Eroul nostru de astăzi are o viață care n-ar putea fi cuprinsă fidel nici într-un film și nici chiar într-o carte. Face parte din celebra familia Sturdza care i-a dat Moldovei, printre alții, pe Ioniță Sandu Sturdza și Mihail Sturdza, domnitori în secolul al XIX - lea.
Gheorghe Sturdza, tatăl lui Dimitrie, a fost ofițer în Armata Română, participant în bătălia de pe Cotul Donului din al Doilea Război Mondial, una dintre cele mai sângeroase din istorie. A supraviețuit și întors acasă a părăsit România avându-l alături pe fiul său Dimitrie. Alți prieteni și camarazi de-ai săi au rămas în țară și au făcut ani grei de temniță. Născut în 1938 la Iași și botezat de Regele Mihai și mama sa, Regina Elena, Dimitrie, ”prințul Sturdza”, așa cum i se spune până în ziua de astăzi, a trăit întâi în Norvegia, apoi în Elveția. A devenit multiplu campion național la tenis în Țara Cantoanelor și a jucat cu Ilie Năstase și Ion Țiriac, prieteni săi până în ziua de astăzi.
A construit după granițe un adevărat imperiu al cosmeticelor, averea sa fiind estimată de Forbes la aproape 200 de milioane de euro. După revoluție a reușit să reintre în posesia unor importante proprietăți confiscate de comuniști și donează anual sute de mii de euro pentru cauze umanitare, reabilitând peste 30 de case pentru copii și bătrâni. Ajuns la 80 de ani este îndrăgostit în continuare de România și mai ales de Moldova unde s-a născut și a crescut și crede că acestei provincii istorice i se face o mare nedreptate.
Este prieten de câțiva ani cu Andreea și Gabriel Alecsandru, cu care s-a întâlnit și la sfârșitul săptămânii trecute, la Botoșani.
- Trebuie să vă mărturisesc că înainte de a realiza acest interviu, m-am gândit dacă să vă adresez întrebările cu ”alteță” sau ”domnule”?
- Haideți să lăsăm astea. Nu dragă, sunt un om ca voi amândoi, nu este nici o diferență.
- Așadar, domnule Sturdza, cu ce treburi la Botoșani?
- Sunt aici invitat de un prieten foarte, foarte bun, care mi-i partener de afaceri, la o vânătoare. Am avut prima zi de vânătoare astăzi (pe 8 decembrie - n.r.), a fost absolut extraordinară. Sunt foarte, foarte mulți mistreți, cam prea mulți pentru culturile din zonă și am reușit destul de bine.
- Ați mai fost prin Botoșani?
- Da, de 10 ani.
- Și cum vi se pare orașul mai ales în comparație cu celelalte din Moldova, din România?
- Ne bucurăm de fiecare dată să putem veni aici. Centrul orașului este absolut extraordinar și mai ales hotelul acesta unde suntem (Maria - n.r.). Ne simțim foarte, foarte, foarte bine. Iluminația aceasta de Crăciun este frumoasă foc și o bucată din inima mea este Moldova. Sunt moldovean, din Iași și chiar îmi face plăcere să văd așa ceva.
- Și atunci care este problema? De ce Botoșaniul este atât de în urmă față de celelalte județe, dar și Moldova față de celelalte regiuni ale țării?
- Când am făcut Mica Unire, Moldova era în fața Munteniei. În Muntenia turcii furaseră cam tot ce era pe acolo și aici la noi am avut influența rusă, care n-a fost bună, dar ceva mai bună decât Turcia. Străbunicul meu a făcut universitatea, a făcut primul tren, primul port cu zonă de liberă trecere la Galați, a făcut drumuri mai mult decât ce s-a făcut vreodată pe timpurile alea și a încercat să modernizeze țara care era, e adevărat, sub influență rusă. Numai că avea relații foarte bune cu Țarul. De atunci și până în ziua de astăzi noi moldovenii am devenit un fel de rezervor de vot, de cei care sunt săraci și nu înțeleg despre ce e vorba. Am impresia că nu se prea vrea să ne dezvoltăm aici, în regiunea aceasta. Când vă gândiți că avem pământuri extraordinar de bune, resurse, avem turism cu toate aceste mănăstiri. Dar cum să vină turiștii la mănăstirile noastre?
- Dacă nu au o autostradă...
- Dar nu numai autostradă, sunt și trenurile fiindcă sunt foarte mulți turiști care circulă și cu trenurile. Dar când te gândești că de la Cluj până la București faci 10 ore pentru 400 de kilometri, aceasta înseamnă că trenul merge cu 40 km/h. În Uganda merge cu 43 km/h!
