Interviu Constantin Conţac : Iliescu m-a dat afară din partid

Iliescu l-a dat afară, Băsescu l-a chemat la Cotroceni, n-a avut nici o discuţie cu Flutur, social-democraţii Dolineaschi şi Darie s-au certat de faţă cu Geoană pentru un mandat de deputat, acestea sînt doar cîteva din dezvăluirile pe care fostul preşedinte al Consiliului Judeţean şi PSD Botoşani le-a făcut pentru www.martorincomod.ro într-o ediţie specială „Ancheta săptămînii”. Culisele celui mai mare scandal politic al judeţului din ultimul deceniu le aflaţi din acest interviu. „M-au dat afară ca pe două beţe” - Cum vă simţiţi ca independent? E mai bine decît atunci cînd eraţi angajat politic? - Ca independent nici nu pot să fac o comparaţie cu ceea ce a fost cînd eram angajat politic. Problema se pune că eu, cînd am intrat în politică, am intrat din dorinţa de a încerca să trag un semnal de alarmă acolo unde nu mergeau treburile. Conjunctura a făcut ... întîi am format Partidul Moldovenilor, cînd eram independent, cînd am intrat în 1996 în Consiliul Judeţean, apoi Simirad s-a înţeles cu dl.Iliescu şi partidul a trecut la la PDSR cum era atunci şi pe urmă s-a transformat în PSD. Aşa am ajuns eu într-un partid. Pentru mine e o justificare, e greu de a se fi lămurit alţii că eu am fost un om serios şi aşa am ajuns secretar general pe judeţ la PSD şi apoi preşedinte. Nici în ziua de azi nu ştiu care au fost motivele cînd a fost scos Baltă şi am intrat la conducerea partidului, iar efectiv acolo au fost cei nouă ani de zbucium şi de conducere, iar în acest an ştiţi că am fost scos afară din partid, cum se spune mai pe româneşte, dat pe două beţe. - Aţi spus că v-au dat pe două beţe. Cine e principalul vinovat pentru plecarea dvs.? E Mircea Geoană, e Nechita de la Iaşi, sînt cei de la Botoşani? - Principalul vinovat şi care a lucrat ... nu-i principalul, dar care mi-a dorit să fiu scos din partid şi care toţi duc la îndeplinire cu străşnicie voinţa a fost dl.Iliescu,  care s-a sprijinit de informaţiile de la Botoşani care, am acum date certe, au curs timp de nouă ani de zile împotriva mea. - Mai are Ion Iliescu atîta influenţă şi atîta putere în partid încît să schimbe preşedinţi vechi de organizaţii, cu rezultate bune? - Iliescu nu că are ... problema s-a pus în felul următor : Eu am preluat partidul cu adevărat la conducere în 2004, în octombrie, înainte de alegerile parlamentare cu o lună de zile şi atunci Iliescu încă era preşedinte al ţării. Imediat am fost convocat la Bucureşti pentru stabilirea oamenilor care erau propuşi de dl.Baltă pentru Parlament şi atunci au fost scoşi de către comisia de evaluare de la Bucureşti d-na Afrăsînei, nişte mutări s-au făcut în lista propusă de dl.Baltă şi a fost pus Marcu pe locul 7 sau 6, a fost adus atunci de la conservatori ăsta ... - Vasilescu ... - Vasilescu, dl.Iliescu l-a susţinut pe Mălaimare încă o dată. Buhăianu a intrat ca tînăr şi a fost pus pe un loc eligibil. D-na Dreţcanu, reprezentanta femeilor, a fost susţinută şi a fost pusă pe locul 3 şi uitaţi aşa în final eu am tras ponoasele că eu aş fi făcut lista. Eu n-am făcut lista, ci doar eu atîta pot să spun, că Macaleţi atunci era pus ... nu ştiu pe cine vroiau să pună pe primul loc la deputaţi, nici nu mai ţin minte, şi