
”Vladimir, de unde îți explici tu, pentru tine, toate eforturile astea ale tale, pe care tu le-ai pus de-a lungul timpului în coalizarea ba a artiștilor, ba a organizațiilor culturale. De ce nu-ți vezi de treaba ta?”
”Pentru că am o posibilitate de a face acest lucru”, a fost răspunsul direct al lui Vladimir Us.
”Alții au trebuit să plece în căutare de resurse de supraviețuire. Suntem una dintre țările cu rata cea mai mare de oameni plecați peste hotare, pentru muncă. Eu nu am avut această nevoie, am avut condiții pentru a merge la școală, să merg la universitate, să mă ocup de ce îmi place mie, să pictez... Fiind în acest mediu mi-am propus niște lucruri în plus, și anume să-i ajut pe colegii mei artiști să își expună lucrările. Această dorință de a-i ajuta pe colegi a pus bazele următorilor pași de a crea legături între organizații”,
Vladimir Us, fondator Oberliht
Discuția s-a purtat apoi pe un alt tărâm, cea care a fost provocată să răspundă fiind Raluca Bejenariu:
”Am tot auzit în ultima vreme de acest concept relativ nou pentru noi, al bunăstării psihologice. Care este legătura dintre bunăstarea psihologică individuală și cea colectivă?”
Psihoterapeut implicat în binele celorlalți, Raluca Bejenariu a recunoscut că preferă termenii mult mai accesibili în societatea românească.
”Personal nu folosesc atât de mult sintagma de bunăstare psihologică, mai degrabă mă gândesc la noi, la oameni, ca fiind stăpâniți de o stare de bine atunci când starea noastră interioară este în regulă. Și asta poate să însemne că suntem aliniați în sensul în care ceea ce gândim este congruent cu ceea ce simțim și ceea ce spunem și avem capacitatea să facem”,
Raluca Bejenariu, psihoterapeut
Însă problema apare atunci când bine tău creează ”deranj în viața altora”, spune psihoterapeutul, pentru că atenția ta rămâne doar pe a oferi, nu și pe nevoile reale ale celeilalte persoane.
”Poți să te implici în comunitate sau să ai un aport mai mare în viața celorlalți. Dacă nu ai interogarea personală despre ce înseamnă să primești bine, poți crea deranj în viața altora atunci când oferi un bine necerut sau pe care îl presupui. Nu ești atent la echilibrul între ce am eu de oferit și ceea ce are nevoie cealaltă persoană, ceea ce cere”,
Raluca Bejenariu, psihoterapeut
Discuția a continuat apoi, în Teatrul de vară din Darabani, cu o dezbatere interactivă, tema fiind dezvoltată și pe alte paliere, în funcție de această dată de experiențele participanților, fie în țară, fie peste graniță.