- S-au făcut statistici. România este singura țară din Europa în care a scăzut viteza media de deplasare a trenurilor față de al Doilea Război Mondial.
- În centrul Africii merge trenul cu 3 km/h mai repede decât în România. Nu se poate chiar așa ceva! E adevărat că trenul între Iași și București mai merge, dar nu este așa cum ar trebui să fie. Autostrăzile sunt vitale pentru noi. Nu așa mult o autostradă spre sud. E mult mai importantă pentru noi, moldovenii, că mai avem și moldoveni la Chișinău, să avem de la Chișinău o autostradă care trece prin Iași, Târgu-Mureș, Cluj și Oradea, unde ungurii au ajuns cu autostrada. Noi ne uităm la proiecte.
- Dvs. v-ați născut în România, apoi ați trăit în Norvegia, în Elveția, după revoluție ați revenit în România, acum trăiți în România și Elveția. Care este problema, de ce celelalte țări din fostul bloc comunist au reușit să construiască autostrăzile astea, să își facă și infrastructura feroviară, iar la noi în România nu se poate. Unde este problema?
- Problema este că noi am fost mai izolați decât toți ceilalți. Ungurii îi aveau pe austrieci ca vecini, polonezii pe nemți, cehii pe nemți și au avut influența televiziunilor de acolo. Noi ce fel de televiziune am avut? Ruși și bulgari. Și poporul nostru nu înțelege. Nu înțelege! Se vede cum... Nu spun ceva împotriva unui partid sau altul, dar aici avem o problemă absolut enormă: mai sunt oameni care au fost educați în timpul comunismului, care sunt la putere, sunt deputați și așa mai departe. Nu am ceva împotriva lor, cred că vor să facă și ei, dar nu înțeleg. Tinerii care au fost în străinătate și au venit înapoi știu ce trebuie făcut. Și care sunt onești, care nu fură, nu vin înapoi ca să fure. Ce au învățat ei de la comuniști au uitat complet.
Vorbesc foarte des cu oameni din generația mea și ei găsesc că e bine cum este. Nu e bine cum este! E foarte, foarte rău. Nu vorbesc împotriva PSD-ului sau al lui ALDE ori pentru liberali, vorbesc pentru toată clasa politică. Cum a spus dl Ilie Năstase, că toți cei din Camera Deputaților trebuie scoși de acolo și să vină altă generație ca să conducă România, chiar dacă nu are aceeași experiență. Și trebuie să înțelegem ceva: floarea noastră (tineretul - n.r.), când a venit comunismul, a șters-o, au fost omorâți. După revoluție, floarea noastră, 50% a șters-o afară, nu mai sunt în România. Cei cu demonstrațiile #rezist sunt oameni care au reușit în străinătate, nu erau curve, sclavi, sunt oameni care au venit cu mașinile lor ca să arate că vor altă Românie Și în România de astăzi sunt atâtea posibilități.
Dacă s-ar fi dat drumul la societățile private, dacă societățile românești nu ar fi fost omorâte de DNA, de toate prostiile astea, dacă ele ar fi fost ajutate de organele de control: ”uite, ai greșit aici, trebuie să faci bine, uite așa trebuie. Dacă furi a doua oară, atunci să te duci la pușcărie”. Dar unul care abia începe o afacere, credeți că are el bani să bage într-un contabil să fie extraordinar contabilul acela? N-are bani pentru asta, el trebuie să își dezvolte afacerea. Și atunci vin cei de la DNA, ANAF sau cum îi mai cheamă și-i dau în cap, îi omoară afacerea și omul o șterge afară. E greșit! ANAF-ul și cei de la DNA trebuie să îi ajute să plătească taxele corect, nu să îi împiedice să își mai desfășoare activitatea. Aceasta este o problemă enormă. Vorbesc cu toți antreprenorii tineri care încearcă să facă ceva: ”ce să mă bat eu cu ăștia? Mai bine mă duc să mă angajez în străinătate. Iau 1.500 de euro, pun 1.000 de euro deoparte, vin înapoi, îmi fac o casă frumoasă, îmi fac pensia aici. Asta nu e România pe care am vrut-o noi! Nici Regele Carol, nici Regina Maria, care a fost cea mai mare româncă din toate timpurile.
- Dvs. ați și fost botezat de Regina Elena și Regele Mihai.
- Da, ea este mama Regelui Mihai. Ați văzut înmormântarea pe care a făcut-o Armata Română, nu Guvernul, ci Armata Română care este excepțională, a făcut cea mai frumoasă și cea mai demnă înmormântare care a existat pentru un rege sau un șef de stat în toată Europa.