atunci eu am insistat pentru dl.Baltă. Am zis «dom’ne, totuşi Baltă a fost prefect, a fost preşedinte, lăsaţi-l măcar pe Baltă să candideze, măcar o să fie parlamentar şi o să-şi facă datoria», dar n-a vrut să-l lase Bucureştiul. Atunci mai vroiau să îl pună pe Mălaimare pe locul 1 şi cu mare greutate am reuşit să îl susţin eu pe Macaleţi pe locul 1. Şi a fost pe locul 1 Macaleţi, locul 2 nu ştiu cum a fost … Pe Huţu l-a pus la Senat în locul lui Vasilescu. Pe Huţu, Dumnezeu să îl ierte, eu l-am apreciat. El era dichisit aşa, dar era om serios, cinstit. Huţu era foarte cinstit. - Şi ceilalţi să înţeleg că nu erau tocmai cinstiţi? - Ceilalţi erau mai uşor influenţabili. Huţu … el îţi spunea în faţă, nu umbla pe la spate cu şopîrleala. Atunci au fost discuţii cu d-na Afrăsînei, care îmi făcea cele mai multe reclamaţii la Bucureşti. „Geoană numai mi-a zîmbit” - Chiar dacă ulterior nu mai avea nici o funcţie în partid? - Ea nu avea, dar avea legăturile cu Bucureştiul. Cu Rovana Plumb … ele erau prietene, cu Nazar Rodica prietene, cu d-na Lazăr, una care s-a ocupat de calificare şi de pregătire profesională, tot aşa. Mai erau nişte cucoane dintr-astea vechi. - Înainte de excludere sau în perioada aceea în care eraţi in contre cu conducerea partidului, aţi purtat măcar o discuţie cu Mircea Geoană? - Am să-ţi spun. De asta am fost acum un adversar feroce împotriva lui Geoană. Pentru că Geoană numai mi-a zîmbit, numai m-a periat şi numai a vorbit frumos cu mine, tot timpul. - Aţi încercat să luaţi legătura cu d-lui în acea perioadă? - În primul rind eu am încercat să stau de vorbă cu Iliescu. N-a vrut să stea de vorbă cu mine. Mi-a promis că stă de vorbă cu mine încă din anul 2004 şi timp de patru ani de zile nu a reuşit să mă primească niciodată. Marcu şi Macaleţi au colaborat cu Securitatea - Aşa … - Între timp s-au acumulat chestiile astea cu candidaţii din 2004. În vară, înainte de a fi proprunerile pentru candidaturile pentru un nou Parlament noi am avut o întîlnire la Iaşi şi la Iaşi ni s-a spus să facem nişte sondaje pe Botoşani, în mod deosebit pentru primarii pe municipii şi pe judeţ. Şi eu am făcut un sondaj şi nu ieşea Egner. Eu am spus că nu iese Egner. Atunci cînd am spus, Afrăsînei şi cu Egner şi toţi au spus că iese 78% are procent Egner şi nu ştiu ce şi m-au acuzau. Am spus «bine dom’ne, dacă iese, iese, dar eu vă spun că nu iese». Şi Egner nu a ieşit. Ei, a apărut fenomenul ăla că Egner tot mă reclama pe mine. De fapt, din 2000 el tot mă reclama şi eu ştiu mai multe cum mă reclama şi cum se punea pe capul meu, că am mai ripostat şi eu. Întîi mi s-a spus că am fost colaborator al Securităţii, mi-a venit că nu sînt colaborator, în fine … Am cerut şi eu acuma că Egner are un necaz, care nu mă bucur eu de necazul lui, tu îl ştii, nu mai pomenesc. S-a dovedit că Egner a fost colaborator. Marcu la fel a fost colaborator, Macaleţi la fel... - Marcu a scos hîrtie de la CNSAS că nu este, a arătat-o într-o conferinţă de presă... - Asta îi apă de ploaie pentru voi, pentru cei din conferinţa de presă, pentru ziarişti. - Era semnată de preşedintele CNSAS... - Şi au am a lui Egner, semnată de preşedinte, care era Onişoru, care îi semnase şi lui Nichita de la Iaşi. Ei, acum s-au dovedit că au