Raluca Rogojină și-a început activitatea jurnalistică în anul 2003 la TVR Cultural. În anii care au urmat a fost jurnalist de investigație și mai apoi s-a ocupat de documentare istorice. Este producător și realizator la Televiziunea Română și face parte din categoria jurnaliștilor care „ard” pentru profesie.
Născută la Săcele din părinți botoșăneni, Raluca Rogojină s-a tras mereu către Moldova, zona în care oamenii i s-au lipit de suflet. Și ea de al lor. Mai ales că Moldova și moldovenii i-au oferit sumedenie de „subiecte” de presă care s-au transformat în emisiuni cu impact la telespectatori.
Invitată la Botoșăneanul TV, Raluca Rogojină a povestit cum au fost începuturile pentru „Adevăruri despre trecut”, emisiunea pe care o realizează și o produce de opt sezoane.
„Am început în toamna anului 2014, trebuie să recunosc, nu m-am gândit niciodată că eu voi face documentar istoric. La acel moment Televiziunea Română era împărțită în departamente, eu făceam parte din departamentul social – politic – economic, exista un departament specializat religie – istorie, dacă nu mă înșel”,
Raluca Rogojină, producător TVR
În 2014 s-au împlinit 25 de ani de la Revoluție și în acel an conducerea TVR și-a dorit să includă în grila de programe o serie de emisiuni care să fie difuzate cu denumirea „După 25 de ani” și care să aibă legătură cu revoluția din 1989. Evenimente care au marcat poporul dar și chestiuni din viața cotidiană: ”de la moda din perioada aceea, până la alimentație, celebrele cozi, problemele și bucuriile pe care omul le-a trăit în comunism. Sunt foarte multe subiecte, iată o facem de opt ani și în continuare lista noastră de subiecte nu scade sub 100”.
„După 25 de ani” a devenit una dintre cele mai vizionate emisiuni de la TVR: „a avut un impact și o audiență, pentru documentar istoric extraordinar”. În primul sezon a abordat subiecte diverse precum fițele epocii de aur, distracțiile în perioada comunistă sau moda în perioada comunistă. După anul 2014 emisiunea „După 25 de ani” s-a transformat în „Adevăruri despre Trecut”.
Nu poate uita unul dintre episoadele la care a lucrat și după care s-a îmbolnăvit și a suferit o intervenție chirurgicală.
„Cel mai groaznic subiect a fost cel legat de foametea din 1946. Un subiect care, la fel, a avut un impact extraordinar pentru că au fost foarte puțini cei care au știut cu adevărat despre atrocitățile care s-au întâmplat în ’46 – ’47 în România și mai cu seamă în Republica Moldova. Două documentare de 40 de minute care au impactat extraordinar și la nivel internațional, noi am luat niște premii internaționale, dar ăsta e cel mai puțin important lucru”,
Raluca Rogojină, producător TVR
Un an de zile s-a lucrat pentru acest documentar. Interval în care ”m-am îmbolnăvit la propriu, eu am avut o intervenție chirugicală. Aveam niște probleme la stomac care s-au agravat. Efectiv mi se făcea rău fizic în momentul în care începeam să lucrez. A fost și anul pandemic, eu filmasem în decembrie 2019 și apoi timp de un an de zile am lucrat la împachetare, la documentare”, își amintește Raluca Rogojină.
A vorbit cu oameni care au trăit foametea de atunci. A intervievat bărbați cu părul nins care au izbucnit în lacrimi doar răscolind trecutul. Și a aflat povești cutremurătoare care nu pot fi uitate niciodată.
„E greu de conceput pentru mintea omului, adică oamenii ăia nu doar că mâncau doar animale moarte, humă, opinci, plante otrăvitoare dar oamenii aceia se mâncau între ei la propriu. Cazurile de necrofagie și canibalism, să ajungi să-ți mănânci propriul copil, să ajungi să-ți sacrifici copilul cel mai mic, pentru a-i salva pe cei mari. Este de neconceput și probabil că cei mai mulți ar zice că e de neiertat. Nu, foametea cu adevărat înnebunește, am studiat psihologia acestui fenomen. Și omul nu are cum să mai fie om, e practic teza de doctorat a lui Lenin, cea mai bună formă de a manipula un om este prin înfometare, așa-ți iese cel mai bine. Și ajungi să te transformi în orice altceva”.
„De la declarațiile acelea că vedeai un câine cu un os de om în gură și nimeni nu mai reacționa. Nu mai spun că ulterior nu se mai găsea niciun câine și nicio pisică în tot satul pentru că se mâna orice, găseai un grăunte pe drum îl mâncai. Oameni cu niște povești teribile și noi ne mirăm acum că cumpărăm foarte multă mâncare. Că suntem obsedați când ieșim din supermarket sau avem coșurile pline și frigiderele pline. Eu cred că este o chestie care s-a transmis genetic, în ADN-ul nostru, chiar dacă nu ne-au povestit străbunicii noștri, noi am rămas amprentați cu frica asta de foame. Pentru că suntem un popor care a trecut prin acest fenomen teribil”.
În Republica Moldova, la 1 ianuarie 1947 în depozitele statului se aflau 10 miliarde de tone de cereale. Și totuși „oamenii mureau de foame, oamenii mureau agățați de depozitele unde mâncarea se strica. Greu. Greu de conceput”.
„Veneau copiii la școală nu din iubire față de carte ci pentru că știau că la școală mai capătă câte un colț de pâine. Care oricum era măsurat, când ești înfometat ai impresia că celui de lângă tine i s-a dat mai mult. Și veneau cu capul, povestea dna Vera, umflat ca o minge de fotbal, ei nu vedeau, pentru că din cauza înfometării apare distrofia, culmea foamea te umflă. Erau desfigurați de foame”.
Raluca Rogojină a rămas marcată după mărturiile celor intervievați pentru documentarul privitor la foametea din 1946, care este accesibil pe canalul de YouTube al emisiunii. Spune că „nu ai cum să documentezi astfel de povești și să rămâi un om normal”, și că „asta e misiunea noastră a jurnaliștilor, cineva la un moment dat trebuie să facă și astfel de subiecte pentru că ar fi bine ca istoria să nu se mai repete”.
Emisiunea integrală poate fi urmărită în linkul de mai jos, iar subiectul despre foamete de la minutul 46:05.
