Minodora Vasiliu este de aproape doi ani de zile directorul Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. Este una din puţinele reprezentante ale sexului frumos în fruntea serviciilor publice deconcentrate din Botoşani. Are în subordine aproximativ 200 de salariaţi şi petrece la birou ore în şir pentru ca instituţia pe care o conduce să nu fie evidenţiată negativ. Se consideră o luptătoare, însă în acelaşi timp nu ezită în a cere ajutorul atunci cînd situaţia o impune.
„Privit din afară, cînd nu eşti director şi ai un director, spui că e simplu”
- De cît timp sunteţi în fruntea Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor?
- Din februarie 2009, să zicem aproape 2 ani de zile.
- Şi ce anume v-a determinat să acceptaţi să preluaţi frîiele acestei instituţii?
- Era o încercare cu mine, să îmi dovedesc mie dacă pot să fac lucrul acesta, nimic altceva.
- Este greu sau uşor să fii director?
- Deci privit din afară, cînd nu eşti director şi ai un director, spui că e simplu, poţi să semnezi nişte acte şi ai terminat şi cred că e cel mai uşor să fii director, dar acum cînd sunt şi pe acest scaun îmi dau seama că este foarte greu. În primul rînd că tu eşti responsabil pentru absolut toţi cei care îţi sunt colegi. Cei aproape 200 de colegi, tu eşti responsabil ca lor să le fie bine, să le asiguri un suport atît psihic cît şi un suport material să îşi efectueze în bune condiţii activitatea. Dacă tu nu lupţi pentru ei atunci şi ei şi instituţia se duce de rîpă.
„Nu pot să spun că sunt cea mai tare şi cea mai mare”
- Apropos de responsabilităţi, vi s-a întîmplat vreodată să vă simţiţi depăşită de situaţie?
- Cred că oricine are momentele astea şi de ce să spun că nu? Da. Există momente de astea, dar spui că există într-o zi şi o iei de la capăt şi trebuie să cauţi soluţii. Nu, nu ai cum, deci repet aş minţi să spun că nu. Toţi care au anumite funcţii trec prin anumite perioade, dar important este să ştii să o iei de la capăt şi să nu se vadă lucrul acesta, că eşti depăşit de situaţie. Pentru că, atunci cînd ceilalţi văd conducătorul depăşit de situaţie, ei se simt ca şi cum ar fi neprotejaţi.
- Şi în astfel de situaţii aţi solicitat sprijinul colegilor?
- De obicei facem echipă, deci atît cu colegii mei care sunt, cu cei trei directori cît şi cu şefii de servicii. Acum nu pot să spun că sunt cea mai tare şi cea mai mare, tot timpul luăm soluţii şi ajungem la numitori comune în aşa fel încît ceea ce decidem să fie în avantajul tuturor. Diferenţa între mine şi ceilalţi colegi este o diferenţă de pe organigramă, pe statul de funcţii, diploma mea şi a celorlalţi colegi ai mei este identică, toţi suntem medici veterinari, toţi am făcut aceeaşi facultate, toţi avem o anumită experienţă şi vechime în profesia pe care o facem în DSVSA şi atunci mi se pare normal să fim toţi o echipă.
„Nu sunt genul de om care să renunţ doar pentru bani”
- Am văzut în mai multe instituţii că, practic din punct de vedere al salariilor nu mai există o diferenţiere între directori, care au responsabilităţi mai mari şi unii dintre angajaţi, iar salariile sunt practic la fel. Care este situaţia la DSV?
- Din contră, cel puţin pe perioada cît eram director contractual, cu acea denumire de director coordonator, pot să spun că toţi şefii de serviciu aveau salarii mai mare decît directorul coordonator. Acum e un fel de echilibru, suntem la fel, cu salarii la fel, diferenţele ar fi la cei care au sporul de vechime mai mare. Dar ca salariu suntem identici.
- Cum comentaţi acest aspect, avînd în vedere că în calitate de director aveţi şi mai multe responsabilităţi? În cazul în care se întîmplă ceva, dvs. sunteţi cea care semnaţi…
- Asta este o chestie în care ştii foarte bine ce faci. Dacă nu vroiam să fac lucrul acesta pentru salariul respectiv, renunţam de mult. Dar nu sunt genul de om care să renunţ doar pentru bani. 
