Muzeul Județean Botoșani vă invită vineri, 15 iulie 2022, ora 17.00, la Galeriile de Artă ”Ștefan Luchian”, la vernisajul expoziției „Perspective din Arcadia” a artistului bistrițean Sever Moldovan.
Sever Moldovan a absolvit Liceul de Arte Plastice ”Romul Ladea” din Cluj-Napoca în 1977. După terminarea Facultății de Construcții din Cluj-Napoca în 1983, a urmat cursurile Academiei de Arte Vizuale și Design din același oraș. Și-a completat studiile superioare la Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, absolvind cursurile postuniversitare de specializare în Reabilitarea Monumentelor Istorice.
Pasiunea permanentă și exercițiul continuu în domeniul artelor frumoase, îmbinate cu profesia de zi cu zi în domeniul tehnic ingineresc, îi oferă posibilități multiple de exprimare în artele plastice vizuale, fapt dovedit prin multiplele prezențe artistice pe simezele galeriilor de artă. În acest sens, Sever Moldovan are un considerabil palmares artistic: expoziții personale în Bistrița, Cluj-Napoca, Iași, Hunedoara și Satu Mare, dar și participări la expoziții de grup, simpozioane și bienale de artă plastică în Bistrița, București, Iași, Alba Iulia, Satu Mare, Bacău, Piatra Neamț, Hunedoara, Târgoviște, Petroșani, Târgu Jiu, și în Franța, la Besançon și Ornans. Totodată, a participat la tabere de creație artistica la Colibița (Bistrița), Cinciș (Hunedoara), Abrud (Alba), Ardud (Satu Mare), Sucevița (Suceava), Ornans (Franța) etc.
Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Interjudețeană Cluj-Bistrița, din 2015. A fost nominalizat și a primit premii sau distincții la concursuri și bienale de artă plastică în România. În anii 2016 și 2019 a fost laureat al Premiului Municipiului Bistrița – Secțiunea Cultură.
Prin expoziția ”Perspective din Arcadia”, Sever Moldovan ne împărtășește experiența unor căutări și descoperiri, dar și a unor posibile răspunsuri formulate în lumea contemporană între limitările teritorialității sau deschiderile universale, între localism și globalism, între centru și periferie.
Interpretarea plastică a monumentului de arhitectură, și tot mai frecvent a detaliului arhitectonic, se transformă într-un pretext al reprezentării iluziei durabilității realizărilor umane, poate chiar în expresia tactilă a eforturilor de a înfrunta timpul. Inovația vizuală, a trecerii prin procesul complex al descoperirii patrimoniului sub impactul acțiunii vremurilor, al precarității și vulnerabilității sale, îl transferă pe privitor din sfera descriptivă spre cea meditativă a câmpului plastic.