fost colaboratori. Atunci erau de la PSD şi le-au dat la toţi care au intrat în Parlament în 2004 en gross. Ei, cînd i-a luat apoi pe fiecare s-a dovedit că au fost. Ei, toţi ăştia s-au pus pe mine şi buboiul a explodat cînd m-a chemat Geoană la Bucureşti. - Cînd v-au chemat şi de ce? - M-au chemat prin octombrie 2008, înainte de a se face listele pentru noul Parlament. Şi cînd m-a chemat, eu aveam candidaţi atunci pentru Parlament 16 dosare, dar adevărul care era? Eu aveam nouă dosare pentru două posturi. Toţi vroiau pe un colegiu, pe colegiul Dorohoi erau 8. Restul, nu aveam candidaţi şi atunci eu am convins, printre alţii, să candideze Liviu (Liviu Conţac, fiul său – n.r.) ca să acopăr postul că îmi era ruşine să spun la Bucureşti că nu am candidaţi. Cînd l-am convins pe Liviu să candideze pe Senat Botoşani, în momentul acela Afrăsînei şi cu Marcu, în momentul în care eu am anunţat că, dacă nu vrea nimeni la Senat Botoşani, candidează Liviu, au depus cerere că vor ei. Eu am vorbit cu Liviu : «măi candidează, n-ai să ieşi, ai să capeţi experienţă, nu ne interesează, neapărat, eşti şi tînăr». „La partid au fost dintr-ăia care vroiau ca numai alţii să le plătească” - Dar ceilalţi de ce nu vroiau să candideze, nu aveau şanse sau nu aveau bani? - Dom’ne n-aveau şanse şi n-aveau nici bani. Fiecare trebuia să-şi plăteasca, mult puţin, cît era. Costică Macaleţi a spus : «eu nu am decît 300 de milione. Dacă oi ieşi, oi ieşi, n-oi ieşi, n-oi ieşi». Norocul lui a fost că a ieşit, n-am nimic cu dînsul. Marcu a zis «eu am 70.000 de euro, atît cheltui». Ei, doar nu era să le plătesc eu campania, mai ales că fiind votul uninominal era direct interesat omul. În momentul în care eu am zis de Liviu, atunci Afrăsînei şi cu Marcu s-au dus repede din şedinţă că vor ei să candideze. «Băi, ştie Conţac de candidează fiu’său pentru Senat». Cînd am văzut am spus «bine, candiddaţi, candidaţi, Liviu se retrage». S-a retras Liviu, dar pe urmă era liber loc de deputaţi pe Colegiul Botoşani, nu vroia nimeni şi atunci l-am forţat să candideze la deputaţi. Aşa a fost, cinstit acum, doar a trecut atîta timp. Păi puteam eu să ies şi să spun că n-am candidaţi, că nu am oameni care să fie votaţi şi care nici nu aveau un ban în buzunar? La noi la partid au fost dintr-ăia care vroiau ca numai alţii să le plătească., ei nu au pus un bani. Dacă au putut să facă o afacere, dar n-au pus ei un ban. - Aşa... - Şi Geoană mi-a zis să vin la Bucureşti. M-a sunat secretara şi mi-a spus «dl.preşedinte vrea să stea de vorbă cu dvs.» şi m-a întrebat cînd vreau să vin, joi sau vineri? Ce s-a întîmplat. Mie Ţâbuleac nu-mi dădea nimic treabă. Eu mergeam la serviciu şi stăteam şi citeam cărţi , romane, dacă nu mi-a dat nimic de făcut. - Vă îmbogăţeaţi cultura generală ... - Şi i-am zis că cel mai bine e să mă duc vineri, că am program pînă la ora 1, zi scurtă, şi dacă e să mă duc luni, luni e zi cu program pînă la 4 şi eu la 5 trebuia să fiu în Bucureşti şi domn’ preşedinte (Mihai Ţâbuleac, preşedintele CJ – n.r.) n-o să-mi deie voie să mă duc. Şi atunci am zis, băi tac din gură şi la 11 plec din consiliu fără să mai spun la nimeni. Dom’ne, el avea un obicei, nu mă controla, nu nimica, cînd plecam avea informatori şi îi spuneau că am