Atribuţiile sunt mult mai mari, responsabilităţile sunt mult mai mari. Faţă de colegii mei care sunt şefii de serviciu, deşi salariile sunt identice. De obicei nu mă consider o fire slabă să renunţ pentru faptul că nu am bani şi atunci renunţ în favoarea unui post de şef de serviciu. Să vină altul să îşi spargă capul. Cît voi putea rezista pe funcţia asta, voi rezista. Înţelegem că astea sunt condiţiile. Să credem aşa, că nu sunt bani acum, dar poate vor fi zile mai bune şi pe partea financiară. Deocamdată, cînd accepţi o funcţie de director, nu e fluturaşul de pe 14 ale lunii foarte important, ci realizările pe care le faci, faptul că, ce o să faci să meargă treaba bine, faptul că nici un colectiv… cînd am venit aici nu era un colectiv închegat, fiecare era pe partea lui, acum îi văd că încep să gîndească, că sunt închegaţi, că lucrează în echipă şi asta este foarte important. Cine aude lucrurile astea spune că visez sau că vorbesc din cărţi, nu este adevărat. Un loc de muncă la care stai 8, 9 pînă la 10 ore, dacă nu înveţi să fii în echipă, dacă nu înveţi să faci lucrurile să fii mulţumit pe ziua respectivă şi vii doar la ideea că pe 14 iau un salariu şi atît, acela nu este un loc de muncă. Aşa consider eu.
„Aş minţi să spun că pot face altceva”
- Este greu pentru o femeie să fie director?
- Cred că e mai uşor pentru o femeie să fie director într-un colectiv de bărbaţi decît o femeie director într-un colectiv de femei. Poate că din jenă, poate nu pe faţă, bărbaţii încearcă să te asculte mai mult, sau cel puţin aşa dau impresia. Mie mi se pare mai uşor, mi-ar fi fost mult mai greu să fiu director într-un colectiv de femei.
- Dacă ar fi să renunţaţi la postul dintr-o instituţie publică pentru domeniul privat, spre ce aţi opta?
- Noi medicii veterinari suntem de mai multe tipuri, medici veterinari care sunt clinicieni, practicieni, cei care au cabinete veterinare, clinici veterinare. Medici veterinari care îşi fac treaba foarte bine în laborator şi medici veterinari care se ocupă de legislaţie. Aş minţi să spun că pot face altceva, să fiu un clinician la 43 de ani, cînd toată viaţa nu am făcut altceva decît legislaţie. Deci aş eşua. Şi aş minţi să spun că pot să fac altceva. Dacă nu aş mai fi director m-aş întoarce înapoi în colectivul meu pe inspecţie, unde aveam locul înainte şi treaba merge mai departe.
- Vi s-a întîmplat să părăsiţi biroul şi să mergeţi alături de echipele de control în teren, pentru a vedea cum decurge un control la faţa locului?
- Foarte rar şi de ce? Mergeam înainte cînd eram pe postul de inspector la serviciul de inspecţie, dar acum sunt atîtea probleme şi fiecare stă la coadă la uşa mea pentru a rezolva o problemă, sunt foarte multe hîrtii, sunt multe chestii pe care trebuie să le faci de aici din birou şi trebuie să îi coordonezi cu informaţia care o ai aici în birou. Dacă aş pleca atunci hîrtiile nu ar mai fi puse la punct, oamenii care vin cu probleme inclusiv agenţii economici, inclusiv colegii, nu ar avea cu cine să vorbească. Mi se pare normal să stau aici 8,9, 10 ore atît timp cît îmi permite nu timpul, cît am probleme de rezolvat.
„Nu neapărat trebuie să dai cu parul sau să ridici statui în faţa unui DSV”
- Spuneaţi la începutul acestui interviu că aţi reuşit să vă uniţi colegii să formeze o echipă. Ce anume aţi mai schimba pentru a mai îmbunătăţi din activitatea instituţiei?
- În primul rînd că te lupţi foarte tare ca oamenii să îşi ia drepturile. Asta e foarte important. 
