În vremuri de criză, după patru ani de la începerea lucrărilor, Primăria revine în noul sediu, dotat, printre altele cu candelabre de sute de milioane şi mobilier din lemn masiv. Pe de altă parte, lucrări precum pavelarea trotuarului de pe Marchian au început în primăvară şi nu sînt gata nici acum, cînd toamna bate la uşă. Toate acestea în timp ce mai bine de o treime dintre angajaţi primesc sub salariul minim pe economie. Aceasta după reducerile care au fost operate lefurilor şi care îl afectează inclusiv pe viceprimarul Cătălin Alexa.

- De ce credeţi că investiţiile la Botoşani durează atît de mult? De exemplu, sediul vechi al Primăriei care a durat 3-4 ani de zile, sau reabilitarea trotuarului străzii Marchian unde lucrările au început prin martie şi încă nu au fost finalizate…
- La fiecare există cîte o explicaţie. Trotuarul de pe Marchian nu a suferit numai lucrările de reabilitare a trotuarului propriu zis, ci s-au înlocuit şi nişte conducte acolo, şi după ce au demarat lucrările au venit de la E.ON Gaz, au avut bani de investiţii şi a trebuit să îi aşteptăm pe ei, ca să putem să finalizăm lucrările acolo. La Primărie finanţarea a fost dublă, a fost finanţare din buget local şi finanţare de la Compania Naţională de Investiţii. Noi am început lucrarea din buget local, finanţarea de la CNI a venit mai tîrziu, asta este explicaţia. Faptul că nu ne-am mutat de mult, deşi era gata, a fost din cauză că nu au fost prinse în proiect lucrările pentru curenţi slabi, telefonie, internet şi au fost tratate separat, într-o lucrare separată, care a fost făcută în primăvara anului acesta.

„Toată ţara este în criză”

- Cît de mult credeţi că influenţează criza investiţiile care se fac în municipiu, pornind de la încasările la bugetul local care au scăzut şi pînă la anularea unor programe de finanţare, cum ar fi bazinul de înot sau reabilitarea termică a blocurilor?
- Bun, pentru anveloparea termică s-a dat ceva în schimb, s-a dat posibilitatea de a accesa credite chiar pentru locuinţe unifamiliale, deci la case, credite garantate de stat, astfel încît să poţi să îţi faci termosistemul, dar mai avantajos, dobîndă subvenţionată, deci există această posibilitate de a înlocui acel program care, ce este drept se finanţa mai mult, dar şi lucrările erau de un grad mai mare de complexitate, deci erau inclusiv tîmplăria care se înlocuia, terase şi subsoluri, lucrări de mai mare anvergură, acum se ia doar termosistemul. Credit cu dobîndă subvenţionată, deci tot există un ajutor. Da, este păcat că nu au apucat să înceapă lucrările la bazinul de înot, ar fi fost util bazinul de înot didactic, acum să vedem, poate la anul o să încapă şi bazinul nostru.

- Dar avem garanţii că la anul se va putea finanţa?
- Nu există nici o garanţie, depinde foarte mult şi de evoluţia întregii societăţi, nu numai de ce se întîmplă la Botoşani. Toată ţara este în criză.

- Dar la programul de anvelopare termică aţi primit deja solicitări?
- Încă nu au venit normele de aplicare acolo, deci nu ştim exact prin cine şi cum se vor derula programele astea. Aşteptăm să vedem, nu ştim în ce măsură va fi implicată Primăria, s-ar putea să fie vorba numai de eliberarea autorizaţiei de construire atîta tot.