plecat şi mă căuta şi mă simţeam prost şi de aceea eu din cauza asta nu plecam de la serviciu. Darie mă urmărea - Ha, ha, ha - Bălăşcău, tu rîzi, dar eu am făcut 50 de ani de serviciu, dar am fost foarte serios, am fost mai serios cu mine decît cu alţii cu serviciu. Şi atunci, fiind nevoit, am plecat la 11. Dom’ne, pe drum mă suna Darie. Darie m-a sunat la 12, la 1 la 2. «Ce faci? Pe unde eşti?» I-am mai spus eu că sînt prin judeţ. - Dar ce vroia? - Darie, nu ştiu ce mă urmărea pe mine. Eu cînd am vorbit cu preşedintele (Mircea Geaonă, preşedintele PSD – n.r.), i-am spus «v-aş ruga să nu ştie nimeni». Pentru că Darie se crampona cu Andrei (Andrei Dolineaschi, actual deputat PSD – n.r.) pentru un post de deputat şi preşedintele zice bine. Cînd eram trecut de Buzău mă sună iar Darie. Mi-am dat seama că Darie mă urmăreşte şi că mă aştepta la Bucureşti şi îi spun : «dl.Darie, de ce tot mă necăjeşti? Sînt chemat la Bucureşti, am o problemă». Şi cînd am intrat în curtea partidului Darie era acolo, mă aştepta. Atunci i-am spus lui Darie : «hai să fim oameni, chiar trebuie să ştii tot ce fac? M-ai urmărit de cînd am plecat din Botoşani. Dă-o încolo de treabă. Dacă eu sînt chemat la preşedinte trebuie să te duc şi pe dumitale?» - Şi el ce v-a zis? - A zis că are şi el o treabă şi mă întreabă «da’ cum ai făcut listele?». Scurt am făcut listele. Eu l-am pus pe Andrei pentru deputat la Dorohoi pentru că preşedintele mi-a spus să îl pun şi pe dumitale te-am pus la Senat, pe Dorohoi. Şi el «nu, că nu vreau la Senat». I-am spus «eu ţi-am dat un post de pe care ai să fii senator, pe mine nu mă interesează, astea sînt colegiile. Pentru Senat pe Botoşani sînt Marcu şi cu Afrăsînei, se bat sau să îi stabilească preşedintele, pentru deputat e Macaleţi şi Liviu, dacă vrea altcineva e postul liber oricînd. Pe Dreţcanca, dacă vrea pe Darabani, că ea şi Ciofu, cu toţii vroiau pe Dorohoi». L-au reclamat pe Dănuţă că e beţiv şi curvar - Cu Darie aţi intrat la Geoană sau singur? - Stai să-ţi zic, că asta a fost culmea. În momentul cînd am intrat acolo în biroul la preşedintele, era o masă şi preşedintele s-a aşezat deoparte de masă şi cînd m-am uitat, într-un capăt de masă era Darie, într-un capăt era Andrei Dolineaschi. Şi mai era Zgonea. Şi i-am zis că pentru deputaţi Dorohoi am opt candidaţi şi pînă la 16 sînt cîte unul, mai mult forţaţi, pe celelalte colegii. Mi-a zis să îi spun. I-am zis că pe Colegiul 1 Flămînzi e Dănuţa primul şi el zice «noi avem informaţii să nu îl puneţi pe Dănuţa». Zic «domnu’preşedinte, eu chiar l-aş susţine, în primul rind este un colegiu greu unde nu am om şi trebuie să cheltuiască nişte bani şi în al doilea rind m-a sprijinit în Consiliul Judeţean» . El avea reclamaţii făcute de la Botoşani că îi beţiv, că îi golan, că e curvar, că e vînător, că a fost condamnat, în fine, avea multe despre Dănuţa. Şi mi l-a lăsat. Şi cînd am trecut la Colegiul Dorohoi s-au luat la ceartă Darie şi cu Dolineaschi. S-au certat ei amîndoi, că ce ai făcut tu şi nu ştiu ce. Eu i-am zis : «domnu’preşedinte, face-ţi ce vreţi, pe mine nu mă interesează». În condiţiile astea preşedintele zice «dă-mi dosarele şi eşti liber». Şi i-am lăsat toate 16 dosare. Darie şi cu Andrei erau martori acolo, eu nu spun minciuni