- Cunoașteți cât se poate de bine problemele macroeconomice și macrosociale le-aș spune din România. Nu ați fost tentat vreodată după ce v-ați întors în România să vă înscrieți într-un partid sau să înființați un partid și să încercați să rezolvați o parte din aceste probleme?
- Dl Iliescu prin dl Măgureanu m-a rugat să devin prim-ministru. Dl Constantinescu, pe care eu l-am finanțat ca să devină președinte - în parte, în cea mai mare parte eu l-am finanțat - m-a rugat să devin prim-ministru. După ce a plecat el, cei de la PNȚCD m-au întrebat dacă nu vreau să devin președintele lor, să mă bag în politică și să fiu candidat la președinție? Nu vreau! Nu am cu cine, nu am destui tineri în jurul meu. Nu am. Nu am! Nu pot să fac un guvern cu dl Țiriac și cu un singur tânăr. Și cu dl Flutur poate. Toți au niște dosare penale. Știu eu dacă sunt adevărate? Dar ce știu este că, dacă m-aș băga în politică, poimâine aș avea, ca dl Klaus Iohannis, 17 sau 18 dosare penale care nu au fundament, dar care ar fi făcute numai ca să mă discrediteze. Am ajutat atât România în afară încât n-am nevoie de asta. N-am nevoie să-mi murdăresc imaginea. Chiar dacă vreau să ajut România, nu cred că am cu cine. Aș face exact cum a făcut Macron în Franța, o țară profund socialistă: să-mi dea Statul mie, dar eu să nu dau nimic. Ăsta este socialismul! Și aș păți exact la fel pentru că sunt niște reforme care trebuie făcute. În primul rând, ce a făcut dl Băsescu, să nu mai fie 500 de parlamentari, 250 ar fi mai mult decât destul. Aș reforma ANAF-ul, DNA-ul, să ajute cetățeanul să fie corect, nu să fie cu biciul peste el și dacă nu îi place de figura lui să-i taie capul.
- Nu aveți sentimentul că noi, românii, suntem cumva prizonieri în propria noastră țară? Fiindcă electricitatea nu mai este a noastră, gazul nu mai este al nostru, telefonia fixă nu mai este a noastră, petrolul nu mai este al nostru, pădurile, o bună parte nu mai sunt ale noastre. În Botoșani cel puțin sunt mii de hectare cumpărate de americani, danezi și alți străini și ajungem în situația în care punem un ministru al Economiei, dar el practic nu mai are ce economie să conducă în România.
- În toate țările europene capitalul privat se împreunează cu cel de stat. De exemplu, una dintre cele mai mari societăți din Elveția este ”Nestle”, dar 20% cred că mai au elvețienii. Bine că a venit Renault în România și face Dacia. Eu nu înțeleg cum de mai rămâne acolo unde sunt. Toate guvernele au promis autostradă ca să poată să scoată mașinile de acolo sau cel puțin un tren.
- S-a putut în Maroc ce nu s-a putut în România și dezvoltă acolo capacități de producție.
- Da! Și Maroc nu este în Uniunea Europeană. Este ceva care nu-ți vine să crezi. Toate societățile acestea au venit și i-au educat pe tinerii români și vor fi foarte multe aspecte. Unul care a lucrat într-o compania multinațională va veni și va spune: dar pot să fac și eu o afacere mică. Și așa o să înceapă. Peste tot este aceeași treabă. Faptul că au venit mari companii în România nu este o problemă pentru că, de exemplu, nu pot pleca cu pădurile, dar pot să taie lemnul și acolo trebuie niște legi foarte puternice. Eu am păduri și știu.
- Asta voiam să vă întreb, că ați intrat în posesia unor suprafețe mari de fond forestier.
- Și vreau să scap de ele. Sunt foarte mulți oameni care se duc și iau lemne din pădurea mea. Nu spun că fură pentru că au și ei nevoie să se încălzească iarna, numai că Statul poate veni să mă bage pe mine în închisoare pentru că nu am făcut control.
- Dar exportați lemn?