Şi vorbind de tot felul de probleme de buget cu care te confrunţi, atunci încerci să faci lobby cu diverse persoane care sunt implicate pe bugetul respectiv pentru ca acţiunile medicilor concesionari să fie plătite la adevărata lor valoare. Sau alte lucruri care se pot face în DSV să fie plătite la adevărata lor valoare. De asemenea, am încercat să mă lupt să le creez un mediu cît mai ambiant, în birouri să fie cît mai frumos, am obţinut această investiţie pe laborator, o reamenajare care este conformă cu normele europene pentru că jumătate din laborator nu era. Alte DSV-uri au avut înainte acest lucru, noi de abia acum încercăm să îl facem. Multe probleme sunt organizatorice, trebuie să fii un bun manager, un bun organizator ca să fii un bun director. Nu neapărat trebuie să dai cu parul sau să ridici statui în faţa unui DSV, trebuie să creezi un climat prielnic pentru a se putea lucra. Realizările sunt de fapt ca atunci cînd ai zile cu anumită conotaţie şi vorbim de Paşti, de Crăciun, anumite festivaluri, atunci cînd nu ai cazuri care să apară în presă, în spitale să nu ai cazuri de îmbolnăviri, este o realizare a ta. Pentru că ştii că, colegii tăi au fost prezenţi acolo, iar agentul economic la rîndul lui, e un circuit, agentul economic înţelege cum trebuie să îşi facă treaba atunci consumatorul este apărat. Bine, vorbim de consumatorii care nu riscă, consumatorii care consumă din unităţi autorizate. De asta suntem noi aici, suntem o instituţie care să apărăm consumatorul. Ca el atunci cînd ajunge acasă şi pune pe masă bucatele pe care le-a cumpărat din oraş să fie sigure, să nu aibă probleme cu toxiinfecţie alimentară, să nu fie probleme cu animale bolnave de la exploataţii gospodăreşti. Deci toate astea sunt realizări, ele nu sunt vizibile pentru cei din afară, pentru că totul cînd e normal, spui că nu e o realizare, numai cînd vezi răul atunci spui că cineva nu şi-a făcut treaba. Aici este o muncă continuă, atît pe partea de sănătate animală la care colegii mei aleargă în tot judeţul acesta şi sting anemii infecţioase şi sting anumite boli şi încearcă să facă despăgubiri pe cai pe anemie infecţioasă, încearcă să-şi facă treburile ca să nu apară îmbolnăviri la oameni. Partea de igienă la fel, implementarea legislativă, partea de inspecţie, verifică şi sănătatea şi inspecţia. Deci e atît de complexă funcţia de medic veterinar într-o unitate sanitar veterinară şi cum v-am spus ceea ce se vede de afară e normal, numai cînd buba explodează se spune: „a, nu şi-au făcut treaba”.
„Să nu comentăm perioada d-lui Rizac”
- Aţi făcut referire la persoane care nu şi-au făcut treaba. În urmă cu cîţiva ani pe perioada fostului director Vladimir Rizac, au fost anumite probleme care s-au finalizat cu dosare penale…
- Haideţi să fie interviul doar pe mine, să nu comentăm perioada d-lui Rizac, să lăsăm pe el poate într-un interviu viitor să îşi expună punctul de vedere…
- Întrebarea mea era dacă v-aţi luat măsuri suplimentare pentru a preîntîmpina astfel de situaţii?
- Da, deci cei care au fost directori economici şi aici mă refer pe perioada cît sunt eu director, a fost fostul director economic, încă o persoană care a plecat şi actualul director economic. Au venit ei cu un plus de reţinere şi de a se acoperi ei cu problemele respective, pentru că ştim că au fost probleme pe direcţia sanitar veterinară, atunci îşi verifică foarte bine hîrtiuţele care sunt date de la colegi, pentru a nu se strecura absolut nici o greşeală. Sperăm că nu se va strecura absolut nici o greşeală, vii cu inima mai strînsă atunci cînd sunt probleme într-o instituţie şi atunci verifici mai mult.
Interviu realizat de Gabriela ERDIC