şi am plecat. Cînd am ieşit afară preşedintele mă strigă înapoi : «uite ce rugăminte am eu la dvs. : foarte serios să întocmească candidaţii declaraţia aia că nu au colaborat cu Securitatea, să discuţi cu fiecare în parte». Eu i-am spus : «domnu’ preşedinte, de ce nu abrogaţi legea asta cu declaraţiile? Că la noi la Botoşani toţi au fost, şi de la PNL, şi de la PD-L, şi Ţurcanu, şi Ţâbuleac, şi ăla, şi ăla, absolut toţi au fost». Atunci îmi spune mie şi ăla a fost primul şoc cu Geoană : «dar tu nu ai fost?». A fost prima oară cînd mi-a spus «tu». „Au început să vîndă posturile de director” - Şi mai departe ce s-a întîmplat? - Cînd am venit acasă mă sună Nichita de la Iaşi şi zice «vedeţi că mi-a zis domn’preşedinte Geoană că trebuie să îmi daţi un tabel cu candidaţii, cu declaraţii». Şi i-am dat tabelul şi l-am întrebat : «ce fac cu ăştia, că ăştia au fost colaboratori?», fără să ştiu că şi el a fost colaborator. Şi bineînţeles că s-au adunat şi au pornit război împotriva mea că ştia că e colaborator. - Şi deci de acolo au început toate problemele? - Bănuiesc ... Şi cînd a trebuit să facem listele că intrăm la guvernare aproape nu aveam oameni. Eu nu puteam să spun că o pun pe Dreţcanu nu ştiu unde că nu merita, să îl pun pe Budăi care nu avea activitate sau să pun la Statistică pe Doiniţa care nu a lucrat niciodată, nicăieri. - Dar la Mediu, Răzvan Rotaru? - Nici vorbă. Şi atunci am luat şi am spus aşa : toţi care doresc să aibă posturi să facă cerere scrisă. Le-am zis să facă hîrtie şi toate hîrtiile să se adune pe birou la mine. Eu cînd veneam acolo făceam o copie la xerox. Ce s-a întîmplat? Au început să vîndă posturile, bănuiesc ... - Cine, pe ce bani, cui? - Bănuiesc ... Şi mă trezeam cu cererea cutare : «domnu’preşedinte vreau funcţia asta, mi-a dat telefon cutare şi mi-a zis să vin să mă înscriu». Aşa am adunat 104 cereri. - Pentru 20 şi ceva de posturi de directori plini - Vreo 22, da …Şi lucrau cu Vâzdoagă, neştiind că eu am făcut copii el tot spunea ba aia, ba aia, că nu are cerere. El venea şi intra în birou, lua o cerere şi punea alta, dar nu ştia că eu am făcut copie. - În birou la dvs.intra? - În biroul meu, la partid, nu ţineam închis. Într-un colectiv în care sînt oameni serioşi nu poţi să închizi. Eu am şi acum toate hîrtiile acelea. La un moment dat ma sună Nichita şi îmi zice «de mîine nu mai aveţi dreptul, sînteţi suspendat de a lua decizii şi totul va fi numai de mine nominalizat pentru directori». Îi spun că mie nu mi-a zis nimeni de treaba asta, cum veniţi aşa şi îmi spuneţi treaba asta şi îmi zice că s-a hotărît la Bucureşti. Îi spun că mîine plec la Bucureşti şi îmi zice «foarte bine, dar înainte nu poţi să treci şi pe la mine?». Îi zic că trec prin Iaşi «dacă eşti, eşti, dacă nu, nu am timp să te aştept». Eu cu Nichita am mai avut un duel cînd nu l-a vrut pe Costică să candideze la Botoşani şi nici pe actualul primar la Dorohoi. El vroia să îl aducă înapoi pe Lungu că au fost colegi. Şi eu nu am cedat : «veniţi fiecare şi vă amestecaţi, unul vreau una, altul vrea alta». Mai era unul, Pop Georgian, care apare acum la PSD pe la Bucureşti purtător de cuvînt. El stătea tot pe acolo, pe la Bucureşti, pe lîngă Andrei şi acela vroia să candideze la Botoşani. Ei, mai