În fiecare an, pe 5 mai, Biserica Ortodoxă o prăznuieşte pe Sfânta Mare Muceniţă Irina.
Singura fiică a lui Liciniu, rege în Cetatea Maghedon, aceasta s-a născut păgână, iar numele ei a fost la început Penelope.
De la vârsta de 6 ani, a fost închisă de tatăl ei într-un turn cu mai multe camere, împreună cu 13 fecioare, o învăţătoare, Caria, şi cu Apelian, un bătrân înţelept.
Într-o noapte, i-a apărut în vis îngerul lui Dumnezeu, care i-a spus: „Penelope, de-acum nu te vei mai numi aşa, ci Irina („pace”) şi vei fi multora scăpare şi adăpostire şi prin tine se vor mântui multe suflete, iar numele tău va fi mare în toată lumea”.
Sfânta Irina a aflat despre Hristos de la Apelian şi a primit botezul de la Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel.
Trecerea sa la creştinism l-a înfuriat pe tatăl ei, motiv pentru care a dorit să o supună la diferite torturi. În cele din urmă, ea reuşeşte însă să îl convertească pe tatăl ei la creştinism.
A fost supusă la multe chinuri în vremea a patru împăraţi. Regele Sedechia a îngropat-o până la gât într-o groapă umplută cu şerpi şi cu scorpioni, dar îngerul Domnului a păzit-o pe sfânta fecioară muceniţă, întreagă. Apoi regele a încercat să o taie în două cu fierastrăul, dar fierăstrăul s-a frânt de trupul ei, ca şi când trupul ar fi fost de marmură. Acelasi rege a legat-o de o roată de moară, sub o moară de apă şi a dat drumul şuvoiului, nădăjduind că aşa fecioara muceniţă se va îneca. Dar apa nu a curs, ci a stat pe loc, iar fecioara a rămas vie şi nevătămată.
Regele Sapor, fiul regelui Sedechia i-a pus în picioare încălţăminte de fier, i-a încărcat în spate un sac de nisip, a înhămat-o la o căruţă şi a pus să fie mânată ca un animal, cale lungă, dincolo de cetate. „Cu adevărat sunt ca o vită înaintea Ta, O Doamne!”, a rostit muceniţa, alergând legată în urma torţionarilor ei. Dar îngerul Domnului a cutremurat pământul, iar pământul s-a deschis şi i-a înghiţit pe chinuitori. Supravieţuind tuturor torturilor, mulţi păgâni au lepădat păgânismul şi au alergat la Hristos, crezând şi botezându-se.
Irina a intrat în cetatea lui Callinicus pentru predicarea Evangheliei. Regele de atunci al cetăţii, Numerian, a aruncat-o consecutiv în trei tăuri din metal încins. Dar ea nu a murit.
Când Irina a sosit în cetatea Mesembria, a fost omorâtă de regele Sapur, dar Dumnezeu a înviat-o. Regele şi mulţi din popor, văzând aceasta, au crezut în Hristos şi s-au botezat.
În cele din urmă, Sfânta Muceniţă Irina s-a întins într-un sicriu şi i-a poruncit lui Apelian să-l închidă. După patru zile, când au deschis sicriul, au văzut că trupul Irinei nu mai era în el. Aşa a proslăvit-o Dumnezeu în veci pe Sfânta Mare Muceniţă Irina.
Numele de Irina provine din grecescul Eirene, zeiţa păcii în mitologie.
O alta variantă atestă fapul ca „Eirene” venea din ebraica, cuvântul de bază fiind „salom”, ce ar reprezenta de fapt binecuvântarea lui Dumnezeu dată oamenilor. Sensul cuvântului „salom” se extinsese chiar la o definiţie dată de credincioşi lui Iisus Hristos şi anume „El va fi pacea noastră”.
Alte derivate ale numelui de Irina sunt şi Irinca şi Irena.
Sfânta Mare Muceniță Irina este chemată mai ales de cei care își doresc o căsătorie grabnică și fericită. În Grecia, ea este și sfânta ocrotitoare a polițiștilor.