„Este vorba pînă la urmă şi de onoare profesională”

- Odată cu concretizarea prin lege a măsurii de diminuare a salariilor bugetarilor cu 25% în cadrul Primăriei, aproximativ 30% dintre angajaţi beneficiază de venituri mai mici chiar şi decît valoarea unui salariu minim pe economie, cei mai mulţi dintre aceştia care sunt afectaţi sunt jurişti. Vor mai putea aceşti angajaţi să muncească la potenţial maxim cînd îşi văd leafa astfel diminuată?
- Acum, în principiu, indiferent de salariul pe care îl iei, munca pe care o prestezi, trebuie să fie în principiu aceeaşi, să nu afecteze calitatea muncii pe care o faci. Este vorba pînă la urmă şi de onoare profesională, acum depinde fiecare cum ştie să îşi respecte onoarea profesională. Eu, cel puţin dacă aş fi jurist, nu m-ar încurca chestiunea asta să îmi fac treaba cu aceeaşi seriozitate, pentru că îmi fac un nume aşa. Cel puţin în breasla asta şi care ştiu la un moment dat poate să îmi dea posibilitatea să intru, eu ştiu, în barou, în avocatură sau chiar mai sus, dar asta ţine numai de seriozitatea fiecăruia. În principiu, fiecare trebuie să îşi facă la locul lui treaba aşa cum scrie la carte. Dacă toată lumea ar respecta treaba asta, nu am mai vedea nici atîtea accidente sau alte minunăţii ce se întîmplă în ţara noastră şi tot felul de greşeli care trebuie reparate de instanţe. Numai de aici pleacă totul, seriozitatea fiecăruia cu care îşi face treaba pe care trebuie să şi-o facă, nu trebuie să facă alta în plus.

- Dvs. v-aţi putea descurca cu un salariu de 400, 500 de lei pe lună?
- Nu, eu nu mă descurc cu ce iau acum. Deci… în condiţiile în care s-a diminuat, înainte mă descurcam.

„Problema nu este de acum, este de acum 20 de ani”

- După diminuarea salariilor au fost înregistrate demisii în rîndul angajaţilor?
- Nu, deocamdată nu am înregistrat demisii. Ştiu, este o perioadă grea, o perioadă dificilă pentru toată lumea nu numai pentru bugetari şi cei din sistemul privat resimt şocul crizei economice. Pînă la urmă asta este, personal cred că este o greşeală cum s-a dezvoltat toată societatea românească după 1989, adică lucrurile au fost lăsate liber de către, să spunem de către stat, poate trebuia dirijat cumva domeniul, mai multă activitate în domeniul producţiei, în fine. Problema nu este de acum, este de acum 20 de ani.

- Avînd în vedere că se confruntă cu deficit de personal, municipalitatea şi-a arătat disponibilitatea de a prelua angajaţi din alte instituţii unde se operează concedieri. Sunt deja persoane care vin prin transfer la Primărie?
- Există o posibilitate, acum nu aş putea să spun cu mare precizie, dar ar trebui să se potrivească şi pe postul pe care vin. Ori din ceea ce avem noi nevoie sunt posturi cu caracter tehnic sau economic, sunt în cadrul serviciului de urbanism sau de investiţii unde nu poate să vină decît cineva care se pricepe la treaba asta, deci are studii tehnice, ştie cu ce se mănîncă urbanismul. Sau cum se dirigintează nişte lucrări de şantier. Ori dacă, în fine, marea majoritate din cîte am înţeles din cei disponibilizaţi au facultăţi de genul administraţie publică. Or fi buni, dar în altă parte, nu aici. Deci în măsura în care se vor găsi chiar echivalenţi, atîta tot.

„Fără credit nu ne-am putea descurca să derulăm programe europene”

- Din cîte am înţeles Primăria ar avea probleme cu  creditul de la Intesa…
- Nu sunt probleme, de la comisie ni s-a spus să facem separat cererile pentru proiectele finanţate pe fonduri europene şi proiectele finanţate de la buget local, să facem separat chestiunile astea, deci nu, urmează să se aprobe, deci nu este nici o problemă. Atît doar că văd că durează prea mult.