mulţi vroiau să îi aducă aici să candideze, vreo cinci. «Dă-l în p … măsii pe Nichita» - Cine, Nichita vroia să îi aducă? - Nu Nichita, Geoană. Şi i-am zis : «băi, aduceţi-i pe toţi, face-ţi voi ce vreţi la Botoşani şi gata». Adică tot s-au cumulat lucrurile. M-am dus la Geoană şi i-am zis «luaţi-l pe Nichita. Începe Nichita să îşi facă de cap?». Îmi zice «du-te la organizaţie, nu avem probleme». Am dat mîna i-a urat succes, mi-a zis baftă şi am plecat. Cînd am ieşit din birou presa mi-a spus că s-au dat declaraţii că am fost suspendat. Acolo pe loc, în cinci minute, aşa s-a lucrat. - Şi dvs. v-a zis că sînteţi preşedinte în continuare... - Da mi-a strîns mîna, m-a felicitat.. - Şi aţi aflat apoi că a spus la ziarişti că v-au suspendat? - Pînă am ieşit eu din birou, că acolo sînt holurile mare la Senat, nici nu am coborît la parter deja la radio se anunţa că vicepreşedintele Nichita de la Iaşi a primit dispoziţie să fie suspendat Conţac de la Botoşani. Deja ziariştii veniseră pe mine să îmi ia interviu. Aşa de rapid a funcţionat, în 5-6 minute toate treaba asta. Ziariştii mi-au zis că a spus Nichita că sînteţi suspendat şi le-am zis «dă-l în p … măsii pe Nichita». M-au scos din sărite. “Cînd ai să faci campanie ca mine prin noroaie pînă la c… atunci să vorbeşti” - N-aţi încercat să vă întoarceţi la Geoană? - Nu m-am întors, nu. Au fost vreo cîteva zile scandal ăsta, ziariştii mă înnebuneau de cap şi la cîteva zile a venit o hîrtie că m-au suspendat, semnată de Nichita, ca urmare a şedinţei biroului naţional, că Geoană nu şi-a pus semnătura, l-a pus pe Nichita. Asta a fost tot. Astea toate s-au adunat. Şi de la Iliescu, care nu-i plăcea că atunci cînd a fost suspendarea lui Băsescu noi am fost locul 4 pe ţară şi el a zis că nu-i mulţumit de locul 1 la locul 4. L-am întrebat : «Dumneata ai făcut vreodată campanie? Cînd ai să faci campanie ca mine prin noroaie pînă la c… atunci să vorbeşti» - Lumea se întreabă, în urmă cu patru ani îl făceaţi «golan, ordinar» pe Băsescu şi acum îl susţineţi.. - Nu, aşa nu l-am făcut, au scris ziariştii ce au vrut. - Sigur e că îl criticaţi în urmă cu cinci ani.. - Eu am criticat sistemul, partidul. - Ei, şi lumea se întreabă cum atunci nu îl votaţi şi dintr-o dată aţi devenit susţinătorul lui. - A fi conducător … trebuie să îţi mai schimbi părerile după cum oscilează valorile. - Înainte de a vă declara susţinerea pentru Traian Băsescu aţi vorbit cu Simirad? - Nu, nu. “Organizaţia PD-L de la Botoşani se uită chiorîş la mine” - Sau aţi discutat că Cătălin Flutur, cu cineva de la Botoşani? - D-le, eu am impresia că organizaţia de la Botoşani se uită chiorîş la mine, că de ce îl susţin pe Băsescu. - Organizaţia care? - De la PD-L, cealaltă nici nu mai vorbesc. Dar asta e doar o impresie. Pentru că, oriunde, un personaj ca mine, poate să creeze nişte suspiciuni «o să ne ia un post». Nu-mi trebuie, nu mă duc la PD-L. - Dar cu Băsescu aţi vorbit, v-aţi întîlnit cu el? - Am vorbit, da. - V-a primit la Cotroceni? - Am vorbit de vreo patru ori. Am fost şi la Iaşi şi l-am susţinut, şi la Craiova în echipa lor, ca independent. - Păi asta era întrebarea pe care mi-o puneam. Independenţi care îl susţin pe Băsescu sînt milioane, dar cum doar dvs.eraţi pe scenă la