- Nu, nu, nu. Vindem lemn la cei care vor să cumpere. Ce fac ei cu lemnul după aceea e altă treabă. Dar trebui să știți că este o anumită cantitate de lemn pe care trebuie să o tai. Am găsit în păduri copaci de 130 de ani, care erau stricați la interior, nu mai era nimic. Așa că, nu trebuie să nu se mai taie deloc, ci, ceea ce este foarte important, este să se replanteze păduri acolo unde au fost tăiate. Statul acolo trebuie să pună degetul și vină ANAF-ul și toți ăștia: de ce nu ai făcut, de ce nu ai plantat? E adevărat că sunt unele societăți americane care au exagerat. Am un prieten care a fost băgat în închisoare doi ani pentru că nu a vrut să le vândă pământul lor, să le vândă afacerea. Altul, care a avut ”Scania” de la Sibiu, nu a vrut să o vândă totul pe nimic și a fost băgat și el doi ani în închisoare.
- Asta voiam să vă întreb: sunt tot mai mulți oameni de afaceri de anvergură care își vând business-urile din România și sunt care au sute sau chiar mii de angajați. La aproape trei decenii după revoluție realizează subit că ar fi bine să vândă. Sunt cumva constrânși oamenii aceștia să vândă?
- Da, sunt absolut constrânși și au problema asta că li se fac dosare pe nimic. Cei mai mulți care au dosare nici nu au știut ce au făcut. Sunt și care au furat, nu neg. Dar legile sunt atât de complicate aici că nici nu știu cum trebuie să fac și de aceea nu fac afaceri în România. Nu fac una!
- Nimic?
- Dar nici nu mă gândesc. Nici nu mă gândesc!
- Dar ați avut mai multe acțiuni caritabile.
- Acolo ești întotdeauna binevenit.
- Să înțeleg că faceți bani în Elveția și îi cheltuiți în România? O parte...
- Da. 36 de case de bătrâni. Între altele, am refăcut un spital pentru bătrâni din Iași, am făcut și la Poarta Albă, la Podu Turcului. La Rădăuți am făcut bucătăria preotului care făcea o sută de mese pentru săraci. Am refăcut toată bucătăria și acum îl costă doar o zecime cu sobele noi și poate face 200 de mese în fiecare zi. L-am ajutat pe Patriarhul nostru când era Mitropolit. În primul an am adus 52 de camioane de ajutoare. La Crăciun, în 1990, îmi dă un telefon personal și îmi spune că nu mai are mâncare pentru studenți și că trebuie să îi trimită pe toți studenții din Republica Moldova, unde era foamete, înapoi. Două zile mai târziu camionul a plecat de la Zurich cu aproape 30 de tone cu orez, zahăr, ulei, cu ce mi-a cerut.
La Hîrlău este un centru de ajutor pentru oamenii nevoiași. «Suntem pe 1 decembrie și nu mai am ce să le dau la masă». Patru zile mai târziu, două camioane am trimis acolo pe banii mei. Am mers acolo cu soția mea și o d-nă care era paralizată și care făcea picturi cu gura, punea pensulă în gură, mi-a făcut un cadou, o eșarfă și când mi-a dat-o, soția mea, care venea din Elveția, a început să plângă săraca. Nu a mai văzut așa ceva. Și d-na directoare ne-a spus: vă mulțumesc că ne-ați ajutat pentru Crăciunul acesta, că nu mai aveam ce mânca aici. Dvs. vă duceți înapoi în Elveția care știu că este altă lume, în care poți să trăiești normal, uitați-vă, eu sunt complet paralizată aici, numai gura pot să o mișc și pot să vă spun că vă mulțumesc. Soția mea, care înțelege pe jumătate românește, a început să plângă de nu mai știa... A trebuit să plecăm, cred că făcea o criză de nervi acolo.
Am fost născut în partea bună a vieții, mai dau și eu ceva înapoi, așa cum spune Dumnezeu.
- Poate doreați să vă întreb ceva și nu v-am întrebat. Vă dau posibilitatea să transmiteți un mesaj.
- Marea Unire în ziua de astăzi este Marea Rușine. Transporturile din Muntenia spre Transilvania și Ungaria - dacă putem să exportăm ceva - trebuie să treacă prin Sinaia și Predeal? Sau prin Valea Oltului unde se merge cu 50 km/h? Ați înnebunit sau cum? Sunteți nebuni, aveți păsărici la creier? La Sinaia aștepți vineri sau luni ore întregi ca să poți trece? Sunteți complet tâmpiți!? Și nu numai asta. Când vrei să vii la Botoșani pe la Pașcani, pe la Borsec, dacă ninge puțin nici nu mai merg camioanele. Cum să aduc eu pe industriașii care sunt prietenii mei, cu care mă duc să vânez, miliardari, să-i aduc aici ca să le rămână camioanele în zăpadă?
- De asta nu vin, din cauza infrastructurii, acesta este motivul?