- Dar nu are Primăria prea multe credite?
- Nu, noi suntem sub gradul maxim de îndatorare care este prevăzut de lege, chiar nu avem nici o problemă. Dar fără credit nu ne-am putea descurca să derulăm programe europene. Ştiţi prea bine, chiar ieri s-a semnat proiectul de finanţare pe Axa 1, în toate cazurile de finanţări pe bani europeni, trebuie să achiţi tu mai întîi situaţiile de lucrări şi apoi ţi se returnează cota de finanţare de la UE. Deci este vorba de o sumă destul de mare pe care o achiţi întîi şi după aia aştepţi pînă se verifică toată cererea de plată şi abia după aia ţi se returnează banii. Deci trebuie o sumă mare tampon pe care să o foloseşti, plăteşti, primeşti înapoi, iar plăteşti, iar primeşti înapoi.

„V-ar place să vă mutaţi în casă nouă şi să puneţi o dulie cu un bec în loc de lustră?”

- Dar la ora actuală, aveţi idee cu aproximaţie la cît se ridică suma pe care lunar Primăria trebuie să o dirijeze către bănci, în urma creditelor făcute?
- Deci noi am avut un credit de 250 de miliarde, încă unul de 200 şi cu acesta de 300 de miliarde, deci astea sunt creditele făcute, 850 de miliarde, cred că pe acolo suntem.

- Şi efortul lunar al Primăriei ştiţi cam cît e?
- Nu ştiu suma exactă, dar oricum o parte din creditele astea au fost deja rambursate. Deci asta era suma, dacă e să adunăm toate creditele făcute, dar ele sunt achitate o parte din ele. Deci nu mai ajungem la suma asta mare, dar nu aş putea spune cu precizie.

- Sediul Primăriei a fost finalizat, aţi început mutarea. Per ansamblu văd multe îmbunătăţiri zic eu, costisitoare, lemn masiv, candelabre, mobilier nou… nu este astfel sfidată criza?
- Deci dacă dvs. v-ar place să vă mutaţi în casă nouă şi să staţi pe jos şi să puneţi o dulie cu un bec în loc de lustră? Atunci cred că am înţelege... Nu are nici o legătură criza cu mutarea într-un sediu nou. Un sediu de Primărie, trebuie să arate ca un sediu de Primărie mai ales într-o clădire de la 1800, este o clădire patrimoniu şi trebuie să fie reprezentativă pentru municipiul Botoşani. Şi cine vine aici, afară de faptul că rămîne impresionat de oraş că arată bine, bine că acum e puţin mai spart, dar lucrările se vor termina, trebuie să fie impresionat şi de sediul Primăriei.

„Parchează şi tu alături că nu o să moară nimeni”

- Mai spuneaţi dvs. că veţi depune în cadrul unei şedinţe de Consiliu Local unele amendamente privind activitatea firmei de ridicat maşini.
- De fapt nu privind firma de ridicat maşini. Aici lucrurile se împletesc, nu ştiu de ce, lumea face o confuzie. Noi practic avem un regulament care trebuie respectat. Ce este drept, acel regulament este foarte strict şi ei nu fac altceva decît să respecte regulamentul, care le dă posibilitatea. Cred că ar trebui să fie mai permisiv regulamentul, de exemplu dacă am două locuri pentru persoane cu handicap şi în fine a fost ocupat unul, dacă nu vine cineva, chiar o persoană care să aibă nevoie de locul respectiv, nu cred că, chiar se impune imediat să se ridice maşina. Dau un exemplu. Sau într-o parcare în care am locuri libere şi a venit unul şi a ocupat un loc care este rezervat unui magazin sau unui cetăţean, restul parcării e liber… parchează şi tu alături că nu o să moară nimeni. Nu a venit să lase maşina acolo pe vecie.

- Să înţeleg că veţi depune an amendament la HCL pentru ca acel regulament să fie puţin mai flexibil.
- Da, să fie puţin mai flexibil, asta este intenţia mea.

Interviu realizat de Gabriela ERDIC