Iaşi sau la Botoşani, la Casa Sindicatelor? - Eu am scris în aprilie pe blog despre acest club al independenţilor şi am primit mesaje şi telefoane de la o grămadă de oameni care vroiau să se înscrie. Mă trezesc un telefon şi îmi spune : «d-le preşedinte, dvs. aţi vorbit de un club al independenţilor, nu vreţi să stăm de vorbă»? „Băsescu mă întreabă : îl votezi pe Geoană? D-le, crezi că nu sînt nebun” - Şi cine era la telefon? - Erau oameni din staff-ul de campanie. Asta a fost prin iunie. Eu tot i-am amînat, dar ei tot mă sunau şi îmi urmăreau blogul. Pe 4 septembrie mi-au dat un telefon : «vii la Bucureşti sau nu vii? Venim noi, acolo ce facem?». «Da unde să vin?» «Vii la Cotroceni, tu înţelegi că la Cotroceni?». - Şi cine era la telefon sau nu aţi aflat? - Nici acum nu ştiu cine. M-am dus la Cotroceni şi atunci m-am lămurit «stai băi, că acolo este un cartier Cotroceni». Am parcat lîngă un restaurant “Sevilla” şi au venit cu o maşină neagră, m-au luat pe sus şi m-au dus la discuţii. - Şi la discuţii cine vă aştepta, preşedintele? - Da. «Să trăiţi domn’preşedinte», el «să trăiţi domn’preşedinte» ... eram preşedinţi amîndoi. «Mă votezi?», «da d-le, vă votez». Zice «îl votezi pe Geoană?». «D-le, crezi că nu sînt nebun. M-a dat afară dom’ne, cum să îl votez? Poate aveţi suspiciuni, dar un om care mă dă afară fără să îmi spună nici măcar pentru ce, cum să îl votez?». «Bine, să trăieşti, mulţumesc frumos». - Nu aţi mai avut alte discuţii? - Mi-au dat nişte hîrtii cu toate datele mele de pe blog şi altele. N-am avut timp că citesc că m-au luat în maşină şi m-a dus pe nu ştiu unde. M-am învîrtit eu ca să mai aflu, dar n-am putut. M-au dus la un restaurant, au zis să mănînc ce vreau, am vrut să plătesc, mi-au zis că pot să plec. - Şi v-a pus să semnaţi ceva, un angajament? - Nu domn’ne, nimic, atît cît am discutat, două-trei întrebări. - Şi cum aţi ajuns pe scenă lîngă Băsescu la Iaşi? - M-a sunat Flutur de la Suceava şi m-a întrebat dacă vreau să vin şi i-am zis că vin. Şi, între timp, m-a sunat şi de la Bucureşti. Şi am stat de vorbă cu Băsescu, am băut un pahar de vin în cortul din spatele scenei şi m-a invitat şi la mitingul de la Calafat. Acolo am stat la masă în dreapta lui patru sau cinci ore. - Şi ce aţi mai vorbit, ce v-a mai spus? - Despre viaţa de toate zilele, despre necazuri. Mi-a plăcut de Băsescu. Adică, faţă de că e un războinic aşa, mi-a plăcut de dînsul, adică e cunoscător de probleme reale. - Cu cei de la Botoşani cînd aţi discutat prima oară? - N-am discutat. - Niciodată? - Niciodată. - Şi atunci cum aţi ajuns la mitingul de la Casa Sindicatelor, că aţi stat lîngă ei? - Păi da. Înainte de a merge la Iaşi, m-a sunat Flutur de la Suceava. Mi-a zis «eu sînt preşedinte de campanie şi mîine este un fel de lansare la Botoşani. Dacă vă sună dl.preşedinte Flutur vă duceţi acolo să îl susţineţi pe Traian Băsescu de pe poziţia dvs. de independent»? «Da d-le mă duc». Şi nu am mai discutat cu Flutur nimic, poţi să îl întrebi, pînă nu ne-am întîlnit direct pe scenă. - V-aţi întîlnit direct acolo? - Acolo. Dar Flutur ştia că trebuie să vin bănuiesc. Unii îmi dădeau eşarfe, că spuneau că sînt la dînşii, dar n-am discutat niciodată treaba asta cu Flutur. Interviu realizat de Sergiu BĂLĂŞCĂU