- Dar este o catastrofă. Noi, că și eu sunt moldovean ca tine, nu avem un kilometru de autostradă. Singura provincie tradițională din România care nu are un kilometru de autostradă. Se poate așa ceva?! Este o rușine! Iar rușinea a cui este? A politicienilor care au fost la putere în Moldova, PSD-ul, că n-au făcut nimic. Nimic!!! Ei, acum s-a votat (realizarea autostrăzii Iași - Târgu-Mureș - n.r.). Poți să crezi că se votează așa ceva într-un Parlament, că se face o autostradă pentru Moldova către Occident? Trebuie să fii nebun, asta se face imediat. S-a votat, în patru ani trebuie făcută. Cât timp crezi că Agenția de Mediu o să aibă nevoie ca să ne spună că merge pe acolo sau nu merge?
- În Elveția cum s-au făcut. Și acolo sunt păduri și acolo sunt forme de relief asemănătoare cu ale României. Am fost în Elveția și am văzut.
- Ai văzut tunelurile care sunt făcute prin Alpi ca să lege sudul Elveției de nordul Italiei?
- Da, am trecut.
- Și autostrăzile care sunt făcute să lege partea franceză de cea germană?
- Acolo n-am ajuns.
- Crezi că ăștia sunt tâmpiți? Crezi că au făcut-o din plăcere? Au făcut-o ca să lege țara. Sunt 26 de guverne independente.
- Ale cantoanelor?
- Toate cantoanele au câte un parlament. Și le-au unit. Fără autostrăzi... Ăștia de la noi nu vor să înțeleagă, de la dl Băsescu care a spus: nu avem nevoie de autostrăzi. Cum nu avem nevoie de autostrăzi, frate? Avem nevoie ca aerul ca să respirăm. Moldova fără un kilometru de autostradă?!
Nu este rea șoseaua spre București, e numai cea mai periculoasă din Europa. Cea mai periculoasă! Asta cu două benzi, cu una de refugiu. Păi cine a mai făcut așa ceva altundeva în Europa? Mai ales cu românii care nu sunt civilizați deloc pe străzi, care merg ca nebunii. Este o catastrofă, absolut o catastrofă.
Dacă te uiți în Transilvania, ia mergi și uită-te la Oradea ce este acolo, care e pe lângă Ungaria cu autostrăzile lor. Ia mergi și te uită la Arad, la Timișoara, la Lugoj. Că acum Lugoj are autostradă care se duce direct la Budapesta. Ia du-te și uită-te.
- Da știu, la Oradea, înainte de a ieși din țară, sunt kilometri întregi de companii multinaționale care au sediul chiar la drumul spre vamă.
- Ei vezi! Și noi nu putem, face aici? Cu forța de muncă care este mai ieftină aici? Acum avem aici niște afaceri care sunt pentru piața locală, crezi că doar cu piața locală de la Botoșani sau Iași poți să devii internațional? Lasă-mă să râd. Mă înțelegi? Astea este treaba.
Concluzia este că trebuie să avem o generație nouă de politicieni, asta este absolut important.
Avem nevoie de străzi. Avem nevoie și de școli și de spitale, dar fără străzi și fără trenuri de mare vitează nu ajungem nicăieri, rămânem săraci.
Tu cât ai salariul?
- Salariul mi-l fac, că eu conduc o firmă.
- Știi cât plătesc eu secretara mea? 7.000 de euro.
- Secretara din Elveția?
- Din Elveția, da. Ei?
- Mult înainte, ce să vă spun...
- Găsești că este normal? Ești mai prost decât secretara mea?
- Nu, dar ești plătit în concordanță cu puterea economiei de acolo.
- Da, de acord, dar uite așa au plecat 4 milioane de tineri din România, cei care știu să muncească. De ce nu s-au făcut autostrăzi aici, cu minerii atunci, că avem nevoie de tuneluri. Că au plătit atâția bani minerilor când au închis minele. De ce nu s-au făcut? Se poate așa ceva? I-am spus-o lui Iliescu, sunt foarte bun prieten cu Iliescu și i-am spus: de ce le plătiți șomaj și nu îi plătiți ca să facă tuneluri pentru autostrăzi?
- Și ce v-a răspuns?
- Că nu are bani. Dacă nu aveți bani cu ce îi plătiți? Mi-a spus: am făcut bonurile de privatizare. Aceea a fost cea mai mare catastrofă. Le mai ții minte?
- Da bineînțeles.
- Vai de mine, vai de mine... Asta e, asta e România noastră, nu cred că se vrea. Cei care sunt în Parlament sunt foarte bine la cald, au pensii bune și nu îi interesează.